The Economist îi dedică un lung necrolog sociologului Nicolae Gheorghe, părintele activismului pentru drepturile romilor, care s-a stins pe 8 august, la 66 de ani.
Încă visez o Românie în care elevii de școală primară, de gimnaziu și de liceu vor învăța la orele de istorie despre robia țiganilor și despre oameni ca Nicolae Gheorghe, așa cum învață elevii americani în statele sudiste despre sclavia afro-americanilor, despre Martin Luther King Jr. și despre Rosa Parks.
Când am citit prima dată articolul care a declanșat campania Gândul de demascare a unora dintre cei mai cumpliți torționari ai României, am reținut un schimb de replici care merită scos în evidență. Pentru că mi se pare că rezumă felul în care trebuie să privim acest proces necesar, deși tardiv, de judecare a celor care au mâinile pătate de sângele a zeci, sute, mii și zeci de mii de oameni a căror singură vină a fost că au căzut de partea greșită a istoriei.
Alexandru Vișinescu, fostul comandant al penitenciarului de la Râmnicu Sărat, unul dintre cele mai sinistre centre de exterminare în primele două decenii ale regimului comunist, s-a întâlnit pe stradă cu unul dintre foștii lui deținuți, țărănistul Ion Diaconescu. Deloc încurcat, aproape jovial, fostul torționar a încercat să se scuze: