Mișcarea “Uniți, Salvăm” a fost cea mai frumoasă surpriză cu care mă putea aștepta România la întoarcerea din California. Cred că din anii ’90 n-au mai văzut Bucureștiul și România atâția oameni tineri, frumoși, civilizați protestînd nu pentru locuri de muncă sau pentru indexări salariale, ci pentru un ideal, iertați de vorbă proastă, dar nu știu cum, Doamne, iartă-mă, să-i zic altfel.

Hipsteru’ e-n ochii celui care privește

Mai mulți comentatori au observat cu ce iese în evidență acest protest: nu există lideri, nici autorizație de la Primărie, nici ură, nici violență, iar protestatarii sunt “ultra-civilizați” (caracterizarea îi aparține Ministrului de Interne), fac curat după ei și nu provoacă jandarmii. Aceștia, la rândul lor, au raportat că “80 la sută dintre protestatari erau femei cu copii în braţe”, o exagerare venită, pesemne, din faptul că jandarmii nu sunt deloc obișnuiți să vadă familiști la proteste. Mai puțin impresionați, alți comentatori au observat că protestatarii sunt în mare parte hipsteri. Ca și scăparea lui Iliescu din anii ’90, cu “niște golanii, niște elemente huliganice”, porecla de “hipster” a fost repede însușită de protestatari, iar dacă “Uniți, Salvăm” va rămâne în istorie cu un nume, acesta va fi, cel mai probabil, Revoluția Hipsterilor.

Priviți de la distanță, tentația de a vedea protestatarii în alb și negru e foarte mare. Pentru că poza unei pancarte cu sloganul “Jos capitalismul!” a circulat mai des pe net și pentru că în primele zile ale protestului se scanda uneori “Nu corporația face legislația” (ceea ce, să fim sobri, e o idee democratică, nu de stânga, nici de dreapta), s-a acreditat ideea că în stradă au ieșit doar stângiștii, altermondialiștii și micii comuniștii (aici faceți semnul Crucii și stuchiți de trei ori în sân). Nimic mai fals. Dacă te plimbi printre protestatari, ai să vezi că mișcarea e compusă din oameni tineri și mai puțin tineri cu idei dintre cele mai diferite, uniți doar de revendicarea comună legată de Roșia Montană. Sigur că sunt stîngiști, chiar radicali, după cum sunt și oameni de dreapta, unii chiar ultra-conservatori (vezi delirul naționalistoid al lui Florin Zamfirescu), dar și unii și ceilalți sunt minoritari, raportați la marea masă a protestatarilor, așa cum e firesc să stea lucrurile în orice societate pluralistă.

S-au spus și s-au scris multe năzbâtii legate de proteste în zilele din urmă. Dintre cele mai aiuritoare, rețin o însemnare a lui Cristian Șuțu în care îi compară pe protestatarii teribiliști cu Țurcanu, torționarul scelerat care a condus experimentul Pitești. Șuțu se scuză că-l invocă pe Ion Iliescu împotriva protestatarilor, dar nu înțeleg de ce. E limpede că se regăsește în logica simplistă a autorului moral al mineriadelor, cel care nu s-a sfiit să compare protestele pașnice din Piața Universității cu Rebeliunea Legionară.

Notă Informativă

În vederea deconspirării elementelor anticapitaliste din cadrul protestului, aș dori să raportez următoarele. În ultimele patru săptămâni, cel cu care am fost mai mereu la protest a fost principele Mihai Ghyka, care a fost de două ori CEO al companiei care produce Bergenbier și o ocupat până la începutul acestui an postul de director comercial la Vodafone. Mihai nu folosește titlul princiar și nici eu nu-i spun vreodată așa, dar am vrut să fie limpede pe cine facem “hipster” când judecăm așa, la grămadă. În fiecare seară, după concertul din cadrul Festivalului Enescu de la Sala Palatului, Mihai își dădea jos cravata și pedala până la Piața Universității ca să li se alăture protestatarilor.

În prima duminică în care am fost împreună, am găsit-o stând turcește pe caldarâmul de la Universitate pe principesa Eleonore af Schaumburg-Lippe, a opta în linia de succesiune la tronul danez și director executiv al Uniunii Agențiilor de Publicitate din România. Mai încolo am dat peste antropologul Andrei Oișteanu, președintele Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române. Mihai s-a întâlnit cu mai mulți colegi din senior-managementul companiilor unde a lucrat. Cristi Ghinea, care semnează de ani de zile rubrica de comentariu politic a Dilemei Vechi sub numele deconspirativ “atitudini mic-burgheze”, a fost și el prezent la proteste și a scris despre cine sunt cu adevărat protestatarii. Ghyka, Schaumburg-Lippe, Oișteanu, Ghinea, anticapitaliști cu toții și hipsteri pe deasupra… Te umflă râsul.

Vlad Mixich, unul dintre jurnaliștii care insistă se se documenteze înainte de a scrie, a creionat mai multe portrete ale celor ieșiți în stradă, din care se desprind atât coloratura pestriță a mișcării, cât și trăsăturile comune: protestatarii, zice Mixich, sunt “tineri din ăia pe care i-ai lua imediat cu autostopul”. Așa mi se par și mie.

Dacă vrei să te convingi, vino duminică seara la marș. Se pleacă la 5 după-amiaza de la Piața Universității pe acest traseu. Dacă n-ai mult timp, vino pe la 8-9 seara la Piața Universității.

Envoi: Tentația de a vedea lucrurile în alb și negru e la fel de răspândită în rândul participanților la revoluția hipsterilor ca și în rândul detractorilor ei. Dar despre asta, într-o însemnare separată.

Tags: revolutia hipsterilor, rosia montana, uniti salvam