Săptămâna trecută, într-o pauză de curs, am stat puțin de vorbă cu Daniela Tudor despre …
București Business Days
Pe 10 decembrie vă aștept la București Business Days, unde voi vorbi în cadrul keynote-ului dedicat Leadership-ului și Managementului Eficient al Echipelor (de la 16:30 la 18:10).
A doua zi ne vedem tot acolo în cadrul panelului dedicat Branding-ului Personal și Planului de Dezvoltare Profesională pe Termen Lung (de la 14:30 la 16).
Nu în numele meu!
Am spus de curând că refuz să mai vorbesc despre ce e urât în România, dar declarația lui Cheloo de ieri seară de la X Factor mi-a adus aminte câtă ură nedreaptă mocnește încă în sufletele unora dintre noi.
Și totuși. Refuz să-mi dau ochii peste cap și să mă plâng pe blog, pe Facebook sau în compania prietenilor, de lipsa de maturitate a unui rapper care promovează idei neonaziste la o emisiune de maximă audiență și de tăcerea complice a postului TV care le difuzează. Pentru că, dacă aș face doar atât, ar însemna că și eu sunt complice cu Cheloo.
Iar Cheloo nu a vorbit în numele meu, așa cum nu a vorbit în numele foarte multor cetățeni români, care nu-și disprețuiesc și nu-și urăsc semenii. Nu a vorbit nici măcar în numele celor cu frica lui Dumnezeu, căci aceia știu că ura este un păcat împotriva Duhului Sfânt.
Confesiunile unui misogin
Când am plecat din România, mi se părea că sunt un campion al drepturilor minorităților, fie ele de gen, de etnie sau de orientare sexuală.
Pe scala toleranței îmi plăcea să cred că punctam undeva foarte sus, în compania celor au priceput de mult cum devine treaba cu sexismul, șovinismul, rasismul, xenofobia și homofobia și care nu mai au acum altceva de făcut decât să-i lumineze și pe alții. Căzusem, desigur, în păcatul trufiei.
Voci pentru Roșia Montană
Fiecare dintre noi are un motiv să lupte pentru Roșia Montană. Motivele mele, dar mai ales pe cele ale lui Marcel Iureș, ale lui Bogdan Dumitrache (Boogie) și ale lui Zoli Toth le aflați din următorul clip. A mai apărut unul, cu Mihai Gruia Sandu, și vor mai urma și altele.
Pentru mine, e o onoare să-mi alătur vocea unor artiști pe care îi respect, iubesc și admir și sper ca mai multe personalități să le urmeze gestul și să-și exprime public susținerea pentru mișcarea #unițisalvăm
Poți lupta și tu, ieșind duminica la proteste sau distribuind acest clip:
Un pas în față
Câte șanse își dau cu adevărat femeile în carieră?
Sheryl Sandberg e cea mai puternică femeie din Silicon Valley și ocupă locul 6 în topul Forbes al celor mai puternice femei din lume. De când a preluat operațiunile Facebook, compania parcă a mâncat jăratec: veniturile au crescut de la 150 de milioane pe an la 1,5 miliarde de dolari pe trimestru, iar Mark Zuckerberg nu mai contenește cu laudele.
“[Sheryl] a construit toată partea de business, a declarat Zuckerberg pentru revista Time. Eu nu știam nimic despre ce înseamnă să conduci o companie.”
Întrebat cât este Sandberg de neînlocuit, o întrebare-capcană pentru că Facebook este o companie publică, Zuckerberg nu și-a putut totuși abține complimentul: “are calități care sunt de neînlocuit”.
CV-ul lui Sandberg punctează un crescendo impresionant: Harvard (summa cum laude), Banca Mondială, Harvard Business School, McKinsey & Co, șefă de cabinet a secretarului de stat pentru Trezorerie (omologul american al ministrului economiei și finanțelor) în cabinetul Bill Clinton, Google (unde a construit vreme de șapte ani tot ce înseamnă publicitatea online) și Facebook. Multă lume crede că se va întoarce în administrația publică și nu sunt puțini cei care o văd candidând peste niște ani la funcția supremă în stat.
Cariera ei pare dovada cea mai limpede că în America femeile au aceleași șanse de a se realiza profesional ca și bărbații. Dar statisticile spun altceva. Sheryl Sandberg e mai degrabă una dintre acele excepții care confirmă regula.
:: continuarea
Strategic Leadership Forum
Într-o lume perfectă, titlul acestui forum ar fi redundant: leadership-ul adevărat nu poate fi decât strategic*. Fără abilitatea de a privi proiectele în perspectivă, de a vedea pădurea și nu doar copacii, fără obișnuința de pleca la drum cu o hartă și fără exercițiul zilnic al diferențierii dintre esențial și accesoriu, un lider rămâne lider doar cu numele.
:: continuarea pe blogul Khastalia | enlightened leadership