Dragă Andreea,

Vreau să-ți scriu ție, nu cititorilor mei, pentru că mi-e prea greu să scriu despre tine și nici nu știu cum s-o fac.

Voiam de mult să-ți spun câteva lucruri, dar am așteptat să-ți termini tu socotelile cu boala, am tot sperat că ne vom reîntâlni de aceeași parte a frontului – eu, bine mersi, cu un cearcăn în plus sau în minus, și tu, întărită de focul luptei, mândră de cicatricile tale, cu multe cearcăne, dar frumoasă și învingătoare și mai plină de viață decât toți cei din jurul nostru.

Ți-aș fi spus atunci că, deși nu aveai decât 25 de ani când ai început lupta cu cancerul, mi-ai predat niște lecții de viață mai bine decât au făcut-o unii dintre mentorii mei, care au de două ori vârsta ta.

Lecția răbdării. Lecția tenacității. Lecția curajului. Lecția generozității. Lecția decenței.

Și, deși n-am vrut-o, deși o refuz și acum, când îți scriu rândurile astea tardive, lecția despre moarte. Știu bine că n-ai vrut-o nici tu. Dar ne-ai predat-o cu aceeași seriozitate cu care ai făcut totul în viață.

În Talmud se povestește că un sobor de înțelepți i-ar fi spus lui Alexandru cel Mare că, pentru ca un om să poată trăi, el trebuie să învețe să moară. Mi-ar fi plăcut să fii acolo, pentru că te bănuiesc că nu ai fi lăsat netaxat acest calambur ieftin. Încerc să zâmbesc, să-mi imaginez cum ți-ai fi dat ochii peste cap la auzul unei cugetări atât de adânci, dar nu pot. M-apucă doar jalea când mă gândesc ce frumos ai mai fi trăit tu dacă n-ai fi dus lecția asta despre moarte până la capăt.

Mai e o poveste în Talmud, tot cu Alexandru Macedon care, în timpul unei campanii în Africa, dă peste o cetate unde trăiau numai femei. După cum era obiceiul cuceritorilor, le cere să-i aducă pâine, iar femeile îi aduc o pâine din aur pe o tipsie aurită. “În cetatea astea, voi mâncați pâine de aur?”, le întreabă Alexandru. Iar ele îi răspund în cor: “Dar dacă voiai pâine, nu găseai pâine obișnuită la tine acasă? De ce a trebuit să vii de peste mări și țări dacă n-aveai nevoie decât de pâine?” Mi te imaginez foarte bine în scena asta, te văd aievea cum îți ascunzi cu greu un zâmbet  în vreme ce-i dai tânărului belicos peste nas și-l lași fără replică. Sau cel puțin așa-mi place să-mi aduc aminte despre tine – isteață, neînfricată și neiertătoare cu cei prea plini de ei.

Dar nu mă pot opri să nu mă întreb și eu acum același lucru: dacă voiai să ne înveți despre răbdare, despre tenacitate, despre curaj, despre generozitate și despre decență, nu puteai să ne înveți pur și simplu? De ce a trebuit să treci prin toată suferința asta, la o vârstă la care alții nici nu s-au dumirit bine încă ce e cu viața? De ce n-ai ieșit învingătoare, ca-n filmele americane și-n cărțile pentru copii? De ce ești deodată de cealaltă parte a frontului, iar noi suntem tot aici, mulți dintre noi fără să avem habar că există un front, că se dă o luptă, că unii pierd lupta?…

Când boala asta ursuză a venit la tine și ți-a cerut viața, i-ai pus-o degeaba pe o tipsie de aur. Hapsâna n-a văzut cât erai de tânără, că-ți plăceau copiii, ecologia și proiectele de voluntariat, ți-a luat-o cum s-a obișnuit să ia viața oricui. N-a înțeles nimic din parabola ta.

*

Am așteptat prea mult și acum e prea târziu. Vezi tu, de asta aveam nevoie să te am alături. Cuvintele astea două, “prea târziu”, sunt sărate la gust și parcă tot nu se lasă scrise.

Am să mă silesc să pricep eu ce n-a priceput proasta asta de boală, e tot ce mai pot să fac. Pentru mine, dragă Andreea, ai fost un om între oameni, care m-a învățat să trăiesc mai frumos, mai demn și mai bine. În sufletul meu ai să rămâi mereu cu zâmbetul hotărât și cu entuziasmul cu care te-am cunoscut în prima zi. Îți mulțumesc pentru că ai pășit în viața mea și pentru că m-ai învățat cea mai grea lecție dintre toate.

Rămas bun, draga mea.

*

Cei care doresc să-și ia rămas bun de la Andreea o pot face duminică la capela Bisericii Sfânta Maria de pe strada Iani Buzoiani 1 (la baza podului Grant) ). Slujba de înmormântare va avea loc la biserica de lângă capelă luni la ora 12:00, iar înhumarea la Cimitirul Sf. Maria.

Tags: andreea popescu