Deschide ochii când mergi pe stradă şi uită-te pe unde mergi. Învaţă s-o priveşti în ochi pe vânzătoarea de la metrou, vorbeşte cu şoferii de taxi, sună-ţi colegii la 8 dimineaţa şi întreabă-i dacă au văzut ce zi frumoasă e afară. Nu aştepta până când ajung la serviciu. E prea târziu. Şi-au băut deja cafelele, şi-au fumat ţigara şi s-au culcat la loc. E păcat să-şi trăiască viaţa într-o zi de lucru. Se păstrează. Nu-i întreba pentru ce. Nu merită deranjul. E o formă blândă de criogenie. Se lasă trăiţi de viaţă în speranţa că cine nu cade singur în dimineaţă râde mai bine. Ai văzut ce frumos ştiu să rânjească?

Deschide ochii. În autobuze, pe stradă, în maşini, în metrou, în tramvaie oamenii dorm. Ca nişte baloane de săpun care se bucură de schimbarea climatică pentru că le produce puţină dilataţie. Acele, unghierele şi forfecuţele ar trebui interzise pe toate mijloacele de transport în comun. Dacă umbli cu obiecte ascuţite la tine, aşteptă-te să fii luat de terorist. Oamenii se tem de marea dezumflare ca de al treilea război mondial. Ai grijă! Se citeşte pe faţa ta că n-ai mai dormit de câteva dimineţi. Mutra asta lucidă e un pericol pentru gonflaţia globală. Acupunctura e noul Ji‘had.

Deschide ochii şi lasă oamenii să ţi se întâmple. Opreşte un biciclist şi roagă-l să-ţi dea şi ţie bicla o tură. Întreabă-l pe puştiul care cerşeşte la stop cum îl cheamă. O să te surprindă, dar chiar şi strigoii au nume. Pune mâna pe umărul celei care te-a îmbrâncit, priveşte-o în ochi şi întreabă-o, cum a făcut Oana cu o mamuşcă accesorizată cu prea multe sacoşe, care se chinuia să prindă tramvaiul şi care decoda sufletele din jurul ei ca potenţiale obstacole:

„Iertaţi-mă, pot să vă ajut cu ceva?”.

Dacă rămâne stană de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamuşca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e doar descumpănită. Fugi cât te ţin picioarele. Baloanele se gonflează la loc cât ai zice „Fâs!”.

Deschide ochii. Cărămidă cu cărămidă, dă zidul jos. Mai ţii minte despre ce era vorba în Meşterul Manole? Despre zidul ăla vorbesc. Încetează să-ţi mai dai cu tencuială pe faţă. Ia un şerveţel demachiant şi lasă-ţi porii să respire. Pune puţină loţiune tonică pe suflet. Apucă-te de yoga, mergi la teatru, du-te să vezi „Mă tot duc” cu Oana Pellea şi Mihai Gruia, învaţă tango, citeşte puţină poezie. Lasă oamenii să ţi se întâmple. Lasă-i să nu se întâmple dacă aşa au ei chef. E treaba lor.

Deschide ochii. Nimic bun n-are să iasă din asta. O să afli că nevasta taximetristului nu mai face mucenici de când ginerele administratorului a apărut la ”Dansez pentru tine”, că fereastra de la bucătărie a colegului tău de birou are vedere la ghenă, că oamenii pe care-i opreşti pe stradă nu ştiu să dea nici bună ziua, necum să-ţi dea bicicleta. Deschide ochii. Nu pot să te mint, o să ţi-o iei în bot. Fâlfâitul nici unui înger nu va bloca lovitura. O să ţi-o iei şi o să simţi că te doare. E tot ce pot să-ţi promit. O să simţi.

Dacă ţi-e teamă, ţine-i închişi. Doare mai puţin. Rânjeşte când îţi vine să plângi. Nu doare aproape deloc. Dacă aerul nu se aşază bine în jurul tău, înghite-l pe tot. Dă-te rotund. Asta chiar că nu doare deloc. E doar săpun. Numai atunci când te ustură prea tare sub pleoape, numai atunci. Deschide ochii.

:: Evenimentul zilei, acum 7 ani
:: Foto: arhiva personală