Am ajuns la Londra cu trei zile înaintea referendumului care urma să decidă dacă Scoţia va rămâne sau nu în cadrul Regatului Unit, pe o vreme de vară indiană, care nu prevestea niciun divorţ.

A doua zi am călătorit, în compania unui pălărier dandy şi a unei pisici de Cheshire, într-o Ţară a Minunilor, un spectacol multi-senzorial conceput pentru a spune povestea unei băuturi scoţiene care a sedus de-a lungul timpului unele dintre cele mai rafinate palate: Johnnie Walker Blue Label.

Recunosc că am fost destul de circumspect la bun început: mă aşteptam la obişnuita încrucişare de lumini şi perdele de fum cu care publicitarii cu veleităţi artistice încearcă să creeze un context de marketing pentru o băutură care nu are, de fapt, nevoie de nicio altă introducere decât de un pahar şi de câteva cuburi de gheaţă. În plus, numele întregului eveniment, „The Spectacular“, mi s-a părut cam îndrăzneţ. „Prommetre c’est noble…“, mi-am şoptit în barbă, după ce mi-am legat papionul, gata de călătorie.

Ceea ce a urmat mi-a contrazis pe de-a-ntregul aşteptările – am fost absolut impresionat de imaginaţia, execuţia şi interactivitatea puse în operă în cadrul acestui spectacol multi-senzorial, conceput cu sprijinul magicienilor gastronomici de la Bompass and Parr. M-am convins curând că numele era, de fapt, un clasic şi foarte britanic „understatement“.

Despre ce a fost vorba? E, realmente, greu de povestit în cuvinte. O simfonie de happening-uri, un tur, de fapt, al uneia dintre cele mai vechi şi mai impunătoare clădiri londoneze, în camerele căreia luaseră fiinţă cele mai trăznite fantezii, de la o tornadă artificială obţinută prin vaporizarea licoroasei băuturi (nu mai făcusem niciodată inhalaţii climaterice cu scotch şi, cu atât mai puţin, cu Blue Label) la peştera cu gheaţă masivă autentică şi până la cina somptuoasă, o combinaţie halucinantă între ospeţele lui Sardanapal şi noaptea Valpurgiei.

La sfârşitul serii, simţurile mele erau, pur şi simplu, obosite de la atâta supra-stimulare. M-am dus la culcare copleşit, dar mulţumit de a fi luat cu mine o amintire atât de bogată şi de multi-faţetată. Mă număr printre cei care preferă să adune experienţe, nu lucruri, iar experienţa „The Spectacular“ mi-a lăsat o amintire care îmi va colora imaginaţia foarte multă vreme.

Tags: blue label, bompass and parr, harry parr, johnnie walker, jude law, london, symphony in blue, viorel ognean