La sfârșit de februarie, odată cu anvelopele de la mașină, am decis că e momentul să schimb și bicicleta cu una mai potrivită sezonului rece.
Pentru mine, mersul pe două roți e deopotrivă plăcere, sport și necesitate. De astă vară merg la CrossFit Groove de câteva ori pe săptămână și singurul mod în care pot ajunge acolo la anumite ore fără să pierd o grămadă de timp în trafic este pe bicicletă. În plus, sunt zile când nu am destul timp nici pentru sală, nici pentru bazin, și atunci e suficient să mă sui în șa și să dau o tură de 30 de minute prin oraș ca să-mi primesc porția zilnică de mișcare.
Bromptonul meu mi-a fost de mare nădejde până când s-a răcit și s-a stricat vremea. Adevărul este că el ar mai fi rezistat, dar cel care a clacat la prima ploaie rece am fost eu. Așa că l-am pus la hibernat în așteptarea plimbărilor de vară la șosea și m-am orientat spre un MTB cu care să înfrunt mai dârz sezonul rece.
Am devenit fan al bicicletelor Giant în California, unde am fost mândrul posesor al unei cursiere Defy, cu care mi-am făcut veacul pe toate dealurile din Silicon Valley, pe străzile din San Francisco și pe pantele spectaculoase ale muntelui Tamalpais. Bugetul meu studențesc a fost greu încercat de această achiziție, dar tovarășa mea de drum lung s-a comportat ireproșabil pe parcursul celor doi ani petrecuți acolo, iar la plecare am vândut-o cu doar 30% sub prețul de cumpărare, așa că am avut nu doar o bicicletă de nădejde, dar am făcut, zic eu, și o afacere foarte bună.
Motive pentru care eram foarte curios să încerc și o bicicletă de teren a aceluiași producător. Prietenii de la Giant România mi-au propus să încerc un MTB de competiție XTC 2 cu cadru de carbon, 24 de viteze și echipare Shimano SLX și Deore.
Am avut șansa să iau bicicleta într-o seară cu ploaie și vânt, iar experiența a fost impecabilă.
Am circulat la o oră de trafic și am fost nevoit să fac slalom printre gropi și bălți, printre mașini parcate aiurea și pietoni dezorientați, să urc pe borduri super-înalte sau să frânez într-o fracțiune de secundă. La finalul cursei, eram deja convins că am găsit soluția care poate să împace vremea rea cu un stil de viață sănătos.
Dincolo de calitățile dinamice ale bicicletei, prima și cea mai puternică impresie este legată de greutate. Când o iau pe sus ca să o urc pe scări la mine acasă, nici nu-mi vine să cred cât poate să fie de ușoară. Cadrul de carbon chiar e o mare șmecherie.
Firește, întrebarea pe care o primesc cel mai des când povestesc despre drumurile mele cu bicicleta este: și nu îngheți în șa pe frigul ăsta? Nu, absolut deloc.
O prietenă care a lucrat o vreme prin țările nordice mi-a spus că nordicilor nu le place frigul mai mult decât ne place nouă, diferența între noi și ei este că nordicii pur și simplu știu să se îmbrace adecvat pentru frig. Același lucru e valabil și pentru mersul pe bicicletă la temperaturi scăzute. Nici mie nu-mi place absolut deloc frigul, dar dacă ești corect echipat, temperatura devine un simplu element de decor.
Așa că lăsați scuzele și dați la pedală!
Poți să ne recomanzi niște echipamente?
Salut, Alex! N-aș ști să ți le numesc pe toate, le-am adunat în ani de pedalat din diverse surse, dar nu știu sincer nici azi cum se cheamă fiecare. Îți pot spune, însă, principiul pe care mă bazez – minim două straturi de materiale izotermice și respirabile pe aproape toată suprafața corpului. Practic, când sunt complet echipat, singura suprafață expusă sunt pomeții și uneori nici aceia.
Evident, de bază sunt încălzitoarele pentru brațe și pentru picioare și protecția pentru gât, față, nas, urechi și păr. Cel mai simplu e să-ți iei o cagulă de motociclist, dar eu o găsesc puțin incomodă așa că folosesc un fel de glugă mulată care-mi acoperă părul și urechile și o mască pentru gât cu care îmi pot acoperi când vreau gura și nasul. În felul acesta, pot să respir normal când mă opresc fără să fie nevoie să-mi dau jos casca.
cam costisitor pedalatul asta daca pui la socoteala tot ce ai nevoie ca sa fii ok cat de cat… totusi, eu zic ca merita. e mai sanatos atat pentru tine cat si pentru cei din jur, mai putina poluare
Salut, Alex! N-aș ști să ți le numesc pe toate, le-am adunat în ani de pedalat din diverse surse, dar nu știu sincer nici azi cum se cheamă fiecare. Îți pot spune, însă, principiul pe care mă bazez – minim două straturi de materiale izotermice și respirabile pe aproape toată suprafața corpului. Practic, când sunt complet echipat, singura suprafață expusă sunt pomeții și uneori nici aceia.
Evident, de bază sunt încălzitoarele pentru brațe și pentru picioare și protecția pentru gât, față, nas, urechi și păr.
Cel mai simplu e să-ți iei o cagulă de motociclist, dar eu o găsesc puțin incomodă așa că folosesc un fel de glugă mulată care-mi acoperă părul și urechile și o mască pentru gât cu care îmi pot acoperi când vreau gura și nasul. În felul acesta, pot să respir normal când mă opresc fără să fie nevoie să-mi dau jos casca.
Este cam aiurea iarna pe bicicleta, ai nevoie de echipament si tot te ea frigul.
La Multi Ani!
Este cam aiurea de mers cu bicicleta pe frigul asta. Asteptam caldura, soarele si marea.