Știrea ar suna cam așa:

Câțiva copii veniți de la un centru de plasament din București pentru a asista la lansarea Raportului “Eșecul Post Instituționalizare”, n-au fost lăsați să intre în sediul Reprezentanței Comisiei Europene la București, unde avea loc evenimentul.

Sunt închise în această propoziție mai multe drame și tragedii ale societății contemporane. Ce s-a întâmplat, de fapt?

Vișinel Bălan, un tânăr care a crescut în orfelinate, a vrut să vadă cât de bine sunt pregătiți adolescenții și tinerii din centrele de plasament pentru viața independentă. Pentru asta, a parcurs peste 22 000 km în 27 de județe, a vizitat 190 de centre de plasament și a intervievat peste 1000 de adolescenți și tineri instituționalizați. Ce a descoperit a fost mult mai mult decât s-a așteptat. Nu doar că aceste centre nu-i pregătesc pe copii pentru viața independentă, ci că abuzurile din sistem, care i-au întunecat și lui Vișinel copilăria, continuă și astăzi nestingherite.

Au fost centre de plasament și chiar județe întregi care au refuzat să-l primească pe Vișinel. În multe altele, educatorii au răspuns în locul copiilor, în altele Vișinel nu a fost lăsat să adreseze anumite întrebări.

Studiul are cu siguranță lacune, dar tocmai aceste lacune vorbesc în gura mare despre problemele unui sistem care are cu totul alte priorități decât nevoile copiilor abandonați.

Ghinionul a făcut ca lansarea să aibă loc la două zile după atentatele sângeroase de la Bruxelles, astfel că la Reprezentanța Comisiei Europene la București au fost impuse noi reguli de securitate. Toți vizitatorii trebuie acum legitimați. Organizatorii au fost informați în ultimul moment și nu au mai apucat să anunțe toți participanții.

Copiii veniți special de la centrul de plasament nu aveau cărțile de identitate la ei, așa că n-au fost lăsați să intre, deși erau însoțiți de un adult care avea un act de identitate. „Regulile sunt reguli”, a fost explicația agentului de securitate.

Bine, o să ziceți, dar până la urmă de ce nu aveau acești copii cărțile de indentitate la ei dacă tot vorbim de deprinderi de viață independentă? Poate că a fost o bună lecție pentru ca de acum să nu mai umble prin oraș fără niciun document de identitate.

O bună observație, care ne duce la miezul problemei. O regulă nescrisă a centrelor de plasament le interzice copiilor să dețină documente de identitate. Acestea li se păstrează de către personalul din cadrul centrului. Desigur, cărțile de identitate pot fi obținute la cerere și pentru motive bune întemeiate. Explicația candidă a directorilor centrelor de plasament pentru această regulă stupidă (și ilegală)? În felul acesta, se previne fuga copiilor.

Mai citiți o dată și cruciți-vă: grija directorului unui centru de plasament nu este cum să facă viața în centru mai bună pentru copiii săi, ci cum să se asigure că aceștia nu fug.

Care mai e atunci diferența între un penitenciar și un centru de plasament?

Din fericire, micul incident de joia trecută s-a rezolvat cu rapiditate și ușurință. Alertați de organizatori, colegii de la Reprezentanța Comisiei Europene au venit la intrare, au înțeles situația și au cerut agentului de securitate să permită imediat accesul copiilor.

Din păcate, problema instituționalizării copiilor abandonați nu poate fi rezolvată nici cu rapiditate, nici cu ușurință. E un proces lung, în care Fundația Hope and Homes for Children, care l-a sprijinit pe Vișinel în realizarea studiului, e angrenată de 18 ani. Vestea bună este că s-au făcut progrese enorme. Vestea proastă, după cum confirmă și rezultatele studiului, este că mai este încă foarte mult de făcut.

În spatele ușilor ignoranței noastre, suferă încă mii de copii lipsiți abuziv de identitate, de afecțiune și de demnitate. Tăcerea și inacțiunea ne fac pe toți complicii acestui abuz.

Tags: centre de plasament, centru de plasament, Comisia europeana, copii, copii abandonati, desenam viitorul tau, dezinstitutionalizare, drepturi, identitate, orfelinat, visinel balan