„Dacă nenai puterinţă, la ce chichirezi gâlceavă?”
– Anton Pann, „Povestea vorbei. Despre beție iarăși”

Pentru ca revizuirea Constituției să aibă loc, nu e suficient ca 3 milioane de conaționali să strige sus și tare că familia e formată dintr-un bărbat și o femeie, ci trebuie să se întâmple mai multe lucruri.

Trebuie să existe o inițiativă validă din partea unei instituții sau a unui grup de cetățeni care au acest drept. Condiția asta pare, într-adevăr, să fi fost îndeplinită.

Proiectul de reviziuire trebuie să primească avizul Curții Constituționale care are sarcina să verifice „constituționalitatea” proiectului. Apoi Parlamentul trebuie să voteze (cu o super-majoritate) proiectul de revizuire, iar în cele din urmă trebuie organizat (și câștigat) un referendum.

Aș vrea să mă opresc puțin asupra controlului de constituționalitate. Pravoslavnicii se vor mira să afle că poporul nu poate să modifice Constituția după cum îl taie capul. Și asta din cauză că părintele Constituției, mai mult sau mai puțin regretatul Antonie Iorgovan, într-un moment de rară înțelepciune, a prevăzut situația în care poporul ar lua-o puțin razna și ar dori să modifice Constituția până la punctul la care ar face republica (și ansamblul de drepturi fundamentale pe care ea le garantează) de nerecunoscut.

Așa că, pe lângă faptul că cere avizul Curții Constituționale pentru orice proiect de revizuire, Constituția prevede expressis verbis la art.152:

„nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”.

Ei bine, dacă ne uităm la Capitolul al doilea al Constituției, intitulat „Drepturile şi libertăţile fundamentale” găsim la art. 48 tocmai pasajul buclucaș pe care cei 3 milioane de pravoslavnici vor să-l modifice.

Ceea ce înseamnă că dreptul la familie, care „se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi”, este un drept fundamental al cetățenilor.

În acest moment, Constituția nu face deosebire între soții de același sex și soții de sex opus. Dacă însă Constituția ar fi revizuită în sensul cerut de Coaliția pentru Familie, asta ar însemna că cetățenilor le-ar fi suprimat un drept fundamental – dreptul de a întemeia o familie cu cetățeni de același sex.

Nu cred că judecătorii Curții Constituționale au altă opțiune corectă și legală decât să constate că inițiativa de revizuire a Constituției este neconstituțională în sensul art. 152 din Legea Fundamentală. Același aviz ar trebui să-l dea Comisiile Juridice ale Parlamentului. Și cu asta basta.

Nu e ca și cum ar fi prima dată când poporul român nu înțelege că drepturile fundamentale nu înseamnă doar drepturile majorității.

Vorbim de o nație care așteptat a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca să abolească sclavia, o nație ai cărei intelectuali au aplaudat legislația antisemită din anii ’30, o nație al cărei Parlament democratic a refuzat în repetate rânduri să abolească rușinosul articol 200 Cod Penal care incrimina homosexualitatea, până când Uniunea Europeană ne-a transmis cu subiect și predicat că nu putem face parte dintr-un club al țărilor civilizate dacă insistăm să rămânem înapoiați.

Mi-e rușine de lipsa de rușine a celor 3 milioane de conaționali ai mei care vor egalitate doar pentru cetățenii care se cred mai egali decât ceilalți.

*

O situație similară a avut loc acum câțiva ani în Statele Uite. O parte dintre cetățenii Californiei au reușit să treacă prin referendum un amendament (la Constituția Californiei) extrem de controversat (Proposition 8) care interzicea căsătoriile între persoane de același sex. După ce a produs o vreme efecte juridice, amendamentul a fost în cele din urmă declarat neconstituțional de către un judecător federal care a constatat că singurul lui scop era să lipsească de demnitate cuplurile formate din persoane de același sex, ceea ce contravine Constituției Statelor Unite.

Tags: constitutie, curtea constitutionala, democratie, drepturi fundamentale, egalitate, gay, homosexualitate, lgbt, referendum, revizuire, uniunea europeana