Îmi doream de multă vreme un câine, dar nu îndrăzneam să-mi iau unul, pentru că mi se părea că programul meu infernal l-ar condamna la foarte multă singurătate. După ce m-am întors de la Bruxelles și m-am dedicat din nou proiectului meu antreprenorial, mi-am dat seama că am mai multă libertate în acest sens.
S-a nimerit că, într-o seară de toamnă, Mirela Bucovicean mi-a arătat niște poze cu Weimaraneri și mi-a spus „Uite, cred că ăsta e tipul de câine care ți s-ar potrivi”.
Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; aia e! și după, din fandacsie cade în Facebook. Pe Facebook am dat de Maria Desmirean, stăpâna lui Velvet, un Weimaraner superb. Am sunat-o și m-a sfătuit cu toată hotărârea să renunț la proiect. Mi-a explicat că Weimaranerii se atașează extraordinar de stăpânii lor, că suferă de anxietate de separație. „Bine, și tu cum faci?” „Păi, o iau pe Velvet cu mine la birou.” Ok, am zis, am să mă mai gândesc.
I-am întrebat apoi pe colegii de la Khastalia și de la Hope and Homes for Children dacă au ceva împotriva unui câine la birou. Or fi crezut că nu vorbeam serios, pentru că mi-au zis că n-au absolut nimic împotrivă. Așa că din Facebook am căzut în Google, am scris la mai multe canise din România și din Europa și am găsit o canisă care avea pui în decembrie, când aveam eu timp de asta, tocmai în Polonia. Drept pentru care, în vacanța de iarnă am zburat la Varșovia și m-am întors cu Henry, un Weimaraner pur sânge de numai 3 luni. Îl chema Henry pentru că la câinii cu pedigree sunt niște reguli cu numele (nu mi-am bătut capul cu ele, așa că nu știu să vi le explic). Mi-a fost clar că nu o să-i spun Henry și, după câteva zile în care m-am jucat cu mai multe apelative, mi s-a părut că Oscar i se potrivește de minune și așa i-a rămas numele.
De atunci au trecut trei ani, iar Oscar nu este doar animalul meu de casă, este și câinele nostru de birou. Stă cu noi în întâlniri, doarme înțelept în timpul ședințelor de coaching, a fost mascota Școlii de Comunicare, iar în timpul (meu) liber, aleargă cu mine, merge cu mine pe munte, îl iau cu mine chiar și la restaurant, atunci când pot, iar cea mai mare parte din zi, când nu poate fi cu mine, stă cu colegii de birou.
Poate din cauza asta, pentru că este un câine foarte socializat, nu are multe dintre problemele pe care le-am întâlnit la alți câini de apartament. Nu mârâie, nu se agită, nu roade chestii. Prietenii și cunoscuții se miră tot timpul că este foarte liniștit, ceea ce este necaracteristic pentru un Weimaraner. Iar eu îi asigur că este cât se poate de energic în parc sau în natură. Dar atunci când stă cu oameni, Oscar este foarte la locul lui. Doarme, se alintă sau toarce ca o pisică. De fapt, colegii mă mai întreabă uneori dacă nu are ceva sânge de felină. E posibil, pentru că se înțelege de minune cu pisicile prietenilor. Și este prietenul preferat al copiilor lor.
Oscar m-a învățat ce înseamnă iubirea necondiționată și ce înseamnă să trăiești emoțional în prezent. La el emoțiile sunt foarte actuale: se bucură, se gudură, se întristează, e amărât, se teme, tremură, e nerăbdător, e dornic, e fericit. Ce simte acum nu are legătură cu ce a simțit un moment mai devreme sau cu ce ar putea simți câteva momente mai încolo. Oscar trăiește într-un prezent continuu.
Unii câini au lobby-uri puternice,
alții nu au nici măcar ce mânca
O altă lecție pe care am învățat-o împreună este valoarea socială a educației. Pentru că este un câine ascultător, este acceptat cu ușurință peste tot pe unde merg. Dar asta înseamnă că anumite reguli trebuie respectate mereu. Prietenii mei sunt uneori slabi în fața drăgălășeniei lui și au tendința să-l lase să li se urce în cap și atunci trebuie să le aduc aminte că mare parte din drăgălășenia lui vine din faptul că este așa de bine educat. Dacă ar fi cerșetor, insistent, agresiv sau neascultător, nu ar mai fi așa „iubibil”, așa că datoria mea este să-l ajut să rămână o bucurie de câine, nu o povară de câine. Iar asta înseamnă că trebuie să urmeze comenzile și că nu are voie să facă anumite lucruri, cum ar fi să se suie cu labele pe oameni sau să doarmă pe canapelele din birou, oricât de mult lobby ar face colegii mei în acest sens.
Să nu vă închipuiți că doarme numai pe jos, are două fotolii la birou, numai ale lui, ambele obținute prin eforturile lobby-ului de care vorbeam, un lobby cu multiple și sinistre ramificații în care nu am să intru acum.
Imaginați-vă doar că nepoțelul unei ambasadoare i-a spus într-o zi că vrea un câine ca al lui Bucurenci. „Dar de unde știi tu cine e Dragoș Bucurenci?”, l-a întrebat ea, mirată. „Păi nu e stăpânul lui Oscar?”, i-a răspuns sibilinic micuțul, iar serviciile au făcut imediat o mențiune și au deschis un nou dosar de urmărire operativă cu numele de cod Oscar.
Din păcate, nu toți câinii au norocul lui Oscar, de a avea nu doar un stăpân care să aibă grijă de ei, ci și un lobby extrem de puternic care să le susțină interesele.
Acesta este motivul pentru care vă invit să susțineți campania MARS ”World Animal Day”. Prin această campanie de conștientizare aflată la cea de a opta ediție, MARS România își propune să atragă atenția asupra a două probleme cu care se confruntă organizațiile pentru protecția animalelor, pe fondul creșterii numărului animalelor fără stăpân: lipsa hranei în adăposturile pentru animale din cauza resurselor limitate și numărul scăzut al adopțiilor de animale din adăposturi.
Prin campania derulată de MARS România în perioada 10 septembrie – 4 noiembrie toți iubitorii de animale pot contribui la îmbunătățirea vieții animalelor din adăposturi. Puteți face acest lucru cumpărând orice produs Pedigree, Whiskas, Perfect Fit, Dreamies sau Sheba, iar MARS va dona 2% parte din vânzări către adăposturile care găzduiesc animale fără stăpân.
Ba mai mult, indiferent de cantitatea de produse care se va achiziționa pe durata campaniei, MARS va dona 210.000 porții de hrană către adăposturi.
Dacă și voi, la fel ca și mine, credeți că aceasta este o inițiativă demnă de toată lauda, vă îndemn să o susțineți și să vă hrăniți animăluțele cu nutriție specializată de la ei. Eu unul am decis să mă alătur proiectului Pedigree şi Whiskas (în parteneriat cu Asociaţia GIA – Group Initiative for Animals) așa că, atunci când voi cumpara hrană pentru Oscar, voi ajuta și animalele fără stăpân din adăposturi.
Pe 6 octombrie (o dată care nu este întâmplător aleasă, pe 4 octombrie se sărbătorește Ziua Internațională a Animalelor de Companie), multe dintre aceste animale își pot găsi stăpâni iubitori. MARS, cu sprijinul Asociației GIA, va organiza un eveniment prin care va sărbători animalele de companie și, în plus, vă oferă șansa să deveniți voi înșivă stăpânii unui patruped dacă veți lua parte la evenimentul de adopție de animale de la Park Lake.
Sper să puteți să mergeți, Oscar și grupul de lobby au aprobat aceste mesaj și vă încurajează să-i dați curs în număr cât mai mare.
