Poate că ați auzit de multe ori îndemnul „ai grijă de tine”, „acordă-ți mai multă atenție”, „pune-te pe primul loc”, dar v-ați spus că ar fi egoist din partea voastră să-i dați curs.

Am cunoscut acum niște ani, când făceam nopți de voluntariat la camera de primiri urgențe de la spitalul Floreasca, o doctoriță minunată care muncea cu o pasiune aproape bolnăvicioasă. Noi ne mai retrăgeam din când în când într-o cameră mică, rezervată asistenților, și mai mâncam ceva ca să prindem puteri, beam o cafea și niște apă. Ea nu făcea asta aproape niciodată. Am prins-o, totuși, o dată când venise în camăruța respectivă. Stătea pe un scaun și răsfoia febril un volum cu prospecte de medicamente, căuta contraindicațiile unui tratament pe care-l urma un pacient. I-am oferit o sticlă de apă (luam mereu mai multe, să-mi ajungă toată noaptea). M-a refuzat politicos, era pierdută în gânduri. Apoi am vorbit apoi un pic și mi-a spus că uneori trece o zi întreagă și nu bea niciun pahar cu apă. Mi s-a părut de necrezut și mi-am spus atunci că eu n-o să ajung niciodată așa.

Anii au trecut, iar eu am ajuns să am frecvent zile în care, deși sunt pregătit să fac totul pentru ceilalți, colegi, clienți, prieteni, pur și simplu nu mă pot concentra, îmi dau seama că sunt cu gândul în altă parte și în ciuda celor mai bune intenții, mi se pare că nu-mi iese nimic bine. Sunt zilele în care uit să am grijă de mine, în care uit până și să beau un pahar cu apă.

O lungă perioadă de timp, mi-am început ziua cu telefonul în mână. Verificam mailurile, calendarul zilei, mesajele pe social media. La întoarcere, luam micul dejun în fugă și pe cai!

Până într-o bună zi când, în timp ce mă aflam în mjilocul unui training, mi-am dat seama că nu mai puteam să-mi adun gândurile, că nu mai știam literalmente nici ce voiam să spun, nici despre ce vorbisem până atunci. Un blackout total.

A fost momentul în care mi-am dat seama că în ziua respectivă uitasem nu numai să manânc, dar și să beau un pahar cu apă. Eram deshidratat. Trecuse o zi întreagă, iar eu uitasem să fac acest gest firesc!

Îmi respect foarte mult munca și pe cei cu care lucrez și de aceea am hotărât în acel moment că, pentru a putea să le dau tot ce am mai bun, trebuie înainte de toate să am grijă de mine.

Vă propun un experiment. Hai să ne gândim în primul rând la noi. Pentru a putea apoi să dăm tot ce avem mai bun în tot ceea ce ne propunem să facem. Despre asta vorbește și ultima campanie Dorna care ne provoacă să avem grijă de noi, începând cu cel mai mic gest: un pahar de apă Dorna. Pentru că, de cele mai multe ori, grija de sine poate să înceapă chiar cu acest mic obicei, cum ar fi băutul unui pahar de apă dimineața.

De atunci nu mă mai trezesc cu gândul că trebuie să-mi verific agenda și să mă ocup de mailurile foarte urgente. Îmi încep ziua cu un pahar mare cu apă și cu un moment de liniște. Un moment în care mă gândesc la toate lucrurile minunate pe care le am în viață.

Și nu, nu cred că este un clișeu dacă spun că apa este viață – mai ales dacă ne gândim că suntem 80% apă. Organismul nostru are nevoie de hidratare pentru a supraviețui și fiecare celulă, țesut și organ au nevoie de apă pentru a funcționa bine. Fiecare dintre noi este o celulă în organismul relațiilor noastre, iar pentru a funcționa, trebuie să ne acordăm grija de care avem nevoie.

De aceea vă provoc să ne punem pe lista de priorități!

Să avem grijă în primul rând de noi. Pentru a putea avea grijă unii de alții.

#incepecuDorna #incepecutine

Tags: apa, deshidratare, dorna, grija, prioritati, sanatate, timp personal, voluntariat