Stiam de la Radu Cosasu de aceasta inregistrare cu Celibidiache dirijand “Rapsodia romana” la Atheneu, dar n-o vazusem niciodata. Noroc cu Trilulilu. E genial ce face Celibidache la pupitru. Vizionare placuta!
Stiam de la Radu Cosasu de aceasta inregistrare cu Celibidiache dirijand “Rapsodia romana” la Atheneu, dar n-o vazusem niciodata. Noroc cu Trilulilu. E genial ce face Celibidache la pupitru. Vizionare placuta!
Din ciclul “Mari dirijori romani, minusculi compozitori(tot romani)”. Bun de vizionat de catre “patrioti” si toti cei care cred “ca ca romanii” nu mai sunt pe pamant – buricul…pamantului. Cel mai mare compozitor roman a scris muzica usoara, sanctionata ca atare de Celibidache.
Cristi S.
Cred ca nu intelegi aceasta interpretare a lui Celibidache. De obicei el “joaca” / “danseaza” partiturile. Si n-ar strica sa mai asculti Enescu. Iar la Rapsodii (1901, 1902) cred ca analogia cu Bela Bartok explica cel mai bine de ce nu e nici “muzica usoara”, nici d-aia folclorica.
:)) hmmm… mersi ca mi-ai trezit pofta de filarmonica! mai ales ca acum, dupa o supradoza de filme (tiff), am nevoie de altCEVA… 🙂
asta da “limbajul trupului” sau mai degraba “poezia trupului”…sunt oameni pe care vazandu-i te hranesti din energia lor…a cam pierit pasiunea din multi romani…au ramas mastile…eu zic doar “multumesc” si “mai vreau”
Daca eu n-am inteles, atunci o sa mai ascult. Desi pot sa ascult si ansamblul “Ciocarlia”. Hai sa fim seriosi, n-am nimic cu Enescu, a fost mult, mult mai mare dirijor si violonist decat compozitor. As asculta, dar imi place muzica simfonica. Enescu si Gherase Dendrino, nu…Si Celibidache nu dansa pe Bruckner, mai vezi cateva concerte cu el. Parerea lui despre Enescu se cunoaste, era prea inteligent sa fie “political correct”. Si mult prea trecut prin cultura muzicala universala ca sa nu recunoasca o simfonie “minora”. Din pacate, ca in multe alte domenii, nu poti sa spui lucruri ca astea in zilele noastre, din diverse motive: nu esti patriot, nu esti trendy etc.
Cristi S.
stiam inreg. de la iosif sava.
nu m-am gindit nici o clipa la decodificarea asta care mi se pare intoleranta si snoaba.
eu am vazut in dansul lui sc un anumit mod de a stimula orchestra (care in cazul asta era romaneasca), de a le da instrumentistilor chef de cintare, de a le transmite un spirit jucaus.
nu stiam despre sc ca l-ar fi dispretuit pe enescu. dar stiu ca el si-a facut o anumita amprenta mai… latino style, prin anumite interpretari mai flou, mai swing-ate, mai putin rigide, ale clasicilor.
cred ca nu mai trb. spus: cu valorif. folclorului, enescu continua un filon generat de romantici, de interes pt. muzica popoarelor. daca unii prefera asa-zisa “muzica pura”, e ok. sa fie sanatos/oasa. in fond, treaba ta daca nu stiu ce prejudecata te opreste sa te bucuri de bizet, de dvorak (basca smetana), de rusii aproape toti… pe motiv ca sint muzica usoara… atuncea gershwin si ravel or fi nst manelisti, nu?
e treaba ta ce faci cu urechile tale… dar ce rost are ciumeceala asta? si sub anonimat? si tot tu ii acuzi pe ceilalti de vanitate?!
Am zis “aceasta” interpretare tocmai pentru a diferentia modul in care SC dirija o Rapsodie enesciana fata de o simfonie bruckneriana. Si cred in continuare ca Enescu e pe un fir evolutiv in muzica secolului XX, nu e un re-orchestrator de teme “populare”. Imi place observatia lui textier, cu muzica pura si cea impura. In Rapsodii, Enescu putem zice ca e impur. Dar si in Sonata pentru vioara (opus 6) si cea pentru violoncel(opus 26)?
Si legat de “minoratul” lui Enescu, cred ca acesta e mai degraba din cauza greutatii de a-l interpreta si unui anumit context politic, pe care il stim. Dar Enescu nu e un compozitor minor al secolului XX, ci un compozitor intr-o scoala minora, cea romaneasca. Mai bine zis intr-o lipsa de scoala.
E incredibil cate reactii patriotarde declanseaza cuvantul “minor”. Nu stiu de ce ne lamentam atat de mult cand cineva catalogheaza ceva de genul “Rapsodiilor…” lui Enescu ca minor. N-am spus ca e rau sa fii minor, dar ca trebuie sa ne obisnuim sa judecam muzica in functie de calitatea ei intrinseca si nu de apartenenta nationala a compozitorului…Enescu ar fi fost mare daca ar fi fost recunoscut pe plan international. De ce n-a fost recunoscut? Parerea mea e ca nivelul lui de recunoastere e direct proportional cu calitatea muzicii scrise…Fara ca asta sa fie o tragedie…Noi, romanii, avem talentul sa facem din tantar armasar…Se tot discuta acum ca vezi doamne, noi n-avem un Premiu Nobel pentru literatura. Cred ca daca il meritam, il aveam…Daca cineva ar fi scris ceva iesit din comun, l-am fi luat…Nu cred in conspiratii internationale. Ultima dovada este Cristian Mungiu…Si fiindca vine vorba de valorificarea folclorului, trebuie sa o faci, dar sa stii sa iti pui amprenta geniului personal pe ceea ce “produci”: vezi Brahms cu Hungarian Dances. Un exemplu putin din alta zona e Zamfir. Si in sfarsit, cineva a amintit aici poate cel mai important lucru:lipsa de scoala. Nu numai in muzica, aproape toate artele au fost atinse de sindromul lucrului facut la intamplare. O lipsa de sistem, si de foarte multe ori un interes mult mai mare pentru “copierea” si imitarea dupa ureche din cultura franceza sau germana – iarasi nu vorbesc numai despre muzica. Ganditi-va la un lucru aproape incredibil:cine au fost elevii lui la vioara Ferras, Menuhin. Nu am reusit sa “inghitim” aproape nimic din “profesorul Enescu” – la nivelul unui Menuhin, vorbesc…
lasati, domnilor, atitudinile “constipate” de orice fel. chiar e frumos ceea ce se vede… nu cred ca atitudinea a lui SC necesita atata filosofie. omul chiar traia si se amuza de ceea ce facea. bucurati-va si incercati sa simtiti sunetele asa cum le-a simtit el atunci. atat.
nu inteleg si nu sufar muzica asta care nu poti sa dansezi si tu pe ea s-a te simti bine cu cineva in plus dan bursuc cum poate fara dirijor dirijorii i-si i-a banii degeaba