În anii fără soț, în țara mea se întâmplă trei minuni pe an: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Internațional de Film “Transilvania” și Festivalul Internațional de Muzică “George Enescu” (care împlinește anul acesta 20 de ediții). Fiecare ar putea fi câte o culoare pe drapelul unei Românii mai bune și mai culte. Cei care le fac nu sunt nici sfinți, nici eroi. Sunt oameni care știu ce ocean de muncă separă visele de realitate. La fiecare sfârșit de Sibiu, de TIFF, de Enescu îmi vine să mă duc și să le strâng mâna.
Câștigătorii Bibliofagia
UniCredit Țiriac Bank și Asociația Catalist au finalizat cea de a patra ediție a Concursului de Debut Literar UniCredit. Concursul s-a adresat autorilor de orice vârsta, care nu au mai publicat în volum până acum.
În acest an, numărul celor înscrişi a fost cu 30% mai mare decât anul trecut, însumând 186 de creaţii literare, dintre care 18 au fost nominalizate la marile premii.. Liviu Papadima, unul dintre jurații care a analizat creațiile literare, a afirmat că “nu numai afluența acestora a crescut, ci și calitatea lor”. În același timp, Paul Cernat, un alt membru al juriului, spune despre concurs că a devenit o “veritabilă instituție în domeniu”.
Fotografia calmului
Bumbuț e unul dintre cei mai liniștiți oameni pe care-i cunosc. Dacă n-ar fi expozițiile, albumele, revista de fotografie, pictorialele din revistele glossy, ai putea crede, când dai peste el la prânz la bistro-ul Violetei sau în mijlocul voluntarilor de la Tășuleasa Social, că e un rentier care nu mai are de multă vreme grija zilei de mâine. Emană un calm profund, care-mi inspiră deopotrivă distanță și admirație, la fel ca și fotografiile lui.
Vedere din Brazilia
Ştefan Cosma a văzut Rio de Janeiro prin ochii iPhone-ului, iar imaginile îngheţate de micul senzor (cel puţin cele pe care le-am văzut eu) sunt absolut seducătoare. O parte dintre aceste cadre pot fi văzute într-o expoziţie care se deschide în această seară la The Place de la ora 19. Ne vedem acolo!
Cum să-ţi pierzi timpul cu folos
Lui Mihai Călin nu i-a fost uşor să-şi urmeze pasiunea. A picat la facultate într-o vreme în care asta te condamna la doisprezece luni de muncă forţată, intitulate pompos “serviciu militar obligatoriu”. Dar Mihai nu s-a lăsat, iar liniştea pe care o degajă în acest interviu ar trebui să fie o lecţie pentru toţi cei care se tem să-şi urmeze visele:
Ţin minte că eram la curs, la matematici speciale, şi parcă suspendam timpul acela. Nu mai auzeam ce se vorbea în jur şi scriam pe o foaie ”teatru”. Apoi ştergeam, să nu vadă nimeni. Apoi scriam ”actorie”. Şi iar ştergem. Şi după aceea brusc îmi dădeam seama că sunt de fapt la curs…
Paler și marea
Mi-a adus Oana Pellea aminte că astăzi era ziua de naștere a lui Octavian Paler și de cât de mult iubea el marea:
De dimineață, mi-am amintit de mare. M-am revăzut la Costinești, unde am descoperit plăcerea de a mă arunca, ieșind din valuri, pe nisipul cald. Abia depășisem treizeci de ani.
Loverboy
Auzisem păreri destul de proaste despre noua peliculă cu Ada Condeescu și George Piștereanu după vizionarea de la Cannes și mă temeam că pariul de a repeta succesul de anul trecut cu același cuplu de actori (Eu când vreau să fluier, fluier) va eșua.
Nu pornisem, așadar, cu așteptări foarte mari, așa că filmul lui Cătălin Mitulescu a fost o surpriză plăcută. Nu e comparabil cu Fluierul, dar asta e mai degrabă în avantajul lui. E, în primul rând, o poveste care curge mult mai ușor și mai firesc și care va avea, vreau să sper, succesul de public pe care-l merită.
Principii de viață
Al doilea lung-metraj al lui Tică Popescu (foarte diferit de primul) mi s-a părut, deocamdată, cel mai bun film românesc din festival. Alexandru Baciu și Răzvan Rădulescu au construit cu mare atenție la detalii portretul unui obsesiv-compulsiv la vârsta a doua, interpretat genial de Vlad Ivanov. Emilian, patron de mică tipografie, aflat la a doua căsătorie, workaholic, fixist și tipicar, întreține două familii (cea a fostei și cea a actualei neveste) și este obișnuit să simplifice relațiile și oamenii la valoarea lor în bani.
Un film “rusesc”
Ieri am început ziua cu un alt film din competiție, o coproducție ruso-germano-ucraineană, O sâmbătă obișnuită. Am plecat cu câteva minute înainte de sfârșitul proiecției, pentru că, deși a început bine, iar Anton Shagin e un actor charismatic și talentat, povestea s-a transformat pe parcurs într-o peltea fără sens.
A doua zi la TIFF
Sunt curios care e media de vârsta a publicului TIFF. Ochiometric, aș zice că 22 de ani. Reconfortant…
Ieri mi-am continuat expediția în teritoriul cinematografiei nordice, începută excelent în prima zi cu Oxigen (à propos, rulează astăzi de la 11 la Republica și de la 23 la Cineplex, nu-l ratați!).
Am văzut Aleea Regelui, o comedie islandeză de un umor straniu. A ieșit multă lume din sală. Eu m-am stricat de râs la câteva poante, dar înclin să cred că ceilalți spectatori care râdeau fumaseră ceva înainte. Sunetul zgomotului (Suedia-Franța) are un umor mai accesibil, dar e și mai ușurel ca film. Totuși, povestea celor opt percuționiști care cântă la orice altceva decât la tobe e delicioasă.