Azi am încercat să ajung la zi cu treburile și cu e-mailurile care nu mai …
Ce-și face omul cu mâna lui
Fragment cu Petre Țuțea
Post by Dragos Bucurenci.
Nu în numele meu!
Am spus de curând că refuz să mai vorbesc despre ce e urât în România, dar declarația lui Cheloo de ieri seară de la X Factor mi-a adus aminte câtă ură nedreaptă mocnește încă în sufletele unora dintre noi.
Și totuși. Refuz să-mi dau ochii peste cap și să mă plâng pe blog, pe Facebook sau în compania prietenilor, de lipsa de maturitate a unui rapper care promovează idei neonaziste la o emisiune de maximă audiență și de tăcerea complice a postului TV care le difuzează. Pentru că, dacă aș face doar atât, ar însemna că și eu sunt complice cu Cheloo.
Iar Cheloo nu a vorbit în numele meu, așa cum nu a vorbit în numele foarte multor cetățeni români, care nu-și disprețuiesc și nu-și urăsc semenii. Nu a vorbit nici măcar în numele celor cu frica lui Dumnezeu, căci aceia știu că ura este un păcat împotriva Duhului Sfânt.
Suflet de troll
Acum mai mulți ani, Cațavencii l-au trimis pe Radu Alexandru la Gala Verde, un eveniment între partenerii căruia se numărau și ei. A doua zi, Radu a scris o mizerie haioasă pe blogul personal, unde identitatea lui de troll îl obligă să scrie mizerii. Pentru cei care nu știu, un troll este un blogger care urăște tot ce mișcă, care vede mizerie peste tot și care, ca atare, scrie tot felul de mizerii despre oameni pe care îi detestă. Colegii mei s-au supărat, eu nu. Stați să vedem ce scrie în Cațavencu, le-am zis. Așa cum mă așteptam, la gazetă Radu a prestat un articol foarte civilizat, deși pe alocuri cam fad. A fost un prim semn că Radu nu e nici prost și nici ticălos.
Uniți, simplificăm și arătăm cu degetul
Oponenții protestului Uniți. Salvăm nu sunt singurii care văd lumea în alb și negru. Câțiva dintre protestatari – nu mulți, dar, din păcate, unii dintre cei mai influenți – suferă de aceeași perspectivă discromatică.
Cei mai mulți dintre protestatarii cu care am vorbit sunt oameni rezonabili, dar, la fel ca și oamenii rezonabili din tabăra adversă, se aprind ușor și nu mai judecă limpede atunci când se simt atacați. Așa îmi explic proliferarea în rândul comunității Uniți. Salvăm a două mesaje despre care mi-e greu să cred că au făcut vreun bine protestului.
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului
Nu cred că, la dimensiunea problemei maidanezilor din Capitală, există altă soluție decât eutanasierea în masă. Dar eutanasie înseamnă moarte ușoară, fără dureri, nu căsăpire, nu incendiere, nu schingiuire. Faptul că autoritățile nu fac nimic în vreme ce câțiva bucureșteni omoară cu bestialitate câini este la fel de scandalos ca faptul că niciun primar al Bucureștiului n-a făcut cu adevărat nimic în ultimii 24 de ani pentru a nu se ajunge la moartea lui Ionuț Anghel.
Mi se pare foarte puțin relevantă în aceste zile întrebarea dacă maidanezii trebuie sau nu eutanasiați, pentru că mă tem că, de fapt, nu avem cu adevărat o altă opțiune. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o lume în care să nu fie nevoie să fie omorâte animalele pentru ca omul să mănânce și să poată trăi în siguranță, dar acea lume va fi posibilă doar într-un viitor foarte îndepărtat și de care ne despart foarte multe semne de întrebare. Cu adevărat important este cum vor fi sacrificați acești câini care au avut ghinionul să se nască, fără voia lor, pe străzile Bucureștiului.
Unde sunt băieții?
Am fost azi la inaugurarea noii ambulanțe aeriene SMURD și m-am bucurat pentru că doctorului Arafat și colegilor lui extraordinari le-a ieșit și acest nou proiect, pentru care merită toată recunoștința și admirația noastră.
Prezent la inaugurare, d-l Prim-ministru Victor Ponta le-a oferit diplome unui grup de voluntari SMURD, reprezentativi pentru sutele de voluntari care au participat în campania de strângere de fonduri pentru ambulanța aeriană. Între două diplome, d-l Prim-ministru a remarcat amuzat “în off”:…
Eu, neabătutul
(…)
Nu mă îmbăiez zilnic în spiritul sarcinilor subliniate
Nu mă angajez ferm,
Știu ce înseamnă actuala etapă și fără să mi se urle
În ureche,
Știu încotro ne îndreptăm cu pași repezi,
Îmi dau seama unde am ajuns,
Buna guvernare
În aprilie am scris pentru numărul de mai al revistei The One următorul text. Retrospectiv, nici nu știu dacă să recunosc că am fost naiv, credul ori prost de-a binelea.
Buna guvernare
Una dintre ideile formulate de Tony Blair în conferința pe care a ținut-o la București a fost că “toți prim-miniștrii își încep mandatul atunci când sunt cei mai populari și cei mai puțin competenți și îl încheie atunci când sunt cei mai puțin populari și cei mai competenți”.
Puțintică dreptate
Este de neconceput ca mai multe persoane sa actioneze concertat in beneficiul alteia, cu care nu se afla in relatii apropiate, intime sau de prietenie, fara stirea acesteia, persoana care, prin ipoteza, nu doar ca nu a determinat conduita celorlalti, dar nici nu va afla vreodata despre “binele” care i s-a facut cu forta.
:: de aici