Un text genial. Respect, Mălin Mușatescu:
România este exemplul perfect de democraţie cu circuit închis, o ţară capitalistă în care sistemul de valori a fost creat artificial astfel încât supremaţia economică, financiară şi politică să fie doar pentru cei iniţiaţi, pentru ei, membrii din interiorul sistemului – informatori, securişti, nomenclaturişti, pupincurişti, rudele lor şi tot felul de interlopi meteoritici.
The New Yorker scrie despre noua goană după aur din Sillicon Valley și cum i se adaptează acesteia modelul universitar de la Stanford:
Stanford University is so startlingly paradisial, so fragrant and sunny, it’s as if you could eat from the trees and live happily forever. Students ride their bikes through manicured quads, past blooming flowers and statues by Rodin, to buildings named for benefactors like Gates, Hewlett, and Packard.
Everyone seems happy, though there is a well-known phenomenon called the “Stanford duck syndrome”: students seem cheerful, but all the while they are furiously paddling their legs to stay afloat. What they are generally paddling toward are careers of the sort that could get their names on those buildings. The campus has its jocks, stoners, and poets, but what it is famous for are budding entrepreneurs, engineers, and computer aces hoping to make their fortune in one crevasse or another of Silicon Valley.
:: citește tot articolul
Emisiunea Lecția de prim ajutor s-a întors din vacanța sărbătorilor de iarnă și continuă în noul an la Pro Tv în fiecare sâmbătă și în reluare luni, de la ora 9.55 dimineața. Ajunsă la ediția a șaptea, emisiunea aduce în discuție în săptămânile următoare noi proceduri de prim ajutor în situații de urgență frecvente.
De la lansarea programului, peste 1,5 milioane de români au beneficiat de emisiunea și de site-ul Lecția de Prim Ajutor, oferite de ING Asigurări de Viaţă în parteneriat cu SMURD, și au aflat cum trebuie să procedeze corect în situaţii care necesită primul ajutor.
În lunile în care am făcut voluntariat pe ambulanțele SMURD și la camera de gardă a Spitalului Floreasca, sub coordonarea doctorului Bogdan Oprița, mi-am dat seama cât de important este ca oamenii obișnuiți să cunoască măsurile elementare de prim ajutor, care pot salva viața cuiva în minutele critice care trec până la venirea Salvării.
Așa s-a născut ideea unui program național de educație pentru acordarea primului ajutor. M-am bucurat să găsesc sprijin pentru această idee în cadrul ING Asigurări de Viaţă, SMURD și Pro TV.
Astă-vară, când prietenii de la Hospice Casa Speranței mi-au propus să prezint din nou Balul de Caritate Edelweiss, mi-a părut îngrozitor de rău că nu voi fi în România ca să-i pot susține. Din fericire, când mi-am consultat programul de școală, am văzut că vacanța de Thanksgiving începe chiar în ziua cu pricina, așa că am făcut o petiție și școala mi-a dat voie să plec cu o zi mai devreme.
Să vă spun de ce țineam morțiș să nu ratez ediția de anul acesta și de ce nu trebuie s-o ratați nici voi.
Ce frumos și adevărat scrie Cosmin Alexandru despre putere în ultimul număr DoR:
Peste un an am mai urcat o treaptă. Puterea mi s-a înfăţişat sub forma cea mai tentantă, atunci, pentru mine: bani şi carieră. Împreună cu alţi asociaţi am înfiinţat o firmă de cercetare de piaţă şi am devenit şef. Întâi şeful meu, apoi al altora. Asta era o poziţie de putere explicită, venea la pachet cu un status social recunoscut. Aveam drept de decizie asupra altcuiva. Şi mi-l exercitam fără multe menajamente. Am avut angajaţi pe care i-am făcut să plângă în faţa mea, şi nu de bucurie. Când mi se părea că merită să fiu rău, eram rău. Puterea însemna capacitatea de a-i face pe alţii să facă cum vreau eu, indiferent de ce voiau ei.
Nu mi-am dat seama de asta înaintea plecării din țară, dar viața Regelui Mihai este una dintre poveștile pe care le spun cu cea mai mare plăcere și mândrie atunci când vorbesc despre România.
Spre deosebire de dictatorii care-și ridică statui în timpul vieții, viața Regele Mihai este ea însăși un monument, iar personalitatea Majestății Sale este o statuie care nu mai are nevoie de niciun soclu. Dacă ne-am deschide mai lesne sufletul spre a-i admira pe cei mai merituoși decât noi, măiestria acestei statui ar putea în sfârșit să ne inspire. Avem atâtea de învățat din ceea ce istoria l-a învățat pe Regele nostru și e așa de mare păcat că ne dăm încă prea târziu seama de asta.
Probabil că ați observat că public uneori și advertoriale aici pe blog. Încerc să nu o fac prea des și sunt destul de selectiv atunci când accept o ofertă. În plus, am o politică foarte strictă de a marca aceste însemnări corespunzător din respect pentru cititorii mei. Această însemnare nu este un advertorial.
Campania celor de la Silva Dark merită un “Bravo!” din toată inima. M-am bucurat să găzduiesc interviurile pe care le-au realizat cu niște inși de toată isprava despre un subiect vechi de când lumea: cum ne trecem timpul.
Reiau aici cele cinci tablouri, pentru că mi s-au părut inspirate și cred că merită o privire mai atentă. Vă urez să luați folos din fiecare: