Poți salva o viață.
MobilPay ne-a pus la dispoziție în mod gratuit și din proprie inițiativă o pagină web securizată unde poți dona 10 lei pentru tratamentul Andreei, folosind cardul bancar. Durează 1 minut și toți banii donați ajung la Andreea.
Mulțumesc, Antonio!
:: află povestea Andreei
Aș fi vrut să nu fie nevoie să scriu însemnarea asta. Vă mulțumesc dacă o veți citi până la capăt. E despre un om frumos, care merită măcar 5 minute din timpul vostru.
Anul trecut, chiar pe vremea asta, am dat strigare pe blog în căutarea unui asistent personal. Dintre candidaturile primite, una m-a lăsat mască. Dosarul cuprindea, între altele, cea mai scurtă și mai convingătoare recomandare pe care am citit-o până acum. Comit o indiscreție pentru că v-o dezvălui, dar nu am nici talentul, nici concizia semnatarului pentru a v-o descrie pe Andreea:
Păi nu se putea să rămân tocmai eu de căruță, eu, care sunt cel mai ipohondru dintre prietenii mei! Când am citit că și Chinezu și Simona Tache și-au făcut un test pe care eu îl am pe wishlist-ul de ziua mea încă de acum doi ani, n-am mai pregetat și am luat legătura cu cei de la Gaya Health Services, care administrează în România YorkTest-ul, o analiză de laborator care depistează peste 100 de intoleranțe alimentare.
O să fiu onest și o să vă spun că l-am primit gratuit, așa că, dacă vreți, puteți considera această însemnare una publicitară, dar vreau să fie limpede că eu am cerut să fac testul și că, dacă n-aș fi primit această ofertă, l-aș fi plătit pentru că sunt de părere că analiza asta chiar face toți banii.
Între 5-11 septembrie are loc la Sulina Educamp, tabăra de dezvoltare personală și profesională pentru tineri organizată de Asociaţia pentru Educaţie Alternativă. Dacă ai între 18 şi 30 de ani şi îţi surâde ideea de a-ţi petrece parte din vacanţa de vară ajutându-i pe ceilalţi, Educamp este provocarea potrivită pentru tine. Anul acesta au răspuns afirmativ invitaţiei în tabără: Melania Medeleanu, Alex Găvan, Lavinia Gliga, Eugen Petrescu.
Cică acum vreo două secole, trăia în Moldova un boier mare, respectat şi iubit de toată lumea, Dumitrache Cantacuzino Paşcanu. El se iubea mult cu soaţa sa, coana Profiriţa. O problemă avea însă: nu aveau copii. Dar nu era mare supărare, că erau darnici şi omenoşi cu restul lumii. Aveau o mulţime de robi ţigani cu care se purtau omenos, iar pe cei mai răsăriţi îi luau pe lîngă casă. Aşa se face că Maria, o frumuseţe de ţigancă cu ochii negri, ajunse fată-n casă. Cum era obiceiul pe vremea aceea, picioarele de boier erau spălate şi masate seara. Se pare că Maria avea un talent special, că Profiriţa noastră a insistat să se ocupe ea şi de conu Dumitrache. Azi aşa, mîine la fel, Maria rămase grea.
Când pune vioara jos, Tomescu zâmbește puțin încurcat, ca un copil care se rușinează că primește prea multă atenție. “Tu ai făcut asta?” îți vine să-l întrebi și el pare că se miră sincer că ar avea vreo legătură cu miracolul care tocmai a avut loc.
O doamnă acră, fiica unui mare muzician, mi-a spus odată că nu-i place ce face tânărul violonist: “se ține de șușe”. Doamna se referea, probabil, la concertele și gesturile neconvenționale prin care Tomescu încearcă să facă muzica marilor compozitori accesibilă unui public tânăr și mai puțin educat. Adică exact eforturile pentru care eu îl admir enorm, pe lângă virtuozitatea-i și modestia-i absolut cuceritoare.
…nu merg, nu merg, mă, bărbate, că t’i-mbăta și m’i bate și-a râde lumea de noi, cum se bat două nevoi. Hai iu iu iu iu iu iu…
N-am auzit-o vreodată să se plângă, să spună că e prea greu sau că nu mai poate. Singurele dăți când o văd supărată sunt când nu-i ies proiectele. Fiecare apariție a noastră în presă e pentru ea un succes personal. Fiecare cuvânt urât la adresa noastră e o înfrângere.
Uneori îi spun că pune prea mult suflet, apoi îmi reproșez accesul de pragmatism. Adevărul e că, fără oamenii care pun foarte mult suflet, MaiMultVerde ar fi rămas un simplu foc de paie.
Îți rămân recunoscător dacă-ți vei lua 4 minute din timpul tău și vei privi acest colaj până la final. Deși nu pare, acest film vorbește despre speranță. Și despre cea mai pragmatică formă de a-ți iubi aproapele.