Poate că Moldova-i, de fapt, a urmașelor urmașelor lor.
“Care e legătura dintre broaștele țestoase și moldoveni?” întreabă de pe scena TED-x Alexandru Zgardan, profesorul cu studii la Washington University și proprietarul primului sistem de pensii private din Republica Moldova.
“Și țestoasele și moldovenii sunt pe cale de dispariție. Nu mă credeți? Am să vă dovedesc cu cifre!”
Nu e niciodată prea târziu pentru a-ți reaminti arta conversației.
Ai observat, ultima dată când ai urmărit un talk-show la una dintre televiziunile “de știri”, că oamenii nu discută unul cu celălalt, ci, cel mai adesea, unul în pofida celuilalt? Iar asta nu se întâmplă de ieri, de azi și nici nu ține de specificul local.
Așa sună reacția unui francez în fața demolărilor iresponsabile din București.
Metoda e simplă și lipsită de riscuri. Se cumpără o clădire veche pe care actualii proprietari n-o mai pot întreține. Se lasă în paragină. Eventual se angajează niște băieți care distrug noaptea elementele de rezistență. Se pune un semn cu “Pericol de prăbușire”. Apoi se obține autorizația de demolare sub pretextul “pericolului iminent”. Pe locul liber se înalță o construcție nouă, din fier-beton și sticlă. “E un abuz!”, protestează câțiva vecini. “N-am făcut nimic ilegal!”, se apără în cor proprietarul, dezvoltatorul și constructorul. Și unii și alții au dreptate. E un abuz de drept, adică o interpretare permisă de litera legii, dar care contrazice spiritul ei. O șmecherie. Un tun. O românească. Sunt peste tot în jurul nostru, atât de comune încât ne-am obișnuit cu ele. Mai ciulim urechile doar atunci când “șmecherul” nu e un afacerist oarecare. Așa cum s-a întâmplat cu clădirile de pe strada Buzești și cu hala Matache.
Provocările unui regat milenar în faţa noului colonialism turistic.
Adevăratul învingător al războiului din Vietnam a fost Thailanda. În anii ’60, cele mai multe dintre atacurile aeriene lansate de Statele Unite asupra Vietnamului de Nord decolau de pe sol thailandez. În baza aceluiaşi “gentlemen agreement”, Statele Unite îşi puteau aduce soldaţii şi ofiţerii aflaţi în permisie în Bangkok şi în sudul tropical. Aşa se face că primii descoperitori turistici ai plajelor paradisiace de pe coastele şi din insulele Siamului au fost militarii americani.
Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru cuplurile clandestine, chiar şi atunci când cei sau cele cărora li se “puneau coarne” îmi erau apropiaţi.
Poate pentru că judecata publică tinde mai mereu să-i culpabilizeze pe noii îndrăgostiţi, ceva în mine tinde să le ia partea şi să vadă partea bună a lucrurilor: în loc să îngroş rândurile celor care bocesc la ruinele unei vechi pasiuni, prefer să mă bucur de dimineaţa care le zâmbeşte noilor îndrăgostiţi.
Aceleaşi rotiţe care-i fac să viseze pe varzomanii din Vamă şi să danseze pe aladinii de club din Mamaia sunt cele care ne pun un zâmbet tâmp pe faţă şi ne fac să plutim la începutul oricărei poveşti romantice.
Totuşi, o diferenţă majoră între droguri şi îndrăgosteală este că efectul primelor nu durează foarte mult. Sigur, nici euforia romantică nu are termen de garanţie nelimitat, dar trei luni sau trei ani sunt cu siguranţă de preferat celor câteva ore de distracţie pe care ţi le pot oferi drogurile.
Sunt un partizan necondiţionat al noilor media şi, aşa cum cred că viitorul cărţilor stă …