Undeva în Bucureştiul vechi şi frumos, pe strada Rabat, am dat peste acest grup statuar delicios. N-am aflat cine sunt, poate nişte vechi locatari… Preferatul meu e tipul cu mutră bonomă, cel flancat de cele două doamne. Al vostru care e?
Arici pogonici
Sfântu Gheorghe
Drumul spre mare
la început de iulie
Dragoş Bucurenci a salvat doi pui de fulgarin de la moarte
N-am mai râs de mult aşa de bine:
Prezent in masivul Retezat pentru o actiune de promovare a PET-urilor de hartie, cunoscutul ecologist, scriitor, militant in Panterele Negre, analist politic si Bucurenci, Dragos Bucurenci a salvat de la moarte doi pui de fulgarin amenintati de o Foccacia de munte.
Haituiti de mai multe zile, puii de fulgarin, in varsta de numai cateva saptamani, isi gasisera adapost in teava dubla de esapament a unui Bmw X5, 250 de cai, cutie de viteza automata, consum mediu 15%, loc de unde au fost salvati de Bucurenci care tocmai venise sa indese un cartof.
Recunoscatori, puii de fulgarini locuiesc acum in canadiana lui Dragos Bucurenci si ii spun pe rand mama si tata.
In Romania, fulgarinul blanos este considerat specie pe cale de disparitie fiind protejat de lege in unele judete precum Gorj.
Din pacate, oamenii de stiinta estimeaza ca in prezent, in libertate mai exista doar aproximativ 50 de exempalre de fulgarin dintre care doar unul singur e mascul.
:: via Times.ro
La Mogoşoaia pe două roţi
Deputatul PNL Alina Gorghiu ne cheamă mâine la o cursă cu biciclete. Startul se dă la ora 10 din Parcul Izvor (intrarea din faţa Palatului Parlamentului). Sosirea e la Mogoşoaia în faţa Poliţiei Comunitare.
Sânge pentru viaţă
Zice Cabral:
O cheama Luiza Papp. Are 30 de ani. Si era fericita. De aproape 15 ani isi traieste viata alaturi de sotul ei, Lorand. Impreuna de la inceputul vietii erau fericiti, soarta le zambea, au muncit amandoi ca niste nebuni pentru a ajunge sa aiba o viata decenta. Si, parca pentru ca destinul sa le fie superb, Luiza a ramas insarcinata. Au fost cateva luni superbe, pline de zambete, speranta si fericire.
Dar acum 3 zile totul s-a schimbat dramatic. Din cauza unor complicatii Luiza a nascut prematur. O fetita. Superba.
Insa, cu toate ca a adus pe lume un suflet, este foarte, este mult prea aproape de a pleca ea de langa noi.
Are nevoie de sange. Doctorii fac tot ce pot pentru a o putea salva dar daca nu donam sange nu mai au nici ei variante. Acum traieste prin transfuzii.
Umanilor, va rog, AJUTOR! In primul rand ma ingrozeste gandul ca mai pierd o prietena. Ma sperie gandul ca Lorand va trebui sa creasca singur un copil dorit atat de mult de amandoi. Ma doare numai si ideea ca pitica aia a lor nu-si va cunoaste niciodata mama.
Te rog, fa-ti putin timp si doneaza o picatura de sange. O poti face la Institutul de Hematologie din Dr. Felix in timpul programului 7:30-13.30. Nu conteaza grupa de sange a donatorului, in contul acelei donatii Luizei i se va da sangele de care are nevoie din banca de sange.
Scrisoare verde de cazarmă de la Simona Tache
Simona Tache a scris pentru Academia Caţavencu şi Cotidianul, ţine un “Jurnal roz de cazarmă şi nu numai” la www.simonatache.ro şi a scris de curând o scrisoare verde primăriei sectorului în care locuiește, prin care cere să-i fie pus la dispoziţie un sistem de colectare selectivă a deșeurilor în apropierea locuinţei:
Ce legătură este între apa pe care, din cochetărie, o beau eu şi înţelegerea pe care România o are cu Uniunea Europeană? Este, pentru că, în urma cantităţii mari de apă cu care mă răsfăţ, îmi rămâne nu doar o piele mai hidratată, ci şi un munte de peturi, pe care aş vrea să îl pot arunca într-un container special pentru plastic.
Acuma, eu ştiu că unul dintre programele prioritare pentru Primăria Sectorului 4 este colectarea selectivă a deşeurilor şi că s-au amplasat deja, în zonele mai circulate din sector, pachete de câte trei containere frumos inscripţionate şi colorate (albastru pentru hârtie, galben pentru PET-uri şi verde pentru sticlă), dar eu nu am decât 1,58 m şi 52 de kg şi mi-e destul de greu să mă car cu deşeurile până la locurile special amenajate.
Şi tu poţi să-i scrii primarului tău folosind ca model scrisoarea Simonei pe www.viatadupacoletare.ro. Accesează formularul online şi selectează la formatul scrisorii “scrisoare Simona Tache”.
Ideo Ideis
Săptămâna viitoare îmi fac timp măcar o zi să merg la festivalul de teatru din Alexandria, Ideo Ideis. Este o iniţiativă a unor tineri de toată isprava care au creat acum patru ani un festival de teatru într-un oraş fără sală de teatru. L-au convins pe Marcel Iureş să-i gireze, s-au împrietenit cu Cătălin Ştefănescu şi cu Marius Manole, iar mai nou au primit un mesaj de susţinere chiar din partea lui Jeremy Irons (video).
Am fost anul trecut la festival, îi ştiu pe tinerii care-l organizează şi n-am altceva de spus decât “Jos pălăria!”. Veniţi care puteţi!
Pe cei din clipul de mai sus i-am văzut anul trecut şi sunt extraordinari.
Later edit. M-am hotărât. Eu merg vineri, 21 august. Programul aici.
Întâii tuiterişti ai ţării
sunt, conform ZeList, în funcţie de numărul celor care-i urmăresc, următorii:
- bobbyvoicu
- manafu
- floringrozea
- ltaloi
- adriansoare
- pyuric
- zoso
- MarkDimension
- piticu21
şi, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, ioniliescu… ăăăă…., pardon, dragosbucurenci.
Mai multe veri de neuitat
Pentru unii, copilăria la ţară a fost un basm frumos. Pentru mine, a fost mai degrabă un coşmar.
Fiecare 15 iunie era la fel. Nici nu coboram bine cu coroniţa de pe podium, că începea graba. Îi aruncam din mers învăţătoarei celofanul cu garoafe, îmi luam pe fugă rămas bun de celelalte bluze pepit sau cravate de pionier, o culegeam şi pe soru-mea de la coroniţele ei cu un an mai mari şi porneam, împreună cu bunica, în pas alert spre ieşire. Aici ne aştepta bunicul, în bascheţi albi, pantaloni lungi de culoarea cafelei şi cămaşă prazulie cu mâneci scurte, sub care se ghiceau câteva fire de păr alb strivite de maioul-plasă.
Cu dedicaţia şi precizia unui inginer de nave cosmice, bunicul face ultimele pregătiri la Oltcit-ul alb, burduşit de bagaje. Eu şi cu Simina ne aşezăm turceşte pe bancheta din spate, căci în locul destinat picioarelor stau înghesuite plase cu borcane goale învelite în ziarul “Scânteia”. După ce bunicul îndepărtează ultima impuritate de pe lamela ştergătoarelor, iar bunica îşi aranjează pentru ultima oară în oglinda parasolarului coafura împietrită cu fixativ, mica noastră şatră motorizată porneşte la drum.
Motivul grabei, ca întotdeauna: să nu prindem aglomeraţia. Bunica nu suferă aglomeraţia. Deşi nu conduce ea, sau poate tocmai de aceea, când nimerim într-o coloană de maşini în care se circulă “bară la bară”, strânge din buze, pufăie şi şuieră încet ca un marfar aproape de staţie, în vreme ce-şi clatină dezaprobator capul : “Am spus eu că trebuia să plecăm mai devreme…”