Fericirea are chipul lor

N-am cuvinte să vă descriu starea de transă în care au fost vreme de patru ceasuri copiii de la Centrul de Plasament “Robin Hood”, unde am organizat a treia aniversarea a MaiMultVerde. Nici eu nu mi-am revenit încă. A fost aniversarea pe care o visez de ani de zile. Am să pun mâine fotografii și, când veți vedea cine au fost oaspeții lor, veți înțelege. Mi-am adus aminte de ce mi-a scris mai demult Alexandra. Îi împrumut propoziția pentru că se potrivește de minune:

Cu zîmbetul lor se face vară.

Aniversare veselă și tristă

Am mari emoții în legătură cu aniversarea MaiMultVerde (împlinim 3 ani) din această seară. Am luat o pauză de la lucru ca să vă povestesc ce se întâmplă.

Am venit la Centrul de Plasament “Robin Hood” din cartierul Berceni Apărătorii Patriei (mă corectează Cabral) și le amenajăm copiilor și tinerilor de aici un spațiu verde nou-nouț, le construim un umbrar, iar seara le pregătim o petrecere pe care s-o țină minte toată viața.

Ei nu știu încă, dar diseară Alex Velea, unul dintre idolii lor, și Adrian Țuțu, câștigătorul de la Românii au talent, vor veni să le cânte. Sper să vină toate vedetele care și-au confirmat prezența, pentru că îi vor bucura enorm pe copii.

E și o zi foarte grea pentru mine pentu că trebuie să fac un anunț nu tocmai vesel, dar despre asta vă spun mai multe mâine.

Să vă povestesc mai bine ce-am vorbit cu Mihai, unul dintre puștii de la Centru, în vreme ce plantam răsaduri:

– De când ești aici?
– De doi ani.
– Și înainte?
– Am fost la alt centru.
– Ai părinți?
– Nu.
– Îmi pare rău…

Tac o vreme.

– Și acolo cât ai stat, la celălalt centru?
– De la 3 ani, acolo m-a adus mama.
– Deci ai mamă.
– Da, dar nu știu cine e.
– N-ai nicio amintire cu ea?
– Nu, n-a venit niciodată să mă vadă.
– Și tatăl? Era singură?
– Nu. Dar eu n-am părinți.

Să vă mai spun că mi s-a pus un nod în gât?

Marchează trasee pitoreşti pe harta Kite Bike din Bucureşti

Harta KiteBike propune peste 40 de trasee bicicliştilor din capitală, bune de pedalat la orice oră din zi.

Cu ajutorul hărţii online, descoperi străduțe şi locuri pitorești mai puțin circulate de mașini. Traseele pot fi parcurse în aproximativ 30 de minute și te ajută să cunoști mai bine orașul şi istoria lui.

Alte utilităţi ale hărţii sunt traseele tematice, cu locaţiile atelierelor de reparaţii şi a centrele de închiriat biciclete, sau chiar surse de muzică pe două roţi.

Iniţiatorii Kite Bike propun publicului să contribuie cu sugestii de locuri noi şi atractive pentru biciclişti prin intermediul paginii de Facebook.

:: detalii pe kitebike.ro

Îmbrăcați în lumină

Cel mai bun spectacol văzut la Sibiu a fost, de departe, InTime al companiei lui Pál Frenák, al cărui titlu se poate citi atât “în timp”, cât și “intim” (pe franțuzește), așa cum a observat Pompilius Onofrei la conferința de presă de a doua zi.

Șapte tineri dansează preț de un ceas într-un decor care l-ar fi lăsat visător pe Macedonski. Deși trandafirii și canapeaua roșie invită la decadență, mișcările lor nu au nimic lasciv. Senzual este doar efectul vizual al trupurilor care se completează, se susțin, se oglindesc sau se înlănțuie într-o poezie erotică foarte rafinată. Jumătate din timp, tinerii sunt goi pe scenă fără ca asta să pară vulgar sau inutil. Costumele, și așa destul de sumare, cad cu ușurință la un timp și la o tensiune care nu par deloc căutate.

În sală aerul aproape vibra de la energia publicului ținut cu sufletul la gură de un spectacol a cărui stranie frumusețe îl făcea să se simtă deopotrivă privilegiat și intrus. Eu unul m-am simțit ca și cum, într-o plimbare la răsărit, aș fi dat din întâmplare peste doi adolescenți făcând dragoste pe plajă.

Continue reading…

Teatru prin batistă

M-am gândit de câteva ori la savurosul text al lui Andrei Pleșu, Români în Japonia, în vreme ce urmăream la Sibiu spectacolul “Keisei Hangonko” (Iubita ieșită din fumul bețigașelor de ceară) în regia lui Masahiro Yasuda. Zice eseistul:

În Japonia însă alteritatea e radicală. Te miști în spațiul unei alte umanități, al unei lumi paralele. Nimic nu seamană cu ce știi. Nici măcar asemănătorul.

Așa și cu reprezentația trupei Yamanote Jijosha, care nu seamănă cu nimic din ce știam eu despre artele spectacolului. La prima vedere, pare o combinație între teatru și dans, dar, de fapt, nu e nici una, nici cealaltă. La fiecare replică, actorii încremenesc într-o complicată poziție statuară și declamă țipător, ca și cum ar face exerciții de dicție și de intonație. Tot spectacolul este o extraordinară performanță tehnică, exsangvinată însă de orice emoție.

Continue reading…

Mâța din Sibiu

M-am bucurat când am aflat că David Schwartz e prezent în Festivalul de la Sibiu cu două spectacole (Faceți loc! și Capete înfierbântate), dar și mai tare m-am bucurat când m-a sunat Ruxandra Predescu (eram pe drumul dinspre Cluj) și mi-a spus:

Hai, că dacă te grăbești, ne mai prinzi la masă. E și doamna Mandache cu noi.

Pe Rodica Mandache o invitase la masă cu bloggerii Cristina Bazavan. La sfârșitul mesei, actrița a pus deoparte niște somon:

“Pentru pisică.”

“Ați adus-o de la București?”

“Nu, e una de-aici din Sibiu.”

“Și nu vă e teamă să jucați cu ea, așa, la prima întâlnire?”

“Nuuu, mie-mi plac pisicile”.

În “Faceți loc!”, personajul Rodicăi Mandache se luptă pentru locul din fața blocului unde pisica ei, Pupu, își face nevoile, iar un colocatar își parchează mașina. Declarația de război ia forma unui panou improvizat pe care scrie: AICI PUPU FACE PIPI.

Nu știu ce-au vorbit Rodica Mandache cu mâța din Sibiu, dar întrei ei a fost așa o chimie în timpul spectacolului, încât felina s-a întins la un moment dat pe jos și puțin a lipsit ca să nu toarcă.

Nici Dumnezeu, nici stăpân

Ce întâmplare fericită ca, la numai două zile după seara petrecută la Cluj cu Radu Preda și amintirile sale despre Petre Țuțea, să-l pot asculta la Sibiu pe Gabriel Liiceanu vorbind despre “continentele insomniei” lui Emil Cioran.

Spun “întâmplare”, pentru că tema inițială a conferinței lui Liiceanu, “La ce bun să faci binele?”, a fost schimbată în ultimul moment. Anul acesta este centenarul Cioran, așa că omagierea lui la Sibiu a fost mai mult decât nimerită.

Nu l-am citit pe moralist în liceu, când îl citeau (mult și prost) numeroși dintre prietenii și colegii mei. L-am descoperit după 18 ani și revin oricând cu plăcere la textele sfâșietor de frumoase ale acestui Iov contemporan, cum l-a numit foarte bine Gabriel Liiceanu. Cioran a fluierat în biserica tuturor comodităților noastre spirituale și a pus întrebări necesare despre libertate, luciditate și Dumnezeu.

Continue reading…

El toro

Încerc să-l privesc fără sonor și mă gândesc că omul acesta ar fi putut fi constructor de poduri, patron de fabrică, poate chiar ministru al transporturilor. Are o cerbicie și un temperament de taur, cu care ar fi spulberat multe dintre piedicile pe care tranziția le-a pus în fața oamenilor puși pe treabă la noi în țară. Ce noroc că s-a făcut actor și că i-a venit ideea să construiască un festival de teatru.

Continue reading…

Invitaţie la nediscriminare

Invitatie la NediscriminareLuni voi merge la Buzău pentru o dezbatere cu liceeni și cu elevi pe tema rasismului, a discriminării şi a stereotipurilor sociale negative.

Evenimentul va avea loc luni, 6 iunie la Aula Bibliotecii Judeţene ‘Vasile Voiculescu’ din Buzău, la ora 11:00. Înscrierile se pot face prin sms la 0740048508 (număr cu tarif normal) sau prin trimiţând un email la caravana@policycenter.eu, care să conţină numele complet, vârsta şi oraşul în vrei să participi.

Evenimentul face parte din Caravana Naţională ‘Provocare la Nediscriminare’ organizat de Policy Center for Roma and Minorities, în parteneriat cu ARDOR, PATRIR şi Cărturești. Între 27 mai – 8 iunie caravana se va opri în București, Buzău, Iași, Cluj-Napoca și Timișoara.

Continue reading…