Doamna nu face cale întoarsă

October 13, 2015 • alte articole • remember

Margaret Thatcher ar fi împlinit astăzi 90 de ani.
Ce cred că am pierdut prin plecarea ei este modelul politicianului care face politică din convingere și al unui om de stat principial până în pânzele albe.

În aprilie 2013, nu doar admiratorii, dar și criticii lui Margaret Thatcher au luat cu asalt canalele media pentru a-i face, fiecare cum a crezut de cuviință, necrologul. Grupul detractorilor veseli a pornit o campanie pe Facebook cu scopul de a propulsa melodia „Ding Dong – The Witch is Dead” (Ding Dong – Vrăjitoarea a murit) din musical-ul „Vrăjitorul din Oz” pe locul 1 în topul celor mai descărcate piese de pe Internet.

Întreprinderea nu le-a reușit, dar îmi place să cred că până și lui Lady Thatcher i s-ar fi părut găselnița amuzantă. În încăpățânările ei doctrinare, această formidabilă femeie nu și-a pierdut niciodată simțul umorului.

Scurtă istorie a nonconformismului

October 11, 2015 • alte articole

Gemäldegalerie Alte Meister, Staatliche Kunstsammlungen Dresden; Foto: Elke Estel/ Hans-Peter Klut Jacob Jordaens Antwerpen 1593 1678 Antwerpen Diogenes mit der Laterne, auf dem Markt Menschen suchend. Um 1642 Öl auf Leinwand; 233 x 349 cm Gemäldegalerie Alte Meister, Gal.-Nr. 1010 Verwendung nur mit Genehmigung und Quellenangabe

Părintele nonconformismului este, după părerea mea, Diogene cinicul, filosoful grec care a trăit acum două mii de ani şi ceva în Atena. Locuia într-un butoi, cerşea, mânca din gunoaie şi îi scotea din minţi pe cei mai înţelepţi şi mai scorţoşi dintre atenieni.

O definiţie destul de faimoasă în epocă, atribuită lui Platon, spunea că omul este un animal biped fără pene. Diogene a jumulit într-o zi un cocoş şi, plimbându-se cu el, îl arăta curioşilor: “Iată omul lui Platon!”.

Tot el umbla prin Atena cu o lumânare aprinsă în plină zi şi, întrebat ce face, răspundea: “Caut un om!”.

Altă dată, în vreme ce se masturba în piaţa publică, a fost auzit lamentându-se că nu-şi poate freca şi stomacul cu aceeaşi uşurinţă, pentru a-şi potoli foamea.

250 de alergători au strâns peste 20.000 de euro pentru prevenirea abandonului familial

October 5, 2015 • bucuresti • societate civila • soyez humains • voluntariat

Maraton Bucuresti Dragos Bucurenci Ioana Banu Alex Galmeanu Cori Gramescu

Acum o săptămână m-am hotărât să alerg o ștafetă la Maratonul Internațional București, deși n-am alergat decât de câteva ori în primăvara asta și niciodată 10 km. N-aș fi reușit dacă nu ar fi răspuns rugăminții mele alți trei inconștienți, Cori Grămescu, Ioana Banu și Alex Gâlmeanu, care și-au făcut cumva loc în agendele lor superîncărcate pentru antrenamente, pentru fotografii de grup și mai cu seamă pentru fund raising.

Ne-am implicat pentru că am vrut să contribuim în felul acesta la efortul celor 250 de voluntari care au strâns peste 20.000 de euro pentru programele de prevenire a abandonului familial derulate de organizația Hope and Homes for Children (HHC).

În jur de 40 de familii vor beneficia de acest ajutor, ceea ce înseamnă că în jur de 100 de copii vor rămâne alături de familiile lor şi nu vor fi duşi în instituţii care să le distrugă și bruma de copilărie care le-a mai rămas.

Sâmbătă am fost la maratonul copiilor împreună cu nepoții mei. Am văzut zâmbetul și bucuria de pe chipul copiilor care au participat la maraton, când și-au regăsit părinții la finalul cursei. Mi se strânge sufletul când mă gândesc la miile de copii din instituții care nu au parte de această bucurie, unii pentru că nu mai au familie, alții (mulți, prea mulți) pentru că familiile lor nu-și mai permit să-i crească.

Le mulțumesc tuturor celor care au urmat îndemnul HHC, de a fi eroii copiilor fără copilărie, și care au donat pentru această cauză.

Sunt onorat să prezint cel mai important eveniment de business al anului

September 8, 2015 • rendez vous

Pe 17 septembrie voi avea onoarea de a prezenta cel mai important eveniment de business al anului din România, seminarul Best performance tactics for success, și de a-l introduce pe unul dintre cei mai renumiți autori în domeniul leadership-ului la nivel mondial, Robin Sharma.

Îi sunt recunoscător lui Robin Sharma pentru că, datorită lui, milioane de oameni își ridică în fiecare zi ștacheta mai sus și reușesc să fie mai buni.

Seminarul de la București este singurul eveniment public susținut de Robin Sharma în Europa în 2015.

Ne ducem dracului, cu Dumnezeu înainte!

September 3, 2015 • cu stangu-n dreptu

Un amic îmi scrie pe Facebook: “Moschee la Bucuresti???? Ne ducem dracului ca natie…” și mă cheamă la luptă împotriva balaurului cu semilună: “We have to fight…no waaay!!! Lanseaza ceva… hai sa facem ceva!!!”

Am declinat oferta de a mă alătura acestei cruciade ultimul răcnet, dar observația amicului meu nu m-a lăsat să dorm. M-am sucit, m-am răsucit și am sfârșit, în crucea nopții, prin a-i da dreptate.

Da, așa e, ne ducem dracului. Dar nu pentru că se construiește o mare moschee la București.

Ne ducem dracului pentru că Mediterana e plină de copii, de mame și de tați care fug din calea unui război pustiitor și pe care noi îi lăsăm să moară înecați, de sete sau de foame pentru că am ajuns să ne fie teamă de niște oameni care nu se roagă la același Dumnezeu la care ne rugăm noi.

Voilà de vezi grădina carpatică!

June 14, 2015 • carpati • locuri

Ce se ascunde în spatele mult hulitului slogan turistic al României.

Tradus în românește, sloganul “Explorați grădina carpatică!” are un inconfundabil iz optzecist (“Dați țării cât mai mult cărbune!”, “Ocrotiți vânatul!”, “Consumați pește oceanic!”), dar asta nu schimbă cu nimic valoarea munților pe care-i promovează. De ani de zile, Prințul Charles și alți străini încearcă să ne convingă că aurul României nu stă ascuns în pântecele munților Apuseni. Averea noastră cea mai de preț sunt Carpații înșiși, cu peisajele lor “cinematografice”, cu fauna lor decimată, dar încă numeroasă față de media europeană, cu pădurile lor încă verzi și dese, în ciuda defrișărilor iresponsabile, cu cătunele lor sărăcăcioase și pitorești, cu oamenii lor simpli și, în același timp, atât de exotici.

În anii ’80 ai mei își făceau mai toate concediile în Carpați. Erau tineri, n-aveau mașină, nu-și permiteau să stea la hotel, așa că își luau prietenii și plecau cu trenul la munte, înarmați cu ruscaci cu cadru, cu corturi și cu conserve. Este uluitor ce distanțe poți străbate în numai câteva zile de mers la pas, cu multe kilograme cărate în spate. Când se întorceau, fotografiile și diapozitivele spuneau povești fabuloase, demne de revista Flacăra (un fel de “glossy” din epocă).

Noile iubiri

May 31, 2015 • fotografie • locuri

„Mi-am tăiat în suflet temple, chip cioplit s-așez în ele.”
— Nicolae Labiș

Pe cât de alienat mă simt în lăcașurile de cult ale unor religii zgomotoase și gregare (bisericile creștine, stadioanele de fotbal, ca să dau numai câteva exemple), pe atât de tare mă subjugă templele străvechi, casele unor Dumnezei pe care i-am uitat sau care n-au mai vrut să știe de noi.

Mi-am descoperit această fascinație în anii din urmă, în care am călătorit mai mult prin părțile din sud-estul Asiei unde dai mai repede peste un templu decât peste un mall. Noua pasiune m-a ajutat să-mi depășesc chiar și groaza de mulțimi, care mă ținea departe de obiectivele turistice foarte populare.

Nu știu cum se face, dar tocmai în aceste locuri ale unor divinități care nu mai răspund de mult nici la rugăciune, nici la telefon, mă simt cel mai aproape de latura mea religioasă, de care experiențele cu biserica creștin-ortodoxă mă convinseseră să mă lepăd cu totul.

Lepădarea de emoţii

October 15, 2014 • dezvoltare personala

În căutarea rostului pierdut

Când îi întreb pe oameni la ce folosesc mânia, tristețea sau frica, răspunsurile sunt fie o privire lungă, fie un zâmbet încurcat: interlocutorii mei nu înțeleg despre vorbesc. Ca să fie mai limpede, reformulez întrebarea –

„La ce te poate ajuta să-ți exprimi mânia? Sau tristețea? Sau frica?”

De astă dată răspunsul nu se mai lasă așteptat. Dar e aproape întotdeauna același. După o scurtă cugetare, cel întrebat propune o variațiune la tema „ca să te eliberezi, ca să nu ții în tine”. De ce să te eliberezi? Ce să nu ții în tine? „Energia negativă”, vine răspunsul.

Symphony in Blue

September 28, 2014 • london

Am ajuns la Londra cu trei zile înaintea referendumului care urma să decidă dacă Scoţia va rămâne sau nu în cadrul Regatului Unit, pe o vreme de vară indiană, care nu prevestea niciun divorţ.

A doua zi am călătorit, în compania unui pălărier dandy şi a unei pisici de Cheshire, într-o Ţară a Minunilor, un spectacol multi-senzorial conceput pentru a spune povestea unei băuturi scoţiene care a sedus de-a lungul timpului unele dintre cele mai rafinate palate: Johnnie Walker Blue Label.

Recunosc că am fost destul de circumspect la bun început: mă aşteptam la obişnuita încrucişare de lumini şi perdele de fum cu care publicitarii cu veleităţi artistice încearcă să creeze un context de marketing pentru o băutură care nu are, de fapt, nevoie de nicio altă introducere decât de un pahar şi de câteva cuburi de gheaţă. În plus, numele întregului eveniment, „The Spectacular“, mi s-a părut cam îndrăzneţ. „Prommetre c’est noble…“, mi-am şoptit în barbă, după ce mi-am legat papionul, gata de călătorie.

70 Years since King Michael’s Courageous Coup at Age 23

August 23, 2014 • remember

Citation for the Legion of Merit (President Harry S. Truman, United States):

“In July and August, 1944, his Nation, under the dominance of a dictatorial regime over which the King had no control, have allied herself with the Germany aggressors, he, King Mihai I, succeeded in giving purpose, direction and inspiration to the theretofore uncoordinated internal forces of opposition to the ruling dictator.

In culmination of his efforts, on 23 August 1944, although his capitol was still dominated by Germany troops, he personally, on his own initiative, and in complete disregard for his own safety, gave the signal for a coup d’etat by ordering his palace guards to arrest the dictator and his chief ministers.”

Citation for the Order of Victory (General Secretary Joseph Stalin, Soviet Union):

“For the courageous act of decisive turning in the direction of the Romanian policy against Germany and the alliance with the Allies in a time when it was not yet set a clear defeat of Germany.”

King Michael of Romania is the sole living head of state from WWII and the sole surviving recipient of the Order of Victory.