Ce-și face omul cu mâna lui

August 21, 2014 • cu stangu-n dreptu • locuri

Azi am încercat să ajung la zi cu treburile și cu e-mailurile care nu mai suportau chiar deloc amânare. Așa că am luat o mică pauză de la prima mea vacanță serioasă de anul acesta, începută acum cinci zile în paradisul tropical de după colț de Yogyakarta.

Am pornit la opt dimineața și, cu excepția a două ore de masă și a unei jumătăți de oră de plajă, nu m-am desprins din fața calculatorului și a telefonului până la zece seara.

În timpul ăsta, paradisul de-afară își vedea liniștit de ale lui. Și uite-așa mi-a venit un gând eretic, mirosind de la o poștă a sminteală budistă: că nu e nevoie nici de Satana, nici de smoală, nici de pucioasă și, la drept vorbind, nici măcar de Dreptul Judecător. Paradisul și-l face omul cu mâna lui. Și Iadul așijderea.

:: Foto: Plaja Balangan, Bali, Indonezia | Arhiva personală

Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București

Pe 14 septembrie Școala Superioară de Afaceri de la Universitatea Stanford, cea mai bună școală de business din Statele Unite, conform revistei Forbes, vine la București pentru o sesiune de informare.

Evenimentul va avea loc la sediul Unicredit Țiriac Bank din B-dul Expoziției 1F, în sala Auditorium. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile. Vă puteți rezerva locul aici.

Pentru cei care n-au pus niciodată piciorul la Stanford, cred că The New Yorker a descris cel mai bine campusul și atmosfera universitară care m-au captivat vreme de doi ani:

Universitatea Stanford este atât de surprinzător de paradisiacă, cu pajiști atât de însorite și de frumos mirositoare, încât ai putea crede că aici te poți hrăni cu roadele copacilor și că poți trăi fericit o veșnicie întreagă. Studenții se plimbă cu bicicletele printre peluze minuțios întreținute, cu arbori în floare și statui ale lui Rodin, pedalând spre clădiri care poartă numele unor filantropi ca Gates, Hewlett și Packard.

Toată lumea pare fericită, deși există un bine-cunoscut fenoment denumit “sindromul rățuștei de la Stanford”: la suprafață, studenții par veseli și relaxați, dar pe sub apă dau cu disperare din picioare ca să continue să plutească. Direcția în care plutesc este, de regulă, o carieră de genul celor care le-ar putea pune numele pe una dintre aceste clădiri.

A fi vulnerabil

July 30, 2014 • dezvoltare personala • psihologie

Despre curajul de a ne lăsa văzuți.

Cursurile de comunicare disting între postúrile deschise și cele închise. Fiecare categorie poate fi descrisă în detaliu, dar eu prefer să le ofer cursanților mei un singur criteriu: o postură deschisă este una în care te simți inconfortabil și pe care îți este greu să o menții vreme îndelungată fără un efort conștient. Dacă te simți confortabil, cel mai probabil te afli într-o postură închisă.

E rândul tău la microfon!

July 20, 2014 • rendez vous

Vorba buna - Atelier de public speaking cu Dragos Bucurenci. Septembrie 2014

În septembrie, te aștept din nou la atelierul de vorbire în public “Vorba bună”, unde, pe parcursul a două zile și jumătate de exerciții și cu ajutorul celor mai noi modele americane de comunicare, vei învăța cum să câștigi și să menții atenția publicului tău, cum să fii memorabil și agreabil.

Pentru a răspunde nevoilor fiecăruia, am creat trei pachete diferite de participare:

Pachetul Sapientia cuprinde o participare în calitate de auditor la doar prima zi a cursului (18 septembrie), în timp ce pachetul Eloquentia îți oferă participare interactivă (cuprinzând construirea, discutarea și testarea în fața publicului a propriului discurs) timp de trei zile.

Pentru cei ce își doresc să-și exploreze și mai profund oratorul ascuns, am creat pachetul Ars Oratorica, care include și o ședință individuală de coaching cu mine, după terminarea atelierului.

Sunt oameni și aici

July 18, 2014 • the one

Gypsy children scavenge on the rubbish dump at the Roma community of Pata-Rat, Transylvania, Romania... © David Dare Parker / Network Photographers

De la mănăstirea Sihăstria Rarăului la groapa de gunoi de la Pata Rât.

La doar câteva zile după ce o țară întreagă o căutase – cu poliție, televiziuni și poteră de cetățeni alarmați pe Facebook – pe adolescenta de 15 ani fugită la mănăstire, o altă adolescentă, de 16 ani, murea strivită sub roțile unei mașini care transporta gunoi la groapa de la Pata Rât, lângă Cluj.

Diferențele dintre cele două cazuri spun o poveste rușinoasă despre România de azi, rușine pe care sperăm de ani de zile că o vom face să dispară dacă vom continua să nu vorbim despre ea.

Business Days Cluj 2014

July 1, 2014 • rendez vous

Pe 9 iulie mă bucur să revin la Cluj, orașul meu de suflet anul acesta, ca vorbitor în cadrul evenimentului Business Days.

Ne putem întâlni în cadrul conferinței “Pasiunea — ingredientul de bază pentru succes”, unde voi vorbi despre riscul de a-ți urma pasiunea și despre cum poate fi el gestionat, dar și în cadrul workshop-ului avansat de Comunicare, unde voi vorbi despre puterea poveștilor în comunicare.

Apă și sare

June 26, 2014 • soyez humains

Copiii nu-nțeleg ce vor,
A plânge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume,
E un bărbat tânguitor.

Sunt versuri dintr-un gazel de George Coșbuc, care mi-a plăcut așa de tare când eram mic, încât l-am învățat pe de rost. Se cheamă Lupta Vieții.

Vedeți, una dintre mândriile mele în copilărie era că nu am plâns niciodată la școală. Sigur, am văzut alți copii plângând la școală și mi-aduc aminte că, de fiecare dată, i-am privit oarecum stânjenit. Nu-mi imaginam cum se pot face de râs în halul ăsta.

(pentru continuare apasă Play)

Întâlniri cu intoleranța cotidiană

June 23, 2014 • rendez vous

Cum să trăiești alături de oameni care urăsc ceea ce ești —

Miercuri, 25 iunie, de la ora 6 p.m., vă aștept la o dezbatere moderată de Dana Deac despre “strategiile de supraviețuire într-o lume rasistă, homofobă și sexistă”. Îmi displace puțin titlul evenimentului, pentru că pune niște etichete care blochează comunicarea cu niște actori foarte importanți din jurul nostru, dar cred că e mai puțin important cum se numește dezbaterea decât ceea ce ce vom discuta în cadrul ei.

Aștept cu interes să aud ce vor avea de spus despre acest subiect Florin Buhuceanu (ACCEPT), Elena Radu (profesoară de limba romani), Liliana Popescu (SNSPA) și Valeriu Nicolae (World Vision). Sunt câteva idei și experiențe pe care vreau la rândul meu să le împărtășesc. Mă interesează mai puțin să arăt cu degetul, cât să vorbesc despre cum gestionez la nivel personal întâlnirile cu intoleranța cotidiană.

Solidaritate

June 7, 2014 • soyez humains

De ce ar trebui să mergi la Bucharest Pride, indiferent dacă îți plac bărbații sau femeile —

Livia este una dintre prietenele mele cele mai bune, încă de pe vremea liceului, și este mama finilor mei. Spre deosebire de mine, este creștină practicantă, asemenea soțului ei francez, doctor în antropologie religioasă și specialist în muzică bizantină, care, când vine în România, cântă uneori în corul de la Stavropoleos. Acum niște ani vorbeam cu Livia despre Gay Fest – văzuse cu o seară înainte la televizor violențele comise de activiștii Noii Drepte împotriva participanților la marș în numele „valorilor creștine” – și n-o să uit niciodată comentariul ei, rostit cu năduf, dar mustind de bun-simț:

„Săracii de ei, nu-și dau seama că, dacă Iisus ar fi venit pe lume în zilele noastre, ar fi fost în stradă, alături de oamenii din marș, pentru că El a luat mereu partea obidiților?…”

Elogiu femeilor adevărate

June 2, 2014 • the one

Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene. —

Femeile care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.

Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.

Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.

Cele care nu închid ochii când le săruţi.