Încăperea era, într-adevăr, goală, dar nu cu totul. În mijlocul ei, ușor decentrată, se afla o statuie: o femeie îmbrăcată în haine sărăcăcioase, așezată pe jos, pe caldarâm, ca și cum ar fi ieșit la cerșit ori s-ar fi oprit o clipă să-și tragă sufletul după o zi de trudă. Numai că mâinile ei nu cerșeau, iar ochii-i nu păreau să se odihnească.
Viaţa bate filmul
Eu când vreau să fluier, fluier mi-a lăsat un gust dulce-amărui. Lui Florin Şerban i-a …
Tudor Giurgiu despre succesul lui Mungiu
Tudor Giurgiu pe HotNews: Romania traieste un moment de gratie, unic in istorie. Un film …