EmoTIFF

În anii fără soț, în țara mea se întâmplă trei minuni pe an: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Internațional de Film “Transilvania” și Festivalul Internațional de Muzică “George Enescu” (care împlinește anul acesta 20 de ediții). Fiecare ar putea fi câte o culoare pe drapelul unei Românii mai bune și mai culte. Cei care le fac nu sunt nici sfinți, nici eroi. Sunt oameni care știu ce ocean de muncă separă visele de realitate. La fiecare sfârșit de Sibiu, de TIFF, de Enescu îmi vine să mă duc și să le strâng mâna.

Continue reading…

Alegerile care contează

În aprilie mi-am îndeplinit un vis, acela de a vorbi de pe scena unui eveniment TED. A fost vorba despre conferința TEDx Eroilor, organizată la Cluj de niște tineri cu care aș vota oricând.

Din păcate, cu doar două ore înaintea conferinței, primisem vestea plecării lui Alex. Leo Șerban, cu care urma să mă văd în iunie tot la Cluj. Am fost foarte tulburat în seara aceea (mi-am și uitat niște lucruri la Cluj, de care mi-am adus aminte abia peste două săptămâni; prima oră după primirea veștii mi se ștersese cu totul din memorie) și lucrul acesta se simte în ușorul tremur al vocii.

Continue reading…

A doua zi la TIFF

Sunt curios care e media de vârsta a publicului TIFF. Ochiometric, aș zice că 22 de ani. Reconfortant…

Ieri mi-am continuat expediția în teritoriul cinematografiei nordice, începută excelent în prima zi cu Oxigen (à propos, rulează astăzi de la 11 la Republica și de la 23 la Cineplex, nu-l ratați!).

Am văzut Aleea Regelui, o comedie islandeză de un umor straniu. A ieșit multă lume din sală. Eu m-am stricat de râs la câteva poante, dar înclin să cred că ceilalți spectatori care râdeau fumaseră ceva înainte. Sunetul zgomotului (Suedia-Franța) are un umor mai accesibil, dar e și mai ușurel ca film. Totuși, povestea celor opt percuționiști care cântă la orice altceva decât la tobe e delicioasă.

Continue reading…

Prima zi la TIFF

Am ajuns la TIFF ieri dimineață, puțin dormit după aniversarea MaiMultVerde de marți seară. Mai fusesem la Cluj duminică, de Ziua Mediului, dar foarte pe fugă.

Am avut ghinionul să încep vizionările cu un film foarte prost făcut, Demascarea (de Nicolae Mărgineanu). Deși subiectul este atât de puternic, încât ai zice că n-ai cum să-l ratezi, performanța cinematografică este jenantă. O succesiune de talking heads, filmate cu o mână de amator (personajul se înclină spre cameră, sharf-ul rămâne undeva în spate zeci de secunde) și două-trei voice-over-uri școlărești citite ca la televiziunea România de mâine. Finalul misticoid întregește acest rateu rușinos.

Continue reading…

Cui îi e frică de învaţarea continuă

oi, 9 iunie particip alături la Cluj de Alina Sîmpetru şi de Ada Teslaru la seminarul “Cui îi e frică de învăţarea continuă“, eveniment organizat de TBWA. Miza evenimentului va fi găsirea unei căi de mijloc între nevoia de rating a mass-media şi rolul acesteia în formarea noastră continuă, atât formală cât şi informală. Seminarul va avea loc începând cu ora 10, la hotelul Belvedere din Cluj.

Continue reading…

Invitaţie la nediscriminare

Luni voi merge la Buzău pentru o dezbatere cu liceeni și cu elevi pe tema rasismului, a discriminării şi a stereotipurilor sociale negative.

Evenimentul va avea loc luni, 6 iunie la Aula Bibliotecii Judeţene ‘Vasile Voiculescu’ din Buzău, la ora 11:00. Înscrierile se pot face prin sms la 0740048508 (număr cu tarif normal) sau prin trimiţând un email la caravana@policycenter.eu, care să conţină numele complet, vârsta şi oraşul în vrei să participi.

Continue reading…