Am participat săptămâna trecută la inaugurarea casei de tip familial cu numărul 100, ridicată de Fundația Hope …
Case pentru copiii fără „acasă”
Bătaia din copilărie
Cine cruță nuiaua, își urăște feciorul. (Proverbele lui Solomon XIII, 24) Când eram mic, citeam povestea …
Povestea unei secunde
Cu o copilărie petrecută pe platoul de filmare între aparate de filmat, reflectoare și decoruri, Medeea Marinescu este una dintre cele mai calde prezențe cinematografice de la noi.
Cu aceeași privire senină ca cea de acum aproape 30 de ani pe când interpreta celebrul personaj Mirabela, Medeea vorbește despre timp, despre pasiune, despre familie și despre dreapta măsură care trebuie ținută între ele.
Cum să-ţi pierzi timpul cu folos
Lui Mihai Călin nu i-a fost uşor să-şi urmeze pasiunea. A picat la facultate într-o vreme în care asta te condamna la doisprezece luni de muncă forţată, intitulate pompos “serviciu militar obligatoriu”. Dar Mihai nu s-a lăsat, iar liniştea pe care o degajă în acest interviu ar trebui să fie o lecţie pentru toţi cei care se tem să-şi urmeze visele:
Ţin minte că eram la curs, la matematici speciale, şi parcă suspendam timpul acela. Nu mai auzeam ce se vorbea în jur şi scriam pe o foaie ”teatru”. Apoi ştergeam, să nu vadă nimeni. Apoi scriam ”actorie”. Şi iar ştergem. Şi după aceea brusc îmi dădeam seama că sunt de fapt la curs…
Principii de viață
Al doilea lung-metraj al lui Tică Popescu (foarte diferit de primul) mi s-a părut, deocamdată, cel mai bun film românesc din festival. Alexandru Baciu și Răzvan Rădulescu au construit cu mare atenție la detalii portretul unui obsesiv-compulsiv la vârsta a doua, interpretat genial de Vlad Ivanov. Emilian, patron de mică tipografie, aflat la a doua căsătorie, workaholic, fixist și tipicar, întreține două familii (cea a fostei și cea a actualei neveste) și este obișnuit să simplifice relațiile și oamenii la valoarea lor în bani.
Un viitor mai bun pentru copiii abandonați ai României
Din şase în şase ore un bebeluş este abandonat în maternitate. Pare înspăimântător. E mai bine decât era acum cinci ani, când la fiecare două ore un bebeluş era abandonat într-o secţie de maternitate în România.
Avem 40 de mii de copii lăsaţi în grija statului. Sună enorm? Am făcut progrese uriaşe. Acum zece ani erau peste 100 de mii.
Că suntem una dintre ţările cu cea mai mare rată a abandonului din Europa, se ştie. Întrebarea este cum ne creştem aceşti copii abandonaţi.
Ieri seară am primit un răspuns îmbucurător la această întrebare foarte gravă în cadrul unui eveniment găzduit de ES Martin Harris, Ambasadorul Marii Britanii, la reședința sa. Pe lângă activiștii civici, oamenii politici și oamenii de afaceri veniți să salute începutul unui program care va avea consecințe istorice, au fost prezenți prieteni vechi și noi ai organizației HHC România: Prințesa Marina Sturdza, Amalia Enache, Oana Cuzino, Adela Popescu, Paula Herlo, Andreea Pătrașcu, Cabral, Virgil Ianțu, Zoli Toth.
Despre ce este vorba?
Ai o batistă?
– Ai o batistă, mă-ntreba mama în fiecare dimineaţă la poarta casei, înainte să ies …