Îmbrăcați în lumină

June 6, 2011 • ars longa vita brevis • mergi pe mana mea

Cel mai bun spectacol văzut la Sibiu a fost, de departe, InTime al companiei lui Pál Frenák, al cărui titlu se poate citi atât “în timp”, cât și “intim” (pe franțuzește), așa cum a observat Pompilius Onofrei la conferința de presă de a doua zi.

Șapte tineri dansează preț de un ceas într-un decor care l-ar fi lăsat visător pe Macedonski. Deși trandafirii și canapeaua roșie invită la decadență, mișcările lor nu au nimic lasciv. Senzual este doar efectul vizual al trupurilor care se completează, se susțin, se oglindesc sau se înlănțuie într-o poezie erotică foarte rafinată. Jumătate din timp, tinerii sunt goi pe scenă fără ca asta să pară vulgar sau inutil. Costumele, și așa destul de sumare, cad cu ușurință la un timp și la o tensiune care nu par deloc căutate.

Teatru prin batistă

June 5, 2011 • ars longa vita brevis

M-am gândit de câteva ori la savurosul text al lui Andrei Pleșu, Români în Japonia, în vreme ce urmăream la Sibiu spectacolul “Keisei Hangonko” (Iubita ieșită din fumul bețigașelor de ceară) în regia lui Masahiro Yasuda. Zice eseistul:

În Japonia însă alteritatea e radicală. Te miști în spațiul unei alte umanități, al unei lumi paralele. Nimic nu seamană cu ce știi. Nici măcar asemănătorul.

El toro

June 3, 2011 • ars longa vita brevis • focus

Încerc să-l privesc fără sonor și mă gândesc că omul acesta ar fi putut fi constructor de poduri, patron de fabrică, poate chiar ministru al transporturilor. Are o cerbicie și un temperament de taur, cu care ar fi spulberat multe dintre piedicile pe care tranziția le-a pus în fața oamenilor puși pe treabă la noi în țară. Ce noroc că s-a făcut actor și că i-a venit ideea să construiască un festival de teatru.