Oamenii și timpurile

Când am citit prima dată articolul care a declanșat campania Gândul de demascare a unora dintre cei mai cumpliți torționari ai României, am reținut un schimb de replici care merită scos în evidență. Pentru că mi se pare că rezumă felul în care trebuie să privim acest proces necesar, deși tardiv, de judecare a celor care au mâinile pătate de sângele a zeci, sute, mii și zeci de mii de oameni a căror singură vină a fost că au căzut de partea greșită a istoriei.

Alexandru Vișinescu, fostul comandant al penitenciarului de la Râmnicu Sărat, unul dintre cele mai sinistre centre de exterminare în primele două decenii ale regimului comunist, s-a întâlnit pe stradă cu unul dintre foștii lui deținuți, țărănistul Ion Diaconescu. Deloc încurcat, aproape jovial, fostul torționar a încercat să se scuze:

Continue reading…

Puțintică dreptate

Este de neconceput ca mai multe persoane sa actioneze concertat in beneficiul alteia, cu care nu se afla in relatii apropiate, intime sau de prietenie, fara stirea acesteia, persoana care, prin ipoteza, nu doar ca nu a determinat conduita celorlalti, dar nici nu va afla vreodata despre “binele” care i s-a facut cu forta.

:: de aici

Continue reading…