„Nu am cunoscut om să-și accepte destinul cu mai multă demnitate, atîta timp cît a …
Frica cea mare
Despre o spaimă dătătoare de viață
La limanul câte unei mări, am dormit, am cântat și am petrecut cu prietenii, am făcut dragoste, am iubit, am plâns, am citit, dar cel mai adesea am stat de vorbă cu mine însumi. Am avut naivitatea să cred, cum spune în “Autoportret” același Paler, că “la mare nu există decât prezent”. E adevărat, urmele trecerii noastre nu rămân multă vreme pe nisip și nu se văd decât pentru câteva clipe în apă, dar astăzi mi se pare că abia această ștergere face ca trecerea noastră să pară nu doar ireversibilă, ci și neînsemnată. În prezentul continuu al mării nu e loc pentru trecutul nici unuia dintre noi.
Despre Osama, Obama și pofta noastră de sânge
Mi se pare de bun simț decizia președintelui Obama de a nu da publicității fotografiile …
Dorul de moarte
“gandurile despre separarea indelungata sau ireversibila de un partener cu care avem o relatie apropiata …