Al doilea lung-metraj al lui Tică Popescu (foarte diferit de primul) mi s-a părut, deocamdată, cel mai bun film românesc din festival. Alexandru Baciu și Răzvan Rădulescu au construit cu mare atenție la detalii portretul unui obsesiv-compulsiv la vârsta a doua, interpretat genial de Vlad Ivanov. Emilian, patron de mică tipografie, aflat la a doua căsătorie, workaholic, fixist și tipicar, întreține două familii (cea a fostei și cea a actualei neveste) și este obișnuit să simplifice relațiile și oamenii la valoarea lor în bani.
A doua zi la TIFF
Sunt curios care e media de vârsta a publicului TIFF. Ochiometric, aș zice că 22 de ani. Reconfortant…
Ieri mi-am continuat expediția în teritoriul cinematografiei nordice, începută excelent în prima zi cu Oxigen (à propos, rulează astăzi de la 11 la Republica și de la 23 la Cineplex, nu-l ratați!).
Am văzut Aleea Regelui, o comedie islandeză de un umor straniu. A ieșit multă lume din sală. Eu m-am stricat de râs la câteva poante, dar înclin să cred că ceilalți spectatori care râdeau fumaseră ceva înainte. Sunetul zgomotului (Suedia-Franța) are un umor mai accesibil, dar e și mai ușurel ca film. Totuși, povestea celor opt percuționiști care cântă la orice altceva decât la tobe e delicioasă.