E rândul tău la microfon!

Vorba buna - Atelier de public speaking cu Dragos Bucurenci. Septembrie 2014

În septembrie, te aștept din nou la atelierul de vorbire în public “Vorba bună”, unde, pe parcursul a două zile și jumătate de exerciții și cu ajutorul celor mai noi modele americane de comunicare, vei învăța cum să câștigi și să menții atenția publicului tău, cum să fii memorabil și agreabil.

Pentru a răspunde nevoilor fiecăruia, am creat trei pachete diferite de participare:

Pachetul Sapientia cuprinde o participare în calitate de auditor la doar prima zi a cursului (18 septembrie), în timp ce pachetul Eloquentia îți oferă participare interactivă (cuprinzând construirea, discutarea și testarea în fața publicului a propriului discurs) timp de trei zile.

Pentru cei ce își doresc să-și exploreze și mai profund oratorul ascuns, am creat pachetul Ars Oratorica, care include și o ședință individuală de coaching cu mine, după terminarea atelierului.

Continue reading…

Sunt oameni și aici

Gypsy children scavenge on the rubbish dump at the Roma community of Pata-Rat, Transylvania, Romania... © David Dare Parker / Network Photographers

De la mănăstirea Sihăstria Rarăului la groapa de gunoi de la Pata Rât.

La doar câteva zile după ce o țară întreagă o căutase – cu poliție, televiziuni și poteră de cetățeni alarmați pe Facebook – pe adolescenta de 15 ani fugită la mănăstire, o altă adolescentă, de 16 ani, murea strivită sub roțile unei mașini care transporta gunoi la groapa de la Pata Rât, lângă Cluj.

Diferențele dintre cele două cazuri spun o poveste rușinoasă despre România de azi, rușine pe care sperăm de ani de zile că o vom face să dispară dacă vom continua să nu vorbim despre ea.

Continue reading…

Business Days Cluj 2014

Dragos Bucurenci la Cluj Business Days

Pe 9 iulie mă bucur să revin la Cluj, orașul meu de suflet anul acesta, ca vorbitor în cadrul evenimentului Business Days.

Ne putem întâlni în cadrul conferinței “Pasiunea — ingredientul de bază pentru succes”, unde voi vorbi despre riscul de a-ți urma pasiunea și despre cum poate fi el gestionat, dar și în cadrul workshop-ului avansat de Comunicare, unde voi vorbi despre puterea poveștilor în comunicare.

Continue reading…

Apă și sare

Copiii nu-nțeleg ce vor,
A plânge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume,
E un bărbat tânguitor.

Sunt versuri dintr-un gazel de George Coșbuc, care mi-a plăcut așa de tare când eram mic, încât l-am învățat pe de rost. Se cheamă Lupta Vieții.

Vedeți, una dintre mândriile mele în copilărie era că nu am plâns niciodată la școală. Sigur, am văzut alți copii plângând la școală și mi-aduc aminte că, de fiecare dată, i-am privit oarecum stânjenit. Nu-mi imaginam cum se pot face de râs în halul ăsta.

(pentru continuare apasă Play)

Întâlniri cu intoleranța cotidiană

Foto: Ashley Rose

Cum să trăiești alături de oameni care urăsc ceea ce ești —

Miercuri, 25 iunie, de la ora 6 p.m., vă aștept la o dezbatere moderată de Dana Deac despre “strategiile de supraviețuire într-o lume rasistă, homofobă și sexistă”. Îmi displace puțin titlul evenimentului, pentru că pune niște etichete care blochează comunicarea cu niște actori foarte importanți din jurul nostru, dar cred că e mai puțin important cum se numește dezbaterea decât ceea ce ce vom discuta în cadrul ei.

Aștept cu interes să aud ce vor avea de spus despre acest subiect Florin Buhuceanu (ACCEPT), Elena Radu (profesoară de limba romani), Liliana Popescu (SNSPA) și Valeriu Nicolae (World Vision). Sunt câteva idei și experiențe pe care vreau la rândul meu să le împărtășesc. Mă interesează mai puțin să arăt cu degetul, cât să vorbesc despre cum gestionez la nivel personal întâlnirile cu intoleranța cotidiană.

Continue reading…

Solidaritate

Cine esti tu ca sa judeci?

De ce ar trebui să mergi la Bucharest Pride, indiferent dacă îți plac bărbații sau femeile —

Livia este una dintre prietenele mele cele mai bune, încă de pe vremea liceului, și este mama finilor mei. Spre deosebire de mine, este creștină practicantă, asemenea soțului ei francez, doctor în antropologie religioasă și specialist în muzică bizantină, care, când vine în România, cântă uneori în corul de la Stavropoleos. Acum niște ani vorbeam cu Livia despre Gay Fest – văzuse cu o seară înainte la televizor violențele comise de activiștii Noii Drepte împotriva participanților la marș în numele „valorilor creștine” – și n-o să uit niciodată comentariul ei, rostit cu năduf, dar mustind de bun-simț:

„Săracii de ei, nu-și dau seama că, dacă Iisus ar fi venit pe lume în zilele noastre, ar fi fost în stradă, alături de oamenii din marș, pentru că El a luat mereu partea obidiților?…”

Continue reading…

Elogiu femeilor adevărate

Sleepy Woman / Lianne Viau

Femeile celor mai buni prieteni. Prietenele celor mai bune femei. Femeile-cele-mai-bune-prietene. —

Femeile care se gândesc la futut la fel de mult ca şi noi, dar au decenţa să nu vorbească la fel de des şi de urât despre asta. Femeile care ne trimit cadouri, care ne-aşteaptă cu luminile stinse în maşina parcată la colţul străzii, care ne plătesc consumaţia, care ne întreţin, ne savurează şi apoi ne roagă să le uităm.

Femeile care seamănă cu actriţa noastră preferată. Femeile urâte care ştiu cum să facă un bărbat să se simtă dorit. Femeile care întorc capul după alte femei, care pun mâna pe fundul bărbaţilor, care intră singure în sex-shop-uri şi care l-ar face să roşească şi pe Bebe Mihăescu.

Femeile care nu vor copii. Femeile despre care credem că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulţumesc niciodată cu mai puţin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm şi care nu uită niciodată de noi înainte de a-şi aprinde ţigara. Cele de ţipetele cărora ne ruşinăm, cele a căror pricepere ne face să ne cutremurăm de plăcere, cele în faţa cărora închidem ochii şi gemem. Femeile-fântână, gheişele, stricatele, nesătulele.

Cele care nu închid ochii când le săruţi.

Continue reading…

De ce votez

gavroche

Am mers la vot de fiecare dată și voi continua să merg toată viața. —

Bunicii și părinții mei n-au avut voie să voteze vreme de 45 de ani. După 25 de ani de democrație, eu încă nu m-am săturat de mers la vot și n-am să mă satur câtă vreme voi trăi.

Paris Match Roumanie LibresVotez pentru că în decembrie 1989 mii de români și-au riscat viața pentru ca eu să mă pot bucura de alegeri libere. Celor care au căzut secerați de gloanțe le datorez măcar atât: să-mi exercit dreptul plătit de ei atât de scump.

Respect dreptul celor care nu vor să meargă la vot, dar nu voi fi niciodată de acord cu ei. Disprețul generalizat față de politică și față de politicieni este începutul tuturor derivelor anti-democratice. Drumul spre Iad e întotdeauna pavat cu bune intenții. Nu contați pe mine.

Am să aleg oricând gândirea politică și compromisul în locul inflexibilității și al intransigenței. Am să prefer întotdeauna să votez răul mai mic decât să stau să aștept ca strada (acest mecanism, oh, atât de democratic!) să producă liderul salvator, mișcarea salvatoare, partidul salvator.

Continue reading…

Ziua Cărturarului

Gabriel Liiceanu Foto: Dragos Bucurenci

Gabriel Liiceanu împlinește astăzi 72 de ani —

În anii ’90, când părea că economia nu va ieși niciodată din recesiune și nici democrația de sub zodia lui Ion Iliescu, în bibliotecile românilor au început să-și facă apariția butelii de oxigen, canistre de libertate și conserve de gândire critică sub forma unor volume pe cotorul cărora era tipărită inconfundabila siglă a editurii Humanitas.

Numele acesta, împrumutat de fondatorul editurii de la Cicero (care a fost inspirat, la rândul lui, de paideia grecească), a jucat de la bun început rolul unei declarații de misiune: Gabriel Liiceanu a crezut că nu putem fi buni cetățeni, implicați activ și constructiv în viața cetății, în absența virtuților pe care numai studiul literaturii, al istoriei și al filosofiei ni le poate cultiva.

Între congenerii mei sunt mulți care se regăsesc în ideile și opțiunile politice ale cărturarului, după cum sunt mulți și cei care le contestă. Dar și unii și ceilalți îi datorăm lui Gabriel Liiceanu cărțile care ne-au format abilitățile de a gândi critic, de a judeca singuri și de a ne forma propriul sistem de valori.

Continue reading…

Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu

Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Corneliu Coposu, una dintre cele mai luminoase figuri ale politicii românești din ultimii 25 de ani. Reproduc aici rândurile publicate de Mircea Dinescu în Academia Cațavencu la moartea Seniorului, cu regretul că nu le-am găsit în altă parte pe Internet, pentru a face cuvenita trimitere către original.

A muri înseamnă a pleca un pic

Mircea Dinescu

Cu zece ani în urmă îndrăznisem să propun Patriarhiei să-l așeze în rândul sfinților pe singurul politician român care nu și-a mâncat covrigul aurei în timpul vieții. Fiindcă nu am primit până acum niciun răspuns, îmi reînnoiesc cererea:

Întocmai cum radarul aeroportului Otopeni n-are putirința de a detecta prezența îngerului în spațiul nostru aerian, nici radarul chior al Patriarhiei Române n-a sesizat în preajmă-i fâlfâirea de aripă și flama de deasupra creștetului lui Corneliu Coposu.

Continue reading…