Cum se face o cerere

Toma Caragiu Dem Radulescu Petitiune I L Caragiale

– Săru-mâna, am primit o invitație pe numele firmei să venim să clarificăm intenția de a desfășura activități din sfera TVA-ului…

Cu o mână mă căciulesc, cu cealaltă întind umil teancul de documente la care a lucrat o echipă întreagă de oameni săptămâna asta ca să le termine la timp.

– Păi nu aici, mi-o taie scurt doamna de la Registratură, la 11.

– La ghișeul 11? 

– Da!

– Păi, știți, de acolo ne-a spus să venim la d-voastră.

– Florineeeeeeeee, își pune doamna mâinile în cap, Florineeeeeeeee, de ce-i trimiți, mă, la mine cu zerooptzeșoptu? 

Continue reading…

Bătaia din copilărie

Foto: Justin Gaurav Murgai

Cine cruță nuiaua, își urăște feciorul.
(Proverbele lui Solomon XIII, 24)

Când eram mic, citeam povestea unui nepot care călătorea cu trenul în compania bunicii sale, vizibil bolnave, la care ținea foarte mult. În poveste, copilul refuza să iasă pe hol să se joace cu ceilalți copii, preferând să-i țină companie bunicii în compartiment și să se asigure că nu-i lipsește nimic. Nu știu de ce, întotdeauna mi se punea un nod în gât când citeam respectiva poveste. O parte din mine visa că voi ajunge într-o bună zi acel nepot-model, în ciuda faptului că nu reușeam să mă ridic deloc, dar absolut deloc, la standardele bunicii mele.

Bunica din partea mamei, cea care ne-a crescut, mare parte din timp, pe mine și pe Simina, ne bătea mai ales cu bățul. Avea câteva bețe pregătite în acest scop sub șifonier și în spatele mașinii de spălat.

Bețele fuseseră pregătite de bunic, care le tratase ca pe orice alt proiect meșteșugăresc: cu multă atenție și grijă la detalii.

Fuseseră culese cel mai probabil dintr-un arbust din Parcul Tineretului ori de pe dealurile din jurul Lereștiului. Apoi, cu ajutorul briceagului de campanie, nelipsit din buzunarul bunicului, li se retezaseră ramurile laterale și li se rotunjiseră capetele. În felul acesta, forma bețelor era perfect adecvată funcției – ele puteau să lovească, fără să zgârie sau să rănească mai mult decât era necesar.

Continue reading…

Iarna pe uliță pe două roți

Giant bikes Romania Dragos Bucurenci Magazinul de Biciclete

La sfârșit de februarie, odată cu anvelopele de la mașină, am decis că e momentul să schimb și bicicleta cu una mai potrivită sezonului rece.

Pentru mine, mersul pe două roți e deopotrivă plăcere, sport și necesitate. De astă vară merg la CrossFit Groove de câteva ori pe săptămână și singurul mod în care pot ajunge acolo la anumite ore fără să pierd o grămadă de timp în trafic este pe bicicletă. În plus, sunt zile când nu am destul timp nici pentru sală, nici pentru bazin, și atunci e suficient să mă sui în șa și să dau o tură de 30 de minute prin oraș ca să-mi primesc porția zilnică de mișcare.

Bromptonul meu mi-a fost de mare nădejde până când s-a răcit și s-a stricat vremea. Adevărul este că el ar mai fi rezistat, dar cel care a clacat la prima ploaie rece am fost eu. Așa că l-am pus la hibernat în așteptarea plimbărilor de vară la șosea și m-am orientat spre un MTB cu care să înfrunt mai dârz sezonul rece.

Am devenit fan al bicicletelor Giant în California, unde am fost mândrul posesor al unei cursiere Defy, cu care mi-am făcut veacul pe toate dealurile din Silicon Valley, pe străzile din San Francisco și pe pantele spectaculoase ale muntelui Tamalpais. Bugetul meu studențesc a fost greu încercat de această achiziție, dar tovarășa mea de drum lung s-a comportat ireproșabil pe parcursul celor doi ani petrecuți acolo, iar la plecare am vândut-o cu doar 30% sub prețul de cumpărare, așa că am avut nu doar o bicicletă de nădejde, dar am făcut, zic eu, și o afacere foarte bună.

Continue reading…

Două colinde bune de Radu Gyr și un colind mediocru de Tudor Gheorghe

Radu Gyr Tudor Gheorghe Calin Merca Emil Floare

Circulă pe internet un colind naționalist interpretat de doi absolvenți de teologie, convertiți la avocatură și la IT. La pachet cu colindul, circulă și o bazaconie.

Lumea se dă în vânt după acest colind „fusion” care amestecă, fără niciun frison teologic, cel mai important eveniment din istoria creștinismului cu sloganuri politice ieftine cu care adună votanți partidele de extremă dreapta (și, uneori, PSD-ul).

Mie cântăcioșii îmi par genul de băieți care cântă „Sfântă tinerețe legionară” pe la chiolhanuri, dar e posibil să înșel.

Probabil nu sunt singurul care face asocierea asta, pentru că ultima trăznaie pe care o văd (inclusiv la unii dintre prietenii mei pe care-i credeam oleacă mai breji) este că versurile i-ar aparține lui Radu Gyr, poetul legionar închis de trei dictaturi și condamnat la moarte de regimul comunist pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane”.

Continue reading…

Grădini pentru Dinu Pillat

Stefan Caltia Gradini pentru Dinu Pilat Galeria Annart

Dinu Pillat, fiul poetului Ion Pillat, a fost condamnat de regimul comunist la 25 de ani de muncă silnică, alături de Constantin Noica, Nicolae Steinhardt și Alexandru Paleologu pentru „activitate dușmănoasă”.

După eliberare, i-a spus soției, lui Nelli Filipescu, marea și trainica lui dragoste, că nu mai vrea să aibă de-a face cu cărțile, că și-ar dori să devină paznicul unei grădini publice. Un vis care nu i s-a îndeplinit.

Aflând această istorie, Ștefan Câlția a imaginat în ulei și în tuș o serie de „Grădini pentru Dinu Pillat” pe care le puteți admira zilele acestea la AnnArt Gallery.

Vi le recomand călduros – sunt la fel de frumoase și de emoționante ca povestea care le-a prilejuit.

 

 

Ziua când toți cetățenii români vor simți că 1 Decembrie este și sărbătoarea lor

Noi nu vrem să devenim din oprimaţi, oprimatori, din asupriţi, asupritori. Noi vrem să întronăm pe aceste plaiuri libertatea tuturor neamurilor şi tuturor cetăţenilor. Noi nu vrem să verse nimeni lacrimile pe care le-am vărsat noi atâtea veacuri. Noi nu vrem să răpim individualitatea etnică, nici ființa națională a acestor neamuri. Noi nu vrem să răpim limba nimănui, ci vrem ca fiecare om să aleagă liber limba și credința în care să trăiască.”

În clasa a X-a, tânăra și nonconformista noastră profesoară de literatură, Ohara Donovetsky, a fost însărcinată de conducerea colegiului Tudor Vianu cu organizarea serbării de 1 Decembrie.

Era o mică capcană întinsă de aripa conservatoare a Cancelariei, care știa foarte bine că Ohara nu promova discursul patriotard din manualele acelor ani și că ne învăța să gândim critic și să nu luăm nicio idee de-a gata.

Dar ce puteai să faci? Era totuși 1 Decembrie. Un spectacol care să atace direct poncifurile naționaliste (à la numărul “Dilemei” despre Eminescu, care provoca încă accese de hipertensiune în cancelariile din întreaga țară) ar fi fost necuviincios. Iar Ohara, care ne lăsa să-i spunem pe numele mic, dar insista să folosim pluralul de politețe, ne învăța nu doar să cum gândim critic, ci și cum să ne purtăm frumos.

Continue reading…

Să ridice piatra cine s-a luptat măcar o dată cu sistemul

Raed Arafat

Dintre toate calomniile care se spun despre doctorul Arafat, cea care mă scoate cel mai tare din minți este acuzația legată de corupție.

De-a lungul timpului, am învățat să observ semnele înavuțirii dubioase la încheieturile, în stofele, în autoturismele și-n aventurile de vacanță ale cunoscuților mei care au avut acces la banul public.

Pe doctorul Arafat îl întâlnesc cam o dată, de două ori pe an de vreo șase ani de zile. Nu cred c-am vorbit vreodată despre altceva decât despre sistemul de urgență. E singurul subiect care pare să-l preocupe. Când l-a numit „fanatic”, Vlad Mixich a știut ce spune. Nici Andreea Esca, cu tot farmecul și cu tot talentul ei, n-a reușit să-l facă să vorbească despre altceva într-un interviu care a durat vreo oră și ceva.

N-am observat în toți acești ani nici cel mai mic semn că duce altceva decât traiul unui om care și-a câștigat toată viața pâinea de la stat. Un stat prea puțin recunoscător cu omul care i-a repus pe picioare sistemul imunitar de urgență.

Continue reading…

Ce mesaj îmi transmiți atunci când îți verifici mobilul în timpul unei întâlniri

No Phubbing

Acum trei ani a început o campanie internațională împotriva acestui fenomen, Stop Phubbing!. Campania a devenit virală, deci s-a bucurat de succes, dar fenomentul combătut a continuat să se răspândească bine mersi.

Unele lucruri trebuie repetate până când sunt înțelese (nu e niciodată inutil să repeți că doi și cu doi fac patru), așa că vreau să vă spun că și eu găsesc că e foarte urât să-ți verifici mesajele pe mobil în timpul unei întâlniri sau, și mai grav, să răspunzi la telefon. Iar când asta se întâmplă în timpul unui prânz sau al unei cine, mă abțin cu greu să nu mă ridic și să plec.

M-am confruntat cu problema asta și-n alte țări, dar nonșalanța cu care se face la noi, fără ca oamenii să schițeze nici cea mai mică încercare de a se scuza pentru întrerupere, îmi pune la grea încercare răbdarea.

Și eu am o agendă încărcată și multe pe cap, dar mesajul pe care mi-l transmiți atunci când îți folosești mobilul în întâlnire este că timpul tău e mai prețios decât al meu. Ceea ce ar fi oricum lipsit de gentilețe să subliniezi, chiar și dacă ar fi adevărat (în 90% din cazuri nu e).

Continue reading…

Vino și tu în comunitatea celor care fac bine prin puterea internetului!

WowApp este o aplicatie complet gratuita de chat, teleconferință și videoconferință care te plătește pentru folosirea ei, adică dă înapoi utilizatorilor peste 70% din veniturile generate în aplicație.

Cu toții petrecem pe net sau pe mobil mai mult timp decât petrecem stând de vorbă cu oamenii față în față. Eu unul nu mi-aș putea imagina viața fără aplicațiile de chat sau de teleconferință pe care le folosesc.

Dar cu toate că aceste aplicații sunt folosite de miliarde de oameni, doar o foarte mică parte din profiturile realizate de pe urma lor se întoarce în comunitățile noastre.

Continue reading…

Un tehnocrat la Ministerul Mediului

Cristiana Pasca Palmer, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor

Am petrecut o dimineață foarte simpatică primind din toate părțile felicitări pentru iminenta nominalizare. Mai multe redacții și televiziuni anunțau „pe surse” că eram „confirmat” pentru portofoliul Mediu, Ape și Păduri. Știam că nominalizarea nu avea cum să urmeze, pentru că nu-mi fusese propusă, dar asta nu m-a împiedicat să mă bucur de gândurile frumoase pe care le-am primit.

După ora 2, au început să curgă întrebările despre viitorul ministru al mediului. Dacă o cunosc și ce părere am despre d-neaei.

N-o cunosc pe doamna Cristiana Pașca Palmer, dar citindu-i CV-ul pe LinkedIn nu pot să spun decât “Chapeau bas!” pentru această alegere.

După o carieră de 10 ani în societatea civilă la conducerea mai multor organizații ecologiste de prim rang, și-a desăvârșit studiile la unele dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ ale lumii: are un MPA la Kennedy School of Government (Harvard), un doctorat (fără dizertație) la Fletcher School of Law and Diplomacy (Tufts) și a urmat studii post-doctorale la Sciences Po.

Ultimii 5 ani și i-a petrecut la Comisia Europeană, ca funcționar public, ceea ce înseamnă că a trecut printr-o serie de competiții riguroase și extrem de selective. A început la Directoratul General Acțiune Climatică și a avansat până la funcția de șef al unității de mediu din cadrul Directoratului General Cooperare Internațională și Dezvoltare.

Continue reading…