Lepădarea de emoţii

Distant Girl Porsche Brosseau Flickr

În căutarea rostului pierdut

Când îi întreb pe oameni la ce folosesc mânia, tristețea sau frica, răspunsurile sunt fie o privire lungă, fie un zâmbet încurcat: interlocutorii mei nu înțeleg despre vorbesc. Ca să fie mai limpede, reformulez întrebarea –

„La ce te poate ajuta să-ți exprimi mânia? Sau tristețea? Sau frica?”

De astă dată răspunsul nu se mai lasă așteptat. Dar e aproape întotdeauna același. După o scurtă cugetare, cel întrebat propune o variațiune la tema „ca să te eliberezi, ca să nu ții în tine”. De ce să te eliberezi? Ce să nu ții în tine? „Energia negativă”, vine răspunsul.

Continue reading…

Symphony in Blue

Symphony in Blue

Am ajuns la Londra cu trei zile înaintea referendumului care urma să decidă dacă Scoţia va rămâne sau nu în cadrul Regatului Unit, pe o vreme de vară indiană, care nu prevestea niciun divorţ.

A doua zi am călătorit, în compania unui pălărier dandy şi a unei pisici de Cheshire, într-o Ţară a Minunilor, un spectacol multi-senzorial conceput pentru a spune povestea unei băuturi scoţiene care a sedus de-a lungul timpului unele dintre cele mai rafinate palate: Johnnie Walker Blue Label.

Recunosc că am fost destul de circumspect la bun început: mă aşteptam la obişnuita încrucişare de lumini şi perdele de fum cu care publicitarii cu veleităţi artistice încearcă să creeze un context de marketing pentru o băutură care nu are, de fapt, nevoie de nicio altă introducere decât de un pahar şi de câteva cuburi de gheaţă. În plus, numele întregului eveniment, „The Spectacular“, mi s-a părut cam îndrăzneţ. „Prommetre c’est noble…“, mi-am şoptit în barbă, după ce mi-am legat papionul, gata de călătorie.

Continue reading…

70 Years since King Michael’s Courageous Coup at Age 23

King Michael of Romania

Citation for the Legion of Merit (President Harry S. Truman, United States):

“In July and August, 1944, his Nation, under the dominance of a dictatorial regime over which the King had no control, have allied herself with the Germany aggressors, he, King Mihai I, succeeded in giving purpose, direction and inspiration to the theretofore uncoordinated internal forces of opposition to the ruling dictator.

In culmination of his efforts, on 23 August 1944, although his capitol was still dominated by Germany troops, he personally, on his own initiative, and in complete disregard for his own safety, gave the signal for a coup d’etat by ordering his palace guards to arrest the dictator and his chief ministers.”

Citation for the Order of Victory (General Secretary Joseph Stalin, Soviet Union):

“For the courageous act of decisive turning in the direction of the Romanian policy against Germany and the alliance with the Allies in a time when it was not yet set a clear defeat of Germany.”

King Michael of Romania is the sole living head of state from WWII and the sole surviving recipient of the Order of Victory.

Ce-și face omul cu mâna lui

Balangan Beach Photo: Dragos Bucurenci

Azi am încercat să ajung la zi cu treburile și cu e-mailurile care nu mai suportau chiar deloc amânare. Așa că am luat o mică pauză de la prima mea vacanță serioasă de anul acesta, începută acum cinci zile în paradisul tropical de după colț de Yogyakarta.

Am pornit la opt dimineața și, cu excepția a două ore de masă și a unei jumătăți de oră de plajă, nu m-am desprins din fața calculatorului și a telefonului până la zece seara.

În timpul ăsta, paradisul de-afară își vedea liniștit de ale lui. Și uite-așa mi-a venit un gând eretic, mirosind de la o poștă a sminteală budistă: că nu e nevoie nici de Satana, nici de smoală, nici de pucioasă și, la drept vorbind, nici măcar de Dreptul Judecător. Paradisul și-l face omul cu mâna lui. Și Iadul așijderea.

:: Foto: Plaja Balangan, Bali, Indonezia | Arhiva personală

Cea mai bună școală de bussiness din America vine la București

Dezbaterea este principala metodă de predare la Stanford.

Pe 14 septembrie Școala Superioară de Afaceri de la Universitatea Stanford, cea mai bună școală de business din Statele Unite, conform revistei Forbes, vine la București pentru o sesiune de informare.

Evenimentul va avea loc la sediul Unicredit Țiriac Bank din B-dul Expoziției 1F, în sala Auditorium. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile. Vă puteți rezerva locul aici.

Pentru cei care n-au pus niciodată piciorul la Stanford, cred că The New Yorker a descris cel mai bine campusul și atmosfera universitară care m-au captivat vreme de doi ani:

Universitatea Stanford este atât de surprinzător de paradisiacă, cu pajiști atât de însorite și de frumos mirositoare, încât ai putea crede că aici te poți hrăni cu roadele copacilor și că poți trăi fericit o veșnicie întreagă. Studenții se plimbă cu bicicletele printre peluze minuțios întreținute, cu arbori în floare și statui ale lui Rodin, pedalând spre clădiri care poartă numele unor filantropi ca Gates, Hewlett și Packard.

Toată lumea pare fericită, deși există un bine-cunoscut fenoment denumit “sindromul rățuștei de la Stanford”: la suprafață, studenții par veseli și relaxați, dar pe sub apă dau cu disperare din picioare ca să continue să plutească. Direcția în care plutesc este, de regulă, o carieră de genul celor care le-ar putea pune numele pe una dintre aceste clădiri.

Continue reading…

A fi vulnerabil

Extended Hand Photo: Jlhopgood | Flickr

Despre curajul de a ne lăsa văzuți.

Cursurile de comunicare disting între postúrile deschise și cele închise. Fiecare categorie poate fi descrisă în detaliu, dar eu prefer să le ofer cursanților mei un singur criteriu: o postură deschisă este una în care te simți inconfortabil și pe care îți este greu să o menții vreme îndelungată fără un efort conștient. Dacă te simți confortabil, cel mai probabil te afli într-o postură închisă.

Continue reading…

E rândul tău la microfon!

Vorba buna - Atelier de public speaking cu Dragos Bucurenci. Septembrie 2014

În septembrie, te aștept din nou la atelierul de vorbire în public “Vorba bună”, unde, pe parcursul a două zile și jumătate de exerciții și cu ajutorul celor mai noi modele americane de comunicare, vei învăța cum să câștigi și să menții atenția publicului tău, cum să fii memorabil și agreabil.

Pentru a răspunde nevoilor fiecăruia, am creat trei pachete diferite de participare:

Pachetul Sapientia cuprinde o participare în calitate de auditor la doar prima zi a cursului (18 septembrie), în timp ce pachetul Eloquentia îți oferă participare interactivă (cuprinzând construirea, discutarea și testarea în fața publicului a propriului discurs) timp de trei zile.

Pentru cei ce își doresc să-și exploreze și mai profund oratorul ascuns, am creat pachetul Ars Oratorica, care include și o ședință individuală de coaching cu mine, după terminarea atelierului.

Continue reading…

Sunt oameni și aici

Gypsy children scavenge on the rubbish dump at the Roma community of Pata-Rat, Transylvania, Romania... © David Dare Parker / Network Photographers

De la mănăstirea Sihăstria Rarăului la groapa de gunoi de la Pata Rât.

La doar câteva zile după ce o țară întreagă o căutase – cu poliție, televiziuni și poteră de cetățeni alarmați pe Facebook – pe adolescenta de 15 ani fugită la mănăstire, o altă adolescentă, de 16 ani, murea strivită sub roțile unei mașini care transporta gunoi la groapa de la Pata Rât, lângă Cluj.

Diferențele dintre cele două cazuri spun o poveste rușinoasă despre România de azi, rușine pe care sperăm de ani de zile că o vom face să dispară dacă vom continua să nu vorbim despre ea.

Continue reading…

Business Days Cluj 2014

Dragos Bucurenci la Cluj Business Days

Pe 9 iulie mă bucur să revin la Cluj, orașul meu de suflet anul acesta, ca vorbitor în cadrul evenimentului Business Days.

Ne putem întâlni în cadrul conferinței “Pasiunea — ingredientul de bază pentru succes”, unde voi vorbi despre riscul de a-ți urma pasiunea și despre cum poate fi el gestionat, dar și în cadrul workshop-ului avansat de Comunicare, unde voi vorbi despre puterea poveștilor în comunicare.

Continue reading…

Apă și sare

Copiii nu-nțeleg ce vor,
A plânge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume,
E un bărbat tânguitor.

Sunt versuri dintr-un gazel de George Coșbuc, care mi-a plăcut așa de tare când eram mic, încât l-am învățat pe de rost. Se cheamă Lupta Vieții.

Vedeți, una dintre mândriile mele în copilărie era că nu am plâns niciodată la școală. Sigur, am văzut alți copii plângând la școală și mi-aduc aminte că, de fiecare dată, i-am privit oarecum stânjenit. Nu-mi imaginam cum se pot face de râs în halul ăsta.

(pentru continuare apasă Play)