Mărturisesc, în final, o idiosincrasie privată: nu mai suport să văd intelectuali aplaudînd frenetic politicieni. Sînt de acord să-i ajute, să lucreze pentru ei, să-i flancheze. Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O să ziceţi că aşa e jocul („în doi, în trei, în cîte cîţi vrei“), dacă te hotărăşti să intri în el. Poate. Dar există riscul, pentru jucători, să-şi piardă libertatea interioară.
:: Andrei Pleşu în “Dezbaterea prezidenţiabililor” (Dilema Veche)
Si fripturistii sa nu mai aplaude mancarea?
Si mie imi pare rau ca intelectualii in loc sa lucreze la constructiile ideologice ale partidelor, se zbat sa perieze niste personaje, deseori grotesti ale peisajului politic actual.
un prieten a mers la restaurantul la belle epoque. ala belgian. si explica cum fu. unul nu a inteles si a intrebat “cum adica la belle epoque?” si al prieten a avut o replica foarte tare. si-a lovit palmele si a zis asa bine “labele poc”
succes maine la plantat pomi
http://comandaportrete.wordpress.com/