Am scris mai demult aici pe blog despre Oscar şi Tanti Roz, romanul lui Eric Emanuel Schmitt că e o carte ca sufletul unui copil. Am văzut săptămâna trecută la Bulandra spectacolul cu piesa creată de Chris Simion după această carte şi pot spune că i-a reuşit un spectacol frumos ca sufletul Oanei Pellea.
De altfel, Oana joacă o tanti Roz cu care aş muri de gât, iar Marius Manole un Oscar pe care l-aş adopta fără să clipesc.
Aviz cinicilor, e un spectacol foarte emo, pentru oameni cu sufletul curat, dornici nu doar să privească, ci şi să primească. Dacă vă încadraţi în această descriere, mergeţi negreşit!
Salut!
Cum adica un “spectacol foarte emo,pentru oameni cu suflet curat”?Pentru mine,acest trend emo este ceva chiar opus sufletului curat.Ma uit pe strada si cand vad tineretul “pierdut in zare” imi dau seama ca ceva nu merge!Poate ar trebui inclusi intr-o campanie care sa ii aduca “inapoi ” .
Nu critic spectacolul ca nu stiu cum e ,am comentat ceva legat de noul trend al tinerilor !
Multumesc!
Chiar ma gandeam sa merg sa vad spectacolul avand in vedere actorii care imi plac f. mult..dar ezitam..opinia ta favorabila m-a ajutat sa ma hotaresc…iata Dragos, de ce citesc blogul tau…gand la gand cu bucurie!
Am vazut spectacolul. Oscar…impecabil.Peggy Blue…pata de culoare vie. Bacon…cutit strident. Oana Pellea…eject. este un fake. nu e tanti roz a lui schmitt. Actorii sunt cu adevarat mari cand au umilinta, modestie, curatenie pura. Doamna Oana Pellea, prin tot ce afirma tinde spre toate acestea dar nu le contine. Pasul umilintei este golgota. Domnia sa are senzatia ca este in varf, dar in realitate se afla la baza. Caci drumul Golgotei se deschide doar spre cel care isi doreste cu toata fiinta sa il parcurga, nu spre cel care are doar o idee despre asta. Daca ar avea curaj, ar trebui sa o lase pe Tanti roz sa o schimbe si sa ii aduca in suflet ceea ce nu are. Actrita oana Pellea nu stie sa iubeasca si atunci cum sa joace un personaj plin de iubire? Doar Mintind!De profani nu se vede. De colegi…
Pentru D- cred ca “pentru oameni emo” era o metafora, adica pentru oamenii “moderni”, out of the box, open minded…:D
Un spectacol minunat, sfasietor in unele scene, emotionant pana la lacrimi. Am crezut ca sunt singura care plangea, dar cand lumea s-a ridicat si a inceput sa aplaude, aveam mai toti lacrimi in ochi.
Oana Pellea si Marius Manole- un cuplu de actori superbi mult asteptat pe scena teatrului romanesc.
Recoman acest spectacol cu mare drag…tuturor:)
Ce coleg iubitor are Oana Pellea in Micul print!….la mai putini colegi de genul asta i as dori! Si ce demo de iubire ofera colegul…Caci dansul stie sa iubeasca si sa fie generos si umil…se vede din comentariu! Ce mai deranjeaza succesul pe unii colegi…..deh, o fi Golgota lor….
din pacate micul print cam are dreptate. chris simion s-a bazat pe actori si atat. contributia ei regizorala a fost 0 de aceea mi s-a parut ca piesa a alunecat pe alocuri intr-un patetism demn de acasatv. un fel de sclava isaura pe scena unui teatru. poti emotiona publicul si mult mai subtil. cristina casian si marius manole sunt exceptionali desi marius incepe sa cam joace acelasi rol de ceva vreme….
hm….atlas ai mai spus asta si pe alt blog…putin altfel
foarte interesant .cred ca sinteti vreo doi de fapt care postati peste tot…cam tot aia si tot aia…observ ca v a cam deranjat spectacolul…e semn bun.semn de reusita!bravo echipei de la oscar si tanti roz!
Urmaresc de ceva timp blogul lui Bucurenci. N-am vazut spectacolul dar imi place sa merg la teatru. Citesc comentariile si nu-mi vine sa cred. Mi se pare absolut uimitor sa vezi cum actorii se porcaiesc intre ei mai rau ca hienele. De ce sa spui despre un om ca nu stie sa iubeasca? Despre un coleg… uite de asta nu mai merge lumea la teatru… ca actorii nu mai stiu sa se iubeasca intre ei. Si halal promovare pentru o nisa din care faci parte. micule print, n-ai nicio legatura cu Antoine de Saint-Exupery. Mi s-ar parea politically correct la final de comentariu sa adaugi – eu sunt Ion Popescu si ma puteti vedea iubind din tot sufletul in rolul Nustiucare la teatrul Y. Denigrati mai departe cu spor, ca de asta v-a dat internetul anonimatul, sa va descarcati frustrarile online si gratuit!
Faptul ca oamenii au curajul pseudonimului, ca isi repeta comentariile pe diferite bloguri mai mult sau mai putin “culturale”, ca incearca sa gaseasca nod in papura la orice este o mare sansa de a face exercitiul ignorantei, nicidecum al prezentei de spirit. Doamna Oana Pellea are o varsta, un nume, atatea spectacole incat nu vad motivul pentru care ar fi lucrat cu un regizor care sa nu ii spuna nimic. Cred ca putea sa aleaga sa isi petreaca timpul altfel. asa ca postarile de tipului lui “atlas” (am remarcat si eu ca este consecvent in opiniile domniei sale) sunt gomflabile. Daca un spectacol de teatru starneste astfel de comentarii, inseamna ca trebuie vazut. p.s. Admir oamenii cu personalitate, cu nume, nu no name-urile (nick-name-urile).Bucurenci m-a convins sa merg sa vad piesa. Am incredere ca este cum spune.
Stiti ca exista tehnica necesara sa se afle zona si sursa de pe care este trimis un mesaj? Cat de penibili sunt toti cei care scriu cu pseudonim. Orice individ are dreptul la exprimare. Dar cati au demnitate sa isi asume? p.s. daca ai vreun gand dragos sa depistam falsificatorii de identitati…am lasat adresa mea de mail.
Scena este singurul loc unde nu poti sa-ti ascunzi sufletul. Oricat de genial actor esti, este locul unde se vede sufletul tau asa cum este el. Orice spectator care nu merge la teatru pentru ca nu a gasit bilete la “Tom si Jerry” vede asta. “Oscar si Tanti Roz” este un pact cu Dumnezeu. Nu este o telenovela. De aceea comentariile de pe acest site mi se par a fi o blasfemie la ce inseamna teatru in forma adevarata. Daca ceea ce zice Vlad este posibil, pune punct dragos, incearca sa ii dezvalui pe cei care isi permit sa vorbeasca astfel. Saptamana luminata!
Va vine sa ii mancati de tot, nu numai de fund, pentru ca sunt buni si au facut un spectacol exceptional. Un spectator de rand nu isi manifesta punctul de vedere astfel. Rautatea vine din partea celor care nu sunt in stare sa faca. O sa apara si cronica mea saptamana viitoare. Legat de criticii din Rommania (care-s aia?)…mai bine tac. In curand, cand vor auzi ca un spectacol e bun si nu ai real de ce sa te legi ca sa-l distrugi, nici nu se vor mai deranja sa il vada. Se vor duce doar acolo unde au ceva de carcotit. La cat mai multe spectacole ca “OSCAR SI TANTI ROZ”. Bravo Bulandra!
nu am vazut piesa. o sa merg negresit insa. nu datorita acestei postari, ci datorita faptului ca am onoarea sa fiu contemporana cu oana pellea , al carei jurnal mi-a taiat respiratia.
ma doare fizic genul de oameni care au impertinenta de a spune marlanii colosale despre alti oameni .”micul print” este , una dintre cele mai frumoase povesti DE DRAGOSTE de viata, de oameni , de bine a lumii. sa imi fie cu iertare, Micul Print nu vomita borhot ca cel de mai sus …
Am citit cartea, am ascultat audiobook-ul citit de Florian Pittis, am vazut piesa. Cititi, ascultati, vedeti! Merita! Nici vorba de telenovela sau patetism! Poate din locurile unde au stat Micul Print si Atlas sa se fi vazut altfel! Cu ochi rai, cautatori de nod in papura Oanei Pellea. Pe care eu nici n-am vazut-o decat la aplauze. Pana atunci am vazut-o doar pe Tanti Roz.
si un nume pe un site poate sa fie un pseudonim. vlad. si atat. nu spune nimic. si da imi sustin cele spuse (de ce ar tb sa imi schimb opinia de pe un site pe altul). piesa mi se pare o impostura. teatru nu inseamna sa-i faci pe oameni sa planga dandu-le mura-n gura ce vor sa vada fara sa le starnesti sufletul sau imaginatia. este mult prea facil e mult prea putin. teatrul nu asta inseamna. cu ce este diferita aceasta piesa de un caz social prezentat la acasa tv? este diferia prin folosirea unor numai mari care interpreteaza niste roluri (bine ce-i drept dar usor exagerate pe alocuri). macar acolo, la tv, totul este autentic si nimeni nu se preface. de fapt problema mea cu aceasta piesa este ca mi se pare extrem de comerciala. iar scrierea lui eric emmanuel schmitt nu este deloc asa. aceasta montare mi s-a parut ca un film american prost, extrem de artificial. e prea putin.
si sincer imi pare rau ca sunt atat de “pornit” pe aceasta piesa dar nu inteleg de ce nu am voie sa imi exprim parerea, chiar daca ea nu corespunde opiniei majoritatii? poate nu am sufletul destul de curat. dar e ok. si apropo…sunt doar un consumator de teatru.
Curand o sa aflam cine esti Atlas. Consumator de teatru sau invidios pe teatru. Si nu esti “pornit” deloc cum spui tu. Esti doar “gol”, adica folosesti munitie expirata. Cand 99% dintre criticii de specialitate care isi dau numele, nu pseudonimul, sustin ca acest spectacol este un spectacol major, cand o sala intreaga aplauda nesfarsit si scandeaza “bravo” (apropo, am fost de doua ori la acest spectacol, si a fost la fel, sa fie coincidenta?)parerea ta conteaza dar…prea putin.
si cand vei afla ce vei face? castigi ceva?
uite mai bine ne vedem la o cafea daca tot esti atat de curios cine sunt. De curand am vazut “Breaking the Waves sau viata binecuvantata a lui Bess” pe care ti-o recomand si am putea discuta pe seama ei, ce zici?
mai, si pe Madonna se duce lumea sa o vada in concerte si Florin Salam cred ca face seri sold out si telenovelele au cea mai mare audienta. Asta nu da valoare actului artistic. Cat despre criticii de teatru…..hmmm….mai bine sa nu deschidem acest subiect.
parerea mea probabil conteaza prea putin….dar pt mine e singura care conteaza si am dreptul sa mi-o exprim asa cum ti-o exprimi si tu….
si legat de nume….numele vlad este valoros doar daca esti Vlad Tepes in rest vlad este mai comun decat atlas….chiar asa…tu cine esti Vlad?
Cu bine,
Cateva imagini de la premiera:
http://fotoexp.wordpress.com/2010/04/22/oscar-si-tanti-roz/