Joia trecută, când stăteam întins pe o canapea în Buftea, cu o perfuzie în braţ şi mă conversam cu doctorul Radu Berca, am primit un sms: “A scris Cristina Bazavan despre tine.” Am intrat imediat pe blogul ei şi ultima însemnare mi-a lăţit un zâmbet pe faţă cât stetoscopul bunului doctor.
Nu doar pentru că unul dintre oamenii pe care-i bănuiam, fără să le-o iau în nume de rău, că privesc cu condescendenţă Dansez pentru tine, tocmai se hotărâse să voteze, ci, mai ales, pentru că am descoperit în rândurile Cristinei motivaţia mea întreagă. I-am trimis imediat un mesaj: “Nici eu n-aş fi spus-o mai bine”.
Aşa că participarea lui la emisiunea Dansez pentru tine mi se pare o barieră aproape imposibilă pe care şi-a impus să o treacă: să se lase în voia sorţii şi să rişte să greşească în ochii a milioane de oameni.
Pentru unul ca el, e un adevărat coşmar numai gîndul că ar putea greşi. Singur, fără spectatori. Vă daţi seama ce presiune e în capul lui cînd ştie că are milioane de ochi care-l privesc?!
(…) Ştiu că, dacă trece de duelul ăsta, o să depăşească un pic bariera aceasta a autocotrolului obsedant. O sa înveţe să se relaxeze pe ringul de dans şi o sa înceapă sa se distreze cu ceea ce face.
Şi e o victorie mare. Pe care, uneori, o doresc şi pentru mine.
freak control huh? 🙂
a greeesiiii
aceasta vinee
tare de departe-n miiIIineee
🙂
Enteroviroza (sau, vorba ta, cum s-o numi ea) capata mai mult sens in acest context, al autocontrolului.
Eu, care nu prea deschid televizorul, m-am uitat la prima emisiune dintr-un …spital.Dupa ce trecusem inainte si pe la Municipal. Rezultatul duelului nu l-am putut vedea, dar pana sa adorm m-am tot gandit: nu, enteroviroza asta nu a venit intamplator, sigur stie asta. Trebuie sa-i dea sens, sa ii faca fata. Si te-am votat, si-am stat cu pumnii stransi pana am adormit.
M-am uitat si in aceasta seara (eu sunt fan al muzicii si dansurilor populare :)), dar stiu ca tu deja ai castigat. A mai ramas doar concursul la care participi.
Perfectionismul se poate trata in timp… 🙂
Dar aparitiile live presupun si putin talent actoricesc.
Insa Dragos e adorabil asa “crispat” cum e…
Tocmai de aceea e autentic.
cand am vazut reclama emisiunii. tttt! mi-am reprosat. nu se poate! cred ca nu am vazut bine. ce sa caute dragos bucurenci prins intr-o lacrimogena telenovela?! tocmai el care-mi pare a nu agrea spectacolul ieftin?! nu,nu, nu e el. curiozitatea ma impungea rau sa ma uit la emisiune. sa vad. el e sau nu? si soc! chiar el! dichisit pentru dans, usor vulnerabil, cu ochii inocenti si ras care nu se lipeste de chip. nu se vujeste (a se citi potriveste), ar zice bunica. e incredibil! daca si tu “dansezi pentru…” si tu inghiti textele acelea stereotipe, acelasi scenariu, aceeasi poveste, aceeasi intriga, aceleasi replici sifonate, in care nu cred nici macar protagonistii, pe care le rostesc in virtutea unui automatism, aceleasi lacrimi storcatoare de lacrimi si…peste toate un “gras” rating.
sufar de acelasi obsedant autocontol, inteleg perfect fenomenul…important e ca se lucreaza la depasirea unor limite, culmea, autoimpuse!
Cristina Bazavan a spus-o foarte frumos;)
mult succes!:)