Vânătările Ponorului și Huda lui Papară

(aventuri din Carpați, partea a cincea)

A doua zi după peripețiile de pe Cheile Râmețului, am ales un traseu ușor, de refacere și am pornit spre Vânătările Ponorului.

După ce trece prin câteva sate încremenite într-un timp premodern, cărarea intră într-un mic crâng, de unde se deschide spre o mare depresiune în formă de pâlnie: dolina Vânătarea. Se merge “pe buza pâlniei”, până în punctul ei cel mai înalt, unde marcajul coboară centripet spre punctul “de scurgere”. O mică pădure ascunde aici o scenografie spectaculoasă: trei pâraie se infiltrează în pământ, nu înainte de a da naștere unei foarte frumoase căderi de apă. Peretele înalt de calcar e brăzdat de urmele vineții care au dat numele locului.

Cele trei pâraie formează subteran o peșteră de peste 2 kilometri pe fundul căreia curge mereu apă. Peșterii i se zice Huda lui Papară, iar intrarea se face printr-o mare poartă săpată în piatră, pe unde pâraiele ies din nou la suprafață. Din păcate, huda e vizitabilă doar în compania speologilor, dar intrarea monumentală merită admirată chiar și de la distanță.

După Vânătările Ponorului, am încercat s-o luăm spre Platoul Bedeleului, dar tendinita căpătată de Omid cu o zi înainte pe Brâna Caprelor ne-a oprit din drum. Am coborât să vedem Huda lui Papară și am urcat apoi iar în vârful dolinei, unde ne-am făcut o supă la plic, am stat de vorbă cu două femei care mânau un cârd de vaci, după care am luat-o înapoi spre Brădești.

:: Norii negri (prima parte) | Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi (a doua parte) | Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului (a treia parte) | Brâna Caprelor (a patra parte) | Alcoolismul s-a născut la sat (a șasea parte) | Istoria suferinței (a șaptea parte) | Oameni de toată isprava (a opta parte) | Ce i-a uimiti pe brădeșteni (ultima parte)

:: mountain blogging powered by Mitsubishi ASX

Leave a Reply