In timp ce rulez cu 180 pe autostrada A2, Vlad ruleaza o tigara pe locul mortului. A asteptat cuminte bucata neteda de asfalt european, care incepe undeva dupa kilometrul 30 si pare turnata special pentru intarziatii ca noi, care pornesc spre mare vineri dupa ora 8 si nu mai au timp sa-si ruleze materialul acasa. Peisajul spre care ne indemnam tripul nu justifica nici pe departe viteza masinii, dar, in lipsa de altceva, ne facem ca omitem destinatia nefericita a inca unui weekend estival. Curatate de fumuri, amintirile despre litoralul romanesc te fac sa te intrebi de ce nu alegi Paralia Katerini.

In Vama Veche, peisajul nu se schimba niciodata. E ca un mare puzzle, pe care, in fiecare sezon sau weekend, cineva il asambleaza aiurea, folosindu-se de aceleasi piese. Singura crestere vizibila in Vama este cea a constructiilor si a padurilor de umbrelute. Lyana’s Place s-a banalizat cu timpul si a fost depasita in dimensiune si rafinament al kitsch-ului de noile edificii. Proprietarii s-au vazut nevoiti sa atarne o firma cu textul “ni se mai spune si La Mitocanu”, ca sa-si aduca lumea aminte de unde a pornit invazia prostului gust. Acum vreo sapte sau opt ani, cand am stat prima data in Vama, locul parea un teritoriu al tolerantei. Textilistii imparteau scandic-ul sau whisky-ul cu nudistii, genurile muzicale se completau armonic, iar cortul si gazda erau tot atatea optiuni de a-ti petrece o noapte in compania altei hippioate ingenue.

Invazia manelelor si a merturilor a declansat o reactie hiper-alergica cunoscuta sub numele de Miscarea “Salvati Vama Veche”. Brusc, n-a mai fost in ordine daca te bronzezi in slip sau in pula goala, daca bei rom de la alimentara sau Cuba Libre de la Ovidiu, daca vii cu 4×4 sau cu stopul, daca-ti place de muzica lui Sile sau daca preferi iPod-ul. Concertele-protest din ultimii trei ani au cimentat o Vama muzealizata: cu rock, nudisti, Mircea Toma si come alcoolice pe plaja. In subtextul ei, dar dezvoltata ca o excrescenta sufocanta, a erupt o Vama mai vie, mai purulenta si mai putin respirabila decat aerul din wc-urile turcesti care-l innebuneau candva pe Dan Matei Agathon: textilisti militanti, drogati torturati de hit-uri evergreen, sprituri cot la cot cu Fane Spoitoru, rockeri pisandu-se anacronic in mare, hippioti mai putin pitoresti si mai mult nespalati cersind la portiera unor limuzine albe cu numar de leasing.

In celalalt capat al litoralului, fosta statiune a sindicalistilor si a pensionarilor comunisti incearca sa copieze succesul Nisipurilor de Aur bulgaresti. Reteta: o generatie spontanee de cluburi dotate cu cele mai sofisticate sisteme de sunet si prin care se perinda un line-up copiat parca din DJ Mag – Ibiza edition. Managerii statiunii stiu insa foarte bine ca nu clubberii sunt adevarata lor sursa de venituri, astfel ca serviciile se prezinta dupa chipul si asemanarea celor care stiu sa-si flexeze muschiul financiar: intre extenuatii extatici ai after-hours-urilor de pe plaja si luxul istovit avant-la-lettre al mafiei locale si regionale, Mamaia are aerul fals al unui decor de telenovela ieftina, pe care scenograful l-a gandit sa reziste numai cateva episoade.

Mamaia si Vama Veche sunt doua incercari esuate de a crea un stil pe litoralul romanesc. In primul caz, un efort voluntar de a construi o atmosfera s-a soldat cu un efect de termopan. Iar excesul de serotonina nu poate alunga decat vremelnic aceasta senzatie din pupila marita si expusa gustului monstruos al noilor sindicalisti din Sicilia romaneasca. In cazul statiunii amorului liber, al campajului salbatic si al inegalitatii in dimensiune a sexelor, cresterea naturala a bisnitului si efortul corector prost dimensionat au dat nastere unui foetus mutant. Lamentatiile sale spasmodice si partiala sa putrefactie in vivo au devenit subiect de atractie pentru turistul care vine sa bea un sprit la ruinele unei vechi statiuni sau sa toarne o lopata de mortar la temelia unui nou smen. Intre cele doua tentative ratate, litoralul se prezinta astilizat, plat si cenusiu, ca o permanenta invitatie de a nu rata super-ofertele din Halkidiki, Kusadasi sau, horribile dictu, Paralia Katerini.

(Omagiu, nr. 2)