Cand le vorbesc oamenilor din publicitate despre clubbing, ii asigur ca au de-a face cu o cultura de elita, ca intre iubitorii muzicii electronice se afla crema consumerismului, genul de tipi orientati spre construirea in triple-sec a propriei imagini, gagici care devora numai branduri de top si complimente in limba engleza, pusti cu gandire cosmopolita si ochelari de soare polarizati. Ceea ce uit sa adaug este ca oamenii astia sunt si cel mai ingaduitor public pe care-l cunosc, iar organizatorii de evenimente profita din plin de docilitatea inca needucata a acestui grup tinta.
Am vazut in cluburi, unde o sticla de scotch costa cat un salariu minim pe economie, toalete mai murdare decat cele din Vama Veche si n-am intalnit pe nimeni care sa strambe din nas. Am vazut bodyguarzi bruscand mitocaneste oameni dispusi sa plateasca standarde dambovitene la preturi de Ibiza si nici macar o spranceana nu s-a ridicat in semn de protest. Organizatorii de evenimente din Romania par sa acrediteze ideea ca, acolo unde Dumnezeu este DJ, civilizatia devine un moft.
La un mega-eveniment, in lipsa unor bratari pentru participanti, organizatorii au instituit regula “radem, glumim, dar nu parasim incinta”. Incinta adapostea cam 5,000 de oameni si o duzina de toalete, demne de o soarta mai buna intr-o pelicula semnata Kusturica. Chiuvetele la care nu curgea apa si bodyguarzii care se zgaiau prin ramele goale ale usilor de la WC-uri intregeau imaginea de penitenciar. Un strain (sa-i spunem Robin), caruia Romania nu i-a atrofiat inca simtul igienei, a avut ideea nefericita de a-i cere unui bodyguard sa-i permita iesirea din incinta pentru a folosi o toaleta publica. Si mai dubioasa a fost intentia lui Robin de a se plange cu privire la calitatea toaletelor. Bodyguardul a reactionat scurt si pavlovian, iar strainul cel mofturos s-a trezit luat pe sus si aruncat afara. Dupa ce, la interventia unui prieten pe langa staff-ul evenimentului, Robin a revenit inauntru, s-a trezit reperat de cerberul vigilent si aruncat din nou afara, de aceasta data fara altercatii verbale sau alte explicatii.
Robin detine in Romania un trust cu o cifra de afaceri pe langa care bugetul de organizare al evenimentului de la care a fost dat afara poate parea o simpla nota de restaurant. Ma gandesc ca, de fiecare data cand i se va propune sa sponsorizeze un eveniment de muzica electronica, isi va aminti lectia de ospitalitate servita fara clipire de zelosul aparator al ordinii de club.
Iar cata vreme oamenii care-si permit luxul unei nopti de clubbing vor continua sa permita fara clipire si mizeria serviciilor asociate, organizatorii vor rade, vor glumi, iar Romania nu va parasi niciodata incinta.
Trecand peste toate teoretizarile plicticoase a la principiul formelor fara fond s.a.m.d. cred k suntem un popor care, avand prea putin din orice, am ajuns sa ne multumim cu un “plus nimic”, bucurosi k il avem si pe asta. Suntem dispusi sa platim oricat pentru iluzia asta de civilizatie si ne consideram norocosi k mai ajung si pe la noi celebri DJ, chiar daca, let’s face it, de obicei isi cam baga picioarele in urechile noastre.
Si exemplele pot continua la nesfarsit din varii perspective :)). Contra unei sume “tepene”, la cafeneua de la Inter ai parte de 2 freshuri, 2 cafele (servite ireprosabil de altfel, k apa plata, bomboane, zahar alb si zahar brun)si un cafe concert (dupa 18.00). In suma pare-se k e inclusa si imaginea blonda si selfida a “concertantei” care cu dreapta iti serveste un “Fur Elize” iar cu stanga isi rezolva problemele personale la mobil.
Aku vreo cateva saptamini, un tip care voia sa ma impresioneze m-a dus la “Casa Doina”. Numai k nu e tocmai impresionant sa vezi k cineva e dispus sa plateasca triplul unui salariu minim pe economie pt un “dinner” intr-un restaurant care se vrea elegant dar principala sursa de incalzire o constituie niste aparate enorme hidoase gen sobe de gaze puse pe linga mese iar cognacul se serveste in pahare de vin.
Apropos, toaletele erau curate, dar nu m-a consolat prea tare…
metafizici de doi lei ale cluburilor. de ce nu revolutionezi tu si cluburile romanesti mai dragos bucurenci?
fertilizer for the culture vulture
k dragos bucurenci stie k mai intai trebuie “revolutionata” mentalitatea astora ca tine, mai anonymous (asta face diferenta intre un formator de opinie si un nea nenea care inghite tot ce i se serveste)
tu esti ala care inghite ce i se serveste, dinneruri triste la casa doina&other sad staff si apoi comenteaza cu detasare despre ce fel de popor sintem.hai sictir nenea
io, spre deosebire de nea neni ca tine, comentez DOAR in cunostinta de cauza.
io, spre deosebire de nea neni ca tine, pot recunoaste o problema atunci cand o vad.
si, desigur, io spre deosebire de tine, cand recunosc o problema, vreau s-o rezolv.
valete