Mi-am adus aminte de un editorial publicat in numarul 2 al Clubbing Mag, lansat anul trecut la Mamaia in weekend-ul de 1 mai. Azi (1 mai 2006) dimineata in Mamaia, Tania Volcano a inchis petrecerea la ora 8, cu Motor-ul inca plin de lume. S-a aplaudat minute in sir si Tania a bisat de 2 ori. Nu, eu n-am fost acolo. Mi-au povestit Shere si Dana, pe care i-am luat cu masina sa-i duc din Motor pe Ultima Playa, inainte ca eu s-o tai spre Bucuresti. E primul 1 mai muncitoresc pe care-l petrec cum se cuvine. La munca.

No volare Resurrection!

Pare aproape incredibil ca slujba de Inviere se va oficia totusi in bisericile ortodoxe din Constanta in noaptea de 30 aprilie. Prelatii se vor intreba poate unde au disparut multimile de tineri drept credinciosi care compun de regula galeria evenimentelor de tip Resurrection Reloaded. Cu putin efort, i-ar gasi la numai cativa kilometri de Constanta, dansand pe muzica Taniei Volcano, a lui Hybrid sau a lui Lee Burridge, ori gustand atmosfera de rafinament salbatic a petrecerii Hed Kendi. Lucru care slujitorilor Bisericii li se va parea, de buna seama, dracesc.

Incercand sa privesc lucrurile dintr-o perspectiva neutra, nu ma pot opri sa nu constat ca Biserica Ortodoxa si-a facut-o cu mana ei. In relatia cu tinerii, biserica poate fi comparata cu o femeie nu foarte frumoasa care face tot posibilul pentru a parea chiar si mai putin atractiva: refuza orice tratament facial, se imbraca si se poarta batranicios si devine irascibila la orice tentativa de abordare. Nu cred, prin urmare, ca trebuie sa fii specialist in marketing ca sa formulezi un pronostic banal: intr-o competitie deschisa cu o sarbatoare laica, cum este cea de 1 mai, Biserica va fi facuta KO inca inainte ca meciul sa inceapa.

Aparent, Biserica nu a putut evita aceasta confruntare si isi accepta resemnata soarta. Dar aparentele insala: sunt dintre cei care isi mai aduc aminte de nenumaratele indemnuri la unificare pe care defunctul Papa Ioan Paul al II-lea le-a adresat bisericilor ortodoxe. Unul dintre punctele de disputa era data sarbatoririi Pastilor: in ciuda unui elementar argument numeric, ortodocsii (in numar de 250 de milioane) refuza si acum sa sarabatoreasca Pastile odata cu catolicii si celalte culte crestine (1,75 miliarde). Daca ar fi avut inteligenta sa accepte la vremea potrivita mana intinsa de Vatican, Biserica Ortodoxa nu s-ar mai fi aflat astazi in postura penibila de a face concurenta unui weekend de clubbing la malul marii. Si asta pentru ca metoda de calcul a Pastelui catolic, brevetata acum 1700 de ani de Sinodul de la Niceea (care habar n-avea de dezmatul contemporan al sarbatorii de 1 mai), face ca Pastile sa nu pice niciodata mai tarziu de 25 aprilie. E o ironie frumoasa din care ierarhii ortodocsi ar avea multe de invatat.

Desi sunt botezat ortodox, nu am de gand sa trec pe la vreo biserica in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai. E destula indecenta in fatarnica slujba de Inviere ca sa mai adaug si eu o nota excentrica cu o pereche de ochelari de soare. Invierea e o sarbatoare a bucuriei si eu unul am de gand sa ma bucur. Sfatul meu pentru cei care mai au inca dileme morale pe aceasta tema: no volare Resurrection! Volare Circo Loco!