Sint tentat sa raspund la intrebarea “ce este trend-ul?” cu o parafraza augustiniana: “daca ma intrebati, nu stiu ce este, dar daca nu ma intrebati, stiu”. Folosesc foarte rar acest cuvint si aproape intotdeauna raspunzind celor care-l introduc in conversatie. N-as cataloga niciodata pe cineva ca fiind trendy, desi exista nenumarati oameni care mi-au lasat aceasta impresie.
Prefer sa tratez trend-ul ca pe un tabu: oamenii care pomenesc trend-urile, fie apreciativ, fie dispretuitor, imi par intotdeauna, in felul cum arata si in care vorbesc, loviti de minia zeilor. N-as atrage niciodata piaza rea asupra unui prieten vorbind despre el in termeni de “cit de trendy e”. In cele ce urmeaza, ma voi deroga de la aceasta superstitie, scuipind de trei indarat si rugindu-ma sa nu-i nimeresc pe cei despre care spuneam ca sint deja loviti.
Celor care vor sa afle “ce inseamna sa fii trendy” o sa le raspund sincer ca habar nu am si ca, daca ar sti cineva, ar fi aflat intre timp si M. Jourdain, cu efecte greu de calculat asupra dramaturgiei contemporane.
Ceea ce se poate sti cu siguranta despre trend este ca se afla tot timpul in miscare. O conditie, deci, necesara, dar niciodata suficienta, pentru a nu ramine in urma lui, este sa nu pierzi timpul. Pierderea de timp favorita a celor care, ramasi bine de tot in urma, abia mai vad trend-ul, este sa incerce fie la moda.
Mai exista o modalitate care va reusi sa te plaseze uneori chiar si in spatele acestor intirziati: iti poti pierde timpul incercind cu obstinatie sa nu fii la moda. Asezat confortabil pe ultimele locuri sau stind in picioare in spatele lor, poti experimenta si alte metode de a pierde timpul cu acelasi succes: iti poti alege un spectator aflat la jumatatea distantei intre tine si estrada si-i poti arunca seminte in cap pe motiv ca face exces de trend-uri. Sau, pentru a cistiga respectul colegilor de rind, te poti lua la harta cu plasatoarea reprosindu-i ca primele rinduri se puteau ocupa doar pe baza de invitatii si ca biletele in loja nu se vind cu reducere pentru studenti.
In tot acest timp, distanta intre tine si trend se va fi largit considerabil, ceea ce-ti va permite sa vorbesti in continuare destul de confortabil pe aceeasi tema. Acestea sint, de fapt, momentele cind ma simt si eu tentat sa pomenesc trend-ul cu toate riscurile pe care acest gest magic le implica.
In fata stereotipiilor mentale care confunda moda cu trend-ul, ma simt dator sa punctez o diferenta colosala care acestor critici pare sa le scape: daca poti fi intotdeauna cu un pas inaintea modei, nu poti fi niciodata decit cel mult cu un pas pe dinafara trend-ului. Iar daca inca n-ati priceput ce este, in definitiv, trend-ul asta, e chiar posibil sa fii inceput sa intelegeti despre ce este, de fapt, vorba.
(Dilema Veche, nr 57)
N-am prejudecati pentru ca asta aduce ghinion.
Nu cred ca cei care confunda trend-ul cu moda vor citi textul tau, iar cei care au termenii clarificati nu pot decit sa citesca vreun rind si sa treaca mai departe.
M-ar fi interesat mai mult acel “zdrentzuri” din titlu si de aceea m-am oprit sa-l citesc. Dar nu prea m-am lamurit.
Asa ca bine faci ca nu prea folosesti cuvintul trend in contextele pe care le-ai referit, dar nu e nici vreun “gest magic” daca-l folosesti.
Eu il folosesc intr-un singur context, si asta de cind imi aduce bani. Trend-ul pietei (valutare). Alt trend, al altora, nu ma intereseaza.
Trend-setter, sau follow-up-er?
Cred ca dihotomia asta te va ajuta sa-ti lamuresti problema 🙂