La Londra, Institutul Cultural Roman functioneaza intr-o vila superba, localizata la cea mai posh adresa posibila: 1 Belgrave Square. Dincolo de simplitate, adresa ascunde, pentru necunoscatori, proximitati tentante: e la numai cinci minute de Trafalgar Square, de Buckingham Palace si de Hyde Park Corner. Casa a fost cumparata de Carol al II-lea pentru Elena Lupescu si folosita ulterior ca resedinta a ambasadorilor nostri la Londra. De anul acesta, a fost data integral in folosinta ICR-ului.
Gabriela Massaci, noul director al ICR Londra, a sosit la post impreuna cu o echipa de numai 3 oameni si a avut la dispozitie mai putin de 6 luni pentru a pune pe picioare noua prezenta culturala a Romaniei in capitala britanica. S-a luptat cu mult moloz – la propriu, dar si birocratic – insa ceea ce am vazut in weekend-ul dedicat relansarii Institutului a fost exemplar.
Vineri si sambata, Alexander Balanescu si Ada Milea au interpretat spectacolul “Insula”, pe versuri de Gellu Naum, in fata unei sali pline ochi cu romani si britanici. Pataniile unui Robinson singur pe-o insula populata cu personaje imaginare nu aveau cum sa nu miste un public obisnuit sa-si traiasca singuratatea in cubicles-uri. Vioara lui Balanescu sau vocea si chitara Adei fac singure un spectacol. Incercati sa va imaginati ce iese cand le pui laolalta. Sau mai bine nu incercati. Mergeti sa-i ascultati (pe 12 decembrie, ora 20, la Odeon).
Ada: Robinson?
Alex: Yes, mother…
Ada: Do you think those were pirates?
Alex: I’m sure they were. I think I’m sure.
Ada: Do you think they’ll eat us?
Alex: I’m sure they will. I think I’m sure. They’ll surely eat you. I live alone.
Ada: But I also live alone.
Alex: You have no proof…
Ada: Will you at least cry for me?
Alex: That will be my pleasure.
Ada: Thank you, son.
Alex: No, thank you, mother.
Ada: No, thank you, son.
Alex: Thank you, mother.
Spectatorul-surpriza al serii de vineri a fost baronesa Emma Nicholson (foto, stanga), fosta raportoare pentru Romania, demonizata de presa damboviteana pe vremea cand manifesta un interes suspect pentru situatia copiilor institutionalizati. Putina lume stie ca, la Bruxelles, baronesa a fost de multe ori un promotor agresiv al Romaniei, mai ales in randurile celor pe care diplomatia romana i-a lasat asa cum i-a gasit: indiferenti si ignoranti. La Londra, spectacolul i-a placut enorm: o imbratisa pe Ada, ii spunea ca e geniala si ne-ntreba de ce nu face Romania un turneu in toata Europa cu “Insula”. Chiar. De ce?
O sa discutam mai multe despre acest subiect intr-o editie Cultura libre dedicata promovarii culturale a Romaniei (13 decembrie: Gabriela Massaci, Horia Roman Patapievici, Valentin Naumescu).
Debarcarea din Belgrave Square
In seara relansarii, toata echipa a tapetat holul de la intrare cu frunze aduse din parc si a lipit pe pereti pagini din Daily Express cu celebrul titlu “Prepare for the Romanian Invasion!”. In salonul din dreapta, Tudor, artistul “in residence”, canta la vioara. In stanga, in salonul de bauturi, conversatia, trabucele si canapelele aminteau de vremea cand Churchill insusi vizita vila din Belgrave Square.
Intre cei veniti sa incurajeze noua echipa: Adrian Green, Director Arts, Creativity & Learning la British Council, venit cu un buchet de flori din partea organizatiei (Gabriela Massaci a lucrat aproape 12 ani in British Council Romania si a acceptat postul de la Londra in urma unei intelegeri intre British Council si ICR), Richard Ralph, fostul ambasador britanic la Bucuresti, Serban Cantacuzino, descendentul londonez al celebrei familii, Andrew Popper, Seful Casei M.S. Regelui Mihai, Richard de Marco, unul dintre cei mai importanti dealeri si istorici de arta britanici.
Dupa speech-uri, s-a proiectat The Making of ICR London, un filmulet cu mult moloz, faianta si haz despre cele 6 luni care-au trecut de la instalare. Cel mai bine a descris atmosfera intregii seri o englezoaica exuberanta care prindea de brat pe oricine i se parea ca vorbeste romaneste si ii spunea: You know that what you have to give us is more than what we have to give you? Are you aware of that, of your fantastic new culture? If I had to use one word to describe everyhting I’ve seen here this evening that would be: Energy!!
Cred ca acelasi lucru l-a simtit si Horia Patapievici, Presedintele ICR, vizibil multumit de succesul serii. Din fericire, succesul nu va fi unul singular, de protocol. ICR Londra pregateste deja noi evenimente. Si ele tintesc exact acolo unde trebuie sa ne promovam: in mintile tinerilor, mereu deschisi la nou intr-un oras in care doar somnul pare a fi o prejudecata. Weekend-ul viitor merg la Londra Brazda lui Novac si Gojira cu un spectacol de vizualuri si sunete electronice. Bine ca are cine sa-i cheme.
:: Imagini: Laurentiu Garofeanu, ICR Londra, DIM (diditmyself)
:: Mai multe imagini de la relansare aici.
Sti ce norocos esti ca ai ocazia sa stai alaturi de atatia oameni adevarati din tara noastra?!te invidiez pentru acest lucru!
Alti tineri de varsta ta ar fi preferat sa mearga in discoteci sau cluburi decat la un astfel de eveniment;Felicitari!Avem aceeasi varsta si daca spun celorlalti ca stau sambata sa citesc sau sa invat ma considera ciudata ,de ce oare uitam cat de frumos e sa citesti ,sa asculti o muzica buna?
pentru ca “fiecare clipa trebuie sa ti se potriveasca” (Alex. Leo Serban) ;
pe unii cartile si muzica buna ii definesc, in timp ce altii prefera sa consume bauturi fine pana la 3-4 dimineata, intr-un club asurzitor de zgomotos, pentru ca asa-i trendy, nu ciudat cum e statul acasa sambata seara:)
@anonymous I: Yes, luck had a lot to do with it. But it wasn’t just luck! Reckless self-promotion, interrupting his studies when a high-profile job came his way (the British Council gig), and relentless networking were all building blocks of his current “strong cultural brand”. You may envy him, but given your spelling abilities, I don’t think you are right to be jealous. However, there are tons of other better educated, more talented young Romanians who should both envy and question his position in the cultural spotlight.
@anonymous II: Not to worry, he did his London clubbing and raved about it first. But then he had to honor the sponsors of his trip, didn’t he? So you see, he kinda sorta had to go there. Plus, it was good for his career. Notice the crumpled shirt and personal style: he’s a young alternative, iconoclastic, up-and-coming cultural “brand” courting Patapievici. How oxyMORONIC is THAT?
@anonymous III: Although Alex Leo Serban is both cool and trendy, quoting a banality he happened to utter is neither.
i wonder if the envy here is anonymous or it bears a name.. maurice dear, why don’t you just admit that mr. bucurenci is cut for being a strong cultural brand? i sincerely doubt that patapievici regarded him as an ” up-and-coming cultural “brand” courting” him
Hey, that was not “anonymous”, that was me, good old Maurice… Stejara saw it too! I always put my Blogger name on posts. The Webmaster is getting rid of my name? Oh, no! Why? 🙂
@stejara: define “cut”?
bun ashea, lume buna da. dar f uritzi. ce comentariu nashpa fac, stiu, ignorantul din mine tzipa sa iasa la suprafatza, da’ is nashpa mai, cand aduni asemenea diformi la un loc ce ‘imagine’ construim? sau ma rog e vorba de intelectuali, dar eu am vazut doar pozele si ashea judek
acu si maurice e ff rau, poa’ are dreptate, poa’ nu, da’ de ce va certatzi voi mai copii?
cut: styled and tailored in a certain fashion :)) i noticed, dear, that he has a genuine interest in the invisible around him.. and the invisible is a major part of what we generally name culture..
maurice, i think that your first mistake when building your opinion on mr. bucurenci is forgetting his age.. good lord, he is only 25-26? young, very young.. the greatest wisemen usually admit their youth as being troubled by confusion and impulse.. and i see our man here rather good-tempered.. what would you expect? let him make his mistakes and grow.. at least he dares to.. actually, this daring is what i mostly like in him..
Dupa ce am citit articolul din EVZ de azi (17.12.06) gandul m-a dus la o insemnare dintr-un blog: http://fraport.weblog.ro/2006-12-01/110769/1-12-2006.html. – dedicata zilei nationale si inca una: http://fraport.weblog.ro/2005-12-18/59504/Uit%C4%83m—.html – dedicata celor intamplate la Timisoara in 1989. Merita citite. Eu una urmaresc acest blog, din pacate nu stiu ce sa-ti spun despre autor.