Am vazut sambata la Odeon Un tango más cu Razvan Mazilu, Monica Petrica si Clubul Tangotangent. Au fost cateva momente in care mi s-a taiat respiratia. E un spectacol de dans care reuseste sa spuna o poveste si o face cu atata expresivitate incat nu numai ca nu plictiseste, dar reuseste sa te tina de multe ori cu sufletul la gura. Razvan Mazilu a reusit sa adune un ceas de frumusete in clepsidra unei milonga gandite parca pentru prieteni. Totul e intim pe scena, unde spectatorii sunt asezati langa dansatori, si totul e strain: e strain dansul asta demoniac, straina e privirea Monicai, straine gesturile lui Razvan. Tot spectacolul e jucat pe acest contrast de stari, care te lasa, la sfarsit, cu un gol in stomac si o singura melancolie: un tango más…