Nu-i un pacat sa nu-ti placa Gabriel Liiceanu. Imaginea de anticomunist inflexibil pe care si-a construit-o a prins destul de bine, mai bine, ma tem, decat si-a dorit. Sunt multi cei care nu-si mai dau astazi silinta sa faca diferenta intre procurorul neiertator angajat ingenuu in sustinerea presedintelui jucator si profesorul de filosofie, patronul de editura, scriitorul si traducatorul Gabriel Liiceanu. Pierderea, nu ma-ndoiesc, e de partea lor.
Desi moralistul pare omniprezent in presa pe care el insusi o demasca drept “aservita”, se vede de la o posta ca n-o face pentru a-si castiga o mana de fani. Un adevarat vanator de popularitate ar fi putin mai atent cu publicul sau, si-ar revizui cu mai multa flexibilitate opiniile si ar sti sa scoata mai des castanele din foc cu pixul altui intelectual.
Robespierrismul nu e o strategie de imagine de lunga durata daca te adresezi unui public cultivat. De fapt, tocmai asta ii reproseaza oamenii cu care se poate discuta dlui Liiceanu: inflexibilitatea, rezistenta la adaptare, sacrificarea nuantei si a contextului de dragul sentintei. Sigur, la un pahar de bere pot fi puse in discutie patetismul si chiar consecventa de care da dovada in ultimii 16 ani care au trecut de la obsedantul “Apel catre lichele”. Unde unii vad calitati, altii numara cu usurinta defecte.
Am crescut cu autorii editati de Humanitas, “Jurnalul de la Paltinis” si “Epistolarul” au fost o vreme nume de cod in cercul de prieteni, l-am invidiat si l-am admirat pe Gabriel Liiceanu pentru experienta paltiniseana si pentru aventura sa editoriala postrevolutionara. Sunt pasaje din “Declaratie de iubire” si din “Usa interzisa” care ma emotioneaza oricand.
In ultimii ani, mai multe gesturi ale domniei sale m-au mahnit, cu unele am fost in dezacord fatis, pe altele am incercat sa le uit. Nimeni nu e perfect, iar evolutia pe scena publica nu poate fi scutita de sincope. Dar niciun moment nu mi-a trecut prin cap sa-l banuiesc pe Gabriel Liiceanu de fariseism.
Este, probabil, unul dintre cei mai autentici intelectuali cu care avem norocul sa fim contemporani si, cu siguranta, unul dintre cei mai trebnici oameni de cultura. Ma inspaimanta cu cata usurinta poate fi pus intre paranteze efortul urias care a facut posibile Editura Humanitas, traducerile esentiale din Platon si din Heidegger, traducerea in limbi de circulatie internationala a unor autori romani de prima marime, aproape toata literatura antitotalitara din Romania.
Gestul nedemn de a-l acuza de plagiat, in lipsa unor dovezi credibile, pe cel caruia generatii intregi ii vor fi recunoscatoare pentru “Fiinta si timp” spune multe despre caracterul celor care l-au facut. Pocirea numelui e cea mai joasa ofensa pe care i-o poti aduce unui om care si-a petrecut jumatate din viata intre nume tiparite pe coperte de carte.
Individul care a comis marlania si ziarul care a gazduit-o au stiut, sunt convins, ca lovesc unde doare. Vreau sa sper ca vor fi dispretuiti in egala masura de prietenii si de criticii dlui Liiceanu si ca solidaritatea pe care omul de cultura o merita nu va fi umbrita nicio clipa de animozitatile pe care angajarile sale politice le-au starnit. In fata rautatii crude, toti suntem egali. Gabriel Liiceanu nu merita asa ceva. Mi-e rusine de lipsa de rusine a celor care cred contrariul.
:: text: EvZ
:: foto: Centrul Cultural Judetean Arad
Articolul scris de dvs, e mai mult decat o simpla aparare a unui confrate, e o reverenta facuta cu umilinta aproape. Nu va recunosc. Placut la citit, insa contradictoriu prin prisma mesajului. E un semn de reconciliere pe tema marxismului atat de hulit de Liiceanu. Tin minte ca nu v-a menajat absolut deloc in dezbaterea Plesu -Liiceanu. Daca e o capitulare in dauna propriilor convingeri …ma cam doare sa vad asta.
Dar poate adevarul e altul..asa ca astept sa ma luminati.
Dl Liiceanu e fara discutie un castigator. societatea civila de dreapta e revendicata de domnia sa inainte sa fie revendicat. nu uita ca editura politica a fost luata pe doi lei de marele humanitarian.
cand minerii au descins junglar liiceanu a fugit ca iepurele de camp deloc erect. paul goma e mult mai in masura sa reprezinte societatea civila. aurora liiceanu a spus acest lucru ca psiholog si ca sotie de vip. liiceanu e o mona musca filosofica. nu m-ar mira daca peste ani meditatia transcedentala a lui plesu l-ar dezbraca la instalatia goala pe liiceanu. e doar o chestie de cromatica a curajului, vb unui filosof. nuantele de gri se estompeaza….
acestea fiind zise am o intrebare de curva pusa si nu adresata unei curve. si eu si liiceanu luam banii inainte.
conventia democrata a dat impotenta. intelectualii care faceau sluj acestei forme de manipulare s-au vrut erecti.
Cristian Tudor Popescu i-a tras-o distinsului cu sula indoita.
si era doar inginer facut la apelul de noapte…nu avea timp sa-l plagieze pe marele filoscos…..
notre respect
Mai ce-l mai facem din vorbe pe ditamai Liiceanu! Doar atat ti-a mai ramas, nu-i asa, andaa? Cateva precizari: 1 Nu inteleg ce ar fi trebuit sa faca Liiceanu cand au descins minerii – sa ia o bata in cap ca sa primeasca respectul lui andaa? 2 Aurora Liiceanu nu mai este (de mult) sotia “vip”-ului. 3 Paul Goma nu poate reprezenta societatea civila pt ca abia se “reprezinta” pe el insusi. Paul Goma e putin sarit. Punct.
dragule anonymus….
liiceanu nu e mare..e doar liiceanu..mari au fost altii. mare este ion iliescu care a stigmatizat o epoca istorica si care niciodata dar absolut niciodata nu si-a anatemizat originile si ideologia.
cand au descins minerii un ion alexandru i-a invitat sa vorbeasca in parlamentul romaniei..
liiceanu trebuia sa ii invete sa vorbeasca elevat? alexandru era pe atunci in protectoratul distinsului. vezi recenzia in 22.
si vezi ce spunea liici despre debarcarea lui roman in aceasi revista.
Paul Goma este un varf de lance.
Prietenii stiu de ce…
Poate “prietenii”, ceilalti nu ;))
Da, Paul Goma e un “varf de lance” – dar indreptat asupra lui insusi! NEprietenii stiu de ce. Iar credibilitatea lui – ca voce publica – e la pamant.
ironia sau ambiguitatea din titlu, ‘liicheanu, mon frere’ (ori e liiceanu, ori validezi mojicia ‘liicheanu’ ca atare, si deci intreg atacul aparut) o gasesc infantila. ca si intregul comentariu de solidarizare, foarte ‘scremut’ si fals.
Sunteţi fals în mod constant, domnule bucurenci. N-aş vrea să vă indispun în plină campanie de imagine, dar să ştiţi că unii cititori mai şi râd de ceea ce scrieţi 🙂
Una peste alta, vă atenţionez că nu v-aţi ales bine oamenii cu care să vă trageţi de şireturi. ,,Liicheanu” şi ,,Pleşu”, băieţii de cartier şi partenerii de bambilici despre care bombăniţi cu îndrăzneală, nu au nimic în comun cu Domnul Liiceanu şi cu Domnul Pleşu. Spre deosebire de dumneavoastră, domnule bucurenci, eu n-am avut nevoie de douăzeci de ani să aflu care-i diferenţa.
Domnule Bucurenci, zau daca va mai inteleg. Nu erati dumneavoastra ala de se rupea-n replici intelectuale cu duetul Plesu&Liiceanu? Vad ca tineti mortis sa va pozitionati drept varful de lance al tinerei intelectualitati prin apelarea la numele cu rasunet, insa hotarati-va! In ce barca sunteti? Lasati impresia unui indecis. Iar strategia de brand duce-ntr-o tabloidizare.
Hmm, hai c-o sterg. Mi-e ca daca o mai ard mult pe-aici, raman si eu fara coloana vertebrala.
lipsa de subiecte? mai nou doar poze preluate si texte la fel vad 😀
Trebuie sa recunosc ca am ras cu pofta la articolul tau: inca un sfertodoct cu pretentii care incearca sa-si faca un nume pe spinarea unora mai cunoscuti. Ceea ce ma irita, de data asta, e modul in care te erijezi in lider de generatie. Si ca un membru al aceleiasi generatii, doar ca mult mai titrat intelectual, iti spun ca nu esti decat un mediocru gonflat, unul din multii bufoni galagiosi creat de media si intretinut spre distractia maselor. E clar ca narcisismul este un obstacol evident in cazul tau, dar ar fi bine sa intelegi ca nici lider de generatie nu vei fi si nici vreo lumina intelectuala; si asta pentru ca pur si simplu nu ai potential pentru asa ceva. Asta este realitatea, accept-o, imbratiseaz-o si mergi mai departe. Si ca sa termin totusi pe un ton optimist: fii fericit, deja ti-ai depasit conditia.
A.
Subversiv ca “mentorul”tau, Marx. Bravo ! Sub pretextul ca-l disculpi pe Liiceanu, ii platesti ritos, niste polite. In preambulul ipocritei tale “aparari”, ti-ai rastignit ironic, “clientul” intre poncifele mefiente de care trebuia, in mod firesc, sa-l feresti! ”Procuror angajat ingenuu de partea presedintelui jucator”, “moralist omniprezent…”, “robespierism”, ”inflexibilitate”, “sacrificarea nuantei de dragul sentintei” si iarasi “angajare politica”,etc ! Va sa zica il aperi de cea mai ridicola acuzatie, ingropind-o sub alte acuzatii, ceva mai greu de demontat! Basca etalarea disponibilitatii fabuloase de a ierta public, “niste gesturi ale domniei sale” care au avut necuviinta “sa mihneasca” un ditamai homunculus al agorei ca D Bucurenci. Mi se pare absolut stupefiant tupeul cu care te erijezi in avocat si-nca unul foarte prost, cind nimeni nu ti-o cere! E de-a dreptul nerusinata insistenta cu care parazitezi tot soiul de personalitati, fluturind niste proclamatii terciuite intre fariseism si tifna infantila. Pe urma tu vorbesti de “inflexibilitate” si de “sacrificarea nuantei de dragul sentintei”??!! Tu care ne-ai timpit cu marxismul, tu care expectorezi sentinte neroade aproape la fiecare inspiratie si ineci nuante, cu fiecare expiratie ?!Dupa cum a mai sesizat cineva, nu prea le ai cu ghilimelele cu care trebuia sa-l flanchezi pe “Liicheanu”, exact cum trebuia sa-i flanchezi si pe “fraierii” din “Requiem pt fraieri”! Practic, as spune ca ti-ai ratat vocatia! Esti un geniu al dezinformarii cu care SRI-ul, secu, mosadu’ nu s-ar face nicicind de rusine!Rusine!!!
Hei, hei, mi se pare ca ati cam sarit calu! Si eu l-am mai tras de urechi pe junele DB, dar sa intri pe blogul LUI ca sa-i versi laturi in cap (cum face “distinsul” Codrut, care probabil ca duce lipsa unui blog personal) mi se pare o nerushinare – ca sa nu spun o tzopenie. Nu-i puteti pretinde junelui performanta intelectuala si apoi sa veniti aici sa-l faceti albie de porci: vocabularul unora (vezi mai sus) este de cea mai pura extractie semidocta, bleah!
Draga anonim de la 8.55.
Venim la el pe blog pentru ca el o doreste. Atata vreme cat deschide optiunea de comentarii se expune. Nu vrea comentarii, o anuleaza. F. simplu.
Nu ii pretindem lui DB performanta intelectuala; dimpotriva, tocmai il anuntam ca e o cauza pierduta.
Sa-nteleg ca blogurile permit orice comportament, oricat de suburban? Problema pe care o ridicam eu nu este de ordinul lui “daca” (daca si-a deschis blog, hai sa), ci de ordinul lui “cum”. Consider ca aceleasi lucruri pot fi spuse si cu un vocabular civilizat, fara deraieri (care mai mult expun persoana care face comentariile…) In general, tonul ridicat si un lexic “inflamat” marturisesc o enervare, usor psihanalizabila.
De acord cu tine. Singura problema e ca nu vad in ce fel comentariile noastre sunt necivilizate. ce, ar trebui sa fim de acord cu DB? Asta ne face civilizati? Bravo Dragos, ce destept esti, cum ii faci tu pe toti! Nu, il desfiintam cu argumente. Daca ce spunem noi intra in categoria necivilizat te invit sa recitesti articolul lui DB despre Liiceanu. Asta daca reusesti sa citesti mesajul real. Pe cine intereseaza ce zice Bucurenci despre Liicenau, si in general despre orice. Pana la urma, cine e acest Bucurenci?
A.
Din postarea lui Codrut: “tupeu”, “nerushinata insistenta”, “tafna infantila”, “sentinte neroade”… Vi se pare civilizat?? Eu citesc – dimpotriva – simptomul unei enervari fara argumente. Altfel spus, sunt de acord cu fondul, dar deloc cu forma. Poti avea dreptate si sa fii – totusi – tzoparlan! Acum intelegeti?
@ anonimus, iti multumesc ca esti atit de “consecvent” si dupa ce denunti “lipsa de civilizatie”, ma faci “tzopirlan” si “semidoct”.Cit despre sentinte neroade, uita-te prin evz, la articolele lui DB.E de ajuns sa-ti reamintesc ca junele victimizat de mine i-a facut natingi pe toti cei care condamnau marxismul.Uita-te la “Mari Romani” si-o sa-l vezi pe DB proclamind sus si tare:”Ii desfid pe cei care sustin ca Stefan cel Mare si Mihai Viteazul erau romani!”, sau ca Wurmbrandt era un “habotnic”.Uita-te sa vezi cum declara ca Mona Musca a facut pt Romania mai mult decit au facut legiuni intregi de dizidenti anticomunisti” si ca “politica n-are treaba cu morala”!
Macar eu nu ma dau “anonim”, cind arunc niste epitete!
Pt Codrut: Da’ vad ca il monitorizezi serios pe junele DB! Nu cred ca merita atata atentie, sincer. Doar daca nu vorbim de o obsesie. Dar si asta e banala…
Cat despre “anonimitatea” mea, ea tine de regula jocului: cata vreme exista aceasta optiune, oricine este liber(a) sa se foloseasca de ea. Si hai sa fim seriosi, ce garantii avem ca te cheama chiar Codrut?! Daca vrei, imi pot spune Pufi! 🙂
Pe Bucurenci il calc pe bataturi de cind polueaza spatiul public si pt ca aceeasi “regula a jocului” pe care o invoci, imi permite chestia asta.Cit despre vesnica polologhie a inconsistentei opiniei mele pe motiv ca in spatele ei freamata obsesia,mai scuteste-ma!Macar obsesia mea are un obiect, ma leg de un editorial din evz!Pe cind tu, intri pe blog, nu te intereseaza, nici cit negru sub unghie ca, intr-un cotidian central, apare un titlu idiot si ultragiant prin ambiguitatea lui(“Licheanu,mon frere”!!!)urmat de un gulas “acuzator-exonerant”, dospind de intentii bune-ipocrite si te legi de 3 epitete aruncate de mine intr-un mediu frecventat de 20-30 de insi! De ce, daca esti cerberul echidistant al “civilizatiei” de blog,n-ai sarit pe “andaa” care-l ingroapa, efectiv, pe G Liiceanu, in trivialitati?!Poate ca n-ai garantia ca ma cheama Codrut, dar cu siguranta, ai certitudinea ca , pt un pseudonim, “Codrut” e cam banal.Pe de alta parte, de ce sa-ti spun “Pufi”, cind pot sa-ti spun Bucurenci!Banuiesc ca ‘regula jocului” nu-i interzice “stapinului” sa se plimbe, incognito, pe propria-i mosie!
Pt Codrut: LOL, asta-i tare… Chiar sa creada cineva ca as putea fi DB – sincer, nu m-asteptam! Nu, chiar nu sunt; sunt cel care i-a si raspuns lui “andaa” cateva randuri mai sus si care a avut cu matale (pt ca, trebuie sa stii eu trec f greu la “tu”!) o scurta polemica pe teme de fundamentalism vs indiferentism… iti mai amintesti? Ma tot trimiteai la “surse” gen Eliade : -) La care eu ti-am raspuns ca i-am citit si pe Dumezil, si pe Guenon…
Eu il cunosc pe Bucurenci ca fost coleg de clasa si ca dau mai multe nuante ale aceleiasi proprietati Bucurenci era un narcisist, infatuat si capos. Genul cu idei putine dar fixe, care neaparat trebuia el sa aiba dreptate, desi toate evidentele il contrazic. Vrea mult dar ii lipseste potentialul; se pliaza bine insa pe societatea romana actuala, care promoveaza adesea nonvalori pe motiv de rating, sau pentru ca sunt fancy-trendy. Asa ca sunte de acord cu Codrut: trebuie si persoane care sa il desfiinteze cu argumente pentru a-l demasca pe Bucurenci a ceea ce este. Ca el personal sigur nu o sa inteleaga nimic.
A.
@ anonimus, esti chiar simpatic!Adica daca tu, sub “rezerva” eternului tau anonimat zici ca esti anonimul “indiferentist”(!!!)sau nu stiu care alt anonim, care intimplator, are opinii asemanatoare cu DB, asta e o garantie ca n-ai putea fi DB.Glumesc, desigur, dar o fac in spiritul suspiciunii funciare cu care m-ai tamponat in polemica aia cu Eliade, Durand,etc.Pe de alta parte,recitind replica pe care i-ai dat-o “Andaa-ei”, constat ca practici, la greu, mojicia pe care o denunti:il aperi pe Liiceanu,spunind despre Goma ca “e putin sarit”!Adica tu, marele anonim, poti sa-l faci pe Goma, care e un monument, “sarit”,in timp ce eu sint “tzopirlan”, pt ca-l fac nerusinat pe puberul Bucurenci!Stim bine de ce e ostracizat Goma! Din acelasi motiv pt care, sint ignorati Paraschiv, Tacu, Ursu, Babes si toti ceilalti si inca dintr-un motiv: pt ca e considerat ,in mod fraudulos, antisemit!
Nu. Ci pt ca e, in mod medical, dus cu pluta. Faptul ca a fost perceput ca atare de spirite mai presus de orice banuiala, oameni care l-au sprijinit la greu (sotii Ierunca), spune tot. Din pacate…
v…Din pacate si Codrut e de dus la doctor. Scutiti-l de trageri colegiale de mineca: “Mai scutiti-ma, obsesia mea are un obiect”. Daaa? Se poate si fara? Nu este un obsedat de rind: El este sanitarul spatiului public.
Adictia la eroi, mituri, monumente e mica lui religie de apartament. Oricine le pune in discutie nu poate fi decit un nerusinat.
Atingerea idolilor lui, o blasfemie.
Cu un asemenea profil ar fi facut cariera de acuzator public.
Dragos Bucurenci se solidarizeaza cu intelectualul atacat perfid, chiar daca nu-i impartaseste opiniile si luarile de pozitie si fara a renunta la dreptul sau de a fi diferit.
Pentru asta iti trebuie o morala inalta, nu gluma.
@anonimus, cum dracu sa ne intelegem!? Tu il martelezi, in 5 rinduri pe Goma, il radiezi din istorie, pe baza unei diagnosic lapidar, vulgar formulat si atirnat doar de marturia sotilor Ierunca.La fel de frust si de laconic le dai “stingerea” lui Eliade, Durand,Bachelard in timp ce eu disec cu rabdare toate timpeniile lui Db, sa nu zica lumea ca-l hartuiesc fara argumente!N-am ce sa fac, n-am cum sa ma pun cu adevarurile tale “revelate”. Imi aduc aminte de replica unui prof din facultate:”din 2 fraze, iti demolez orice teorie”!Probabil ca pt tine o fraza-i de ajuns.
@Codrut. Ti-am sters ultimul comentariu. Te-am rugat in mai multe randuri: fara pipi, fara caca, fara partzuri, fara voma. E blog-ul meu, nu-mi place sa citesc lucrurile astea aici.
Stiu ca nici tie nu-ti place sa ma citesti, dar nu te obliga nimeni s-o faci. Daca o sa-ti faci blog si o sa scrii la fel cum comentezi la mine pe blog, te asigur ca n-o sa intru sa te citesc. Nu pricep nici in raptul capului ce placere perversa te face pe tine sa ma citesti de atata timp…
Am obosit sa-ti explic niste reguli de minima civilitate. Cred ca o sa-ti urmez sfatul si o sa desfiintez comentariile, desi mi-ar parea rau de restul cititorilor. Pot sa te rog sa te gandesti si la ei pentru o clipa?
Tot ptr Codrut. As prefera sa purtam discutia asta, despre cum se scriu comentariile de pe blog, pe privat. Ai o adresa de mail? Daca nu vrei s-o pui pe public, scrie-mi, te rog frumos, un mail. Pe al meu stii unde-l gasesti. Mersi.
Pt Codrut: traim in post-secolul vitezei, nu stiai? Si nu, o fraza poate fi prea mult; exista si propozitii 😉
dRAGOS, e pt nu stiu cita oara cind dai dovada de o ipocrizie exemplara!Vorbesti de “civilitate” si-mi stergi doar mie comentariile, in timp ce cu citeva postari mai sus, “andaa” il zdrentuieste pe Liiceanu cu cel mai obscen Limbaj.Pe asta n-ai vazut-o, exact cum n-ai vazut cum zac tolanite pe blogul tau tot felul de trivialitati care au, insa, o calitate esentiala:nu sint postate de mine!Daca esti o milisecunda sincer, recunosti ca eu am folosit, mai degraba,exprimari eufemistice cind am trimis la vreun “proces fiziologic”!Daca vrei sa-ti desfiintezi comentariile, n-ai decit, oricum ai cistigat suficienta notorietate. Ce sa inteleg din invitatia la un dialog “privat”?Ca o sa ne injuram departe de ochii lumii? Ma rog, poate voi da curs invitatiei.Pina atunci, daca nu razi si celelalte comentarii obscene, postez in continuare raspunsul pt tov Cimpeanu”
codrut, eu nu mi-aduc aminte sa te fii injurat. as vrea sa discutam pe mail despre cat si cum iti apartine spatiul de dezbatere de pe acest blog. sunt si alte comentarii care ma deranjeaza, dar ale tale sunt cele mai multe si impresia mea este ca e o problema de atmosfera la a carei calitate ai contribuit intr-o mare masura.
nu mi-ar placea sa interzic comentariile si n-am nici timp sa stau sa le moderez. as putea sa le sterg in continuare pe cele care sar calul fara alte explicatii si imi inchipui ca asta te-ar infuria foarte tare. ti-am oferit o sansa sa discutam despre asta. n-o vrei, n-o lua.
Interesanta conversatie. Din nou Bucurenci exegereaza importanta unor aspecte doar pentru ca este el implicat. Asa ca Dragos incerc sa te ajut sa iti limpezesti gandurile cu urmatoarele precizari.
1. Ti-ai facut blog sa te cunoasca lumea.
2. Lumea te-a cunoscut.
3. % din persoane nu te plac (myself included)
4. Exista optiunea post a comment si exista libertatea expresiei. Te injura? Sterge postul! Te injura si mai multi ca stergi postari? Desfiinteaza comentariile cu totul! Nu o sa te mai citeasca nimeni? Apuca-te de altceva, unde ai mai mult talent! Altfel imi pare rau sa te anunt ca nu ai sanse sa scapi de asfel de comentarii de la Codrut, de la mine sau altii.
5. Incep sa ii dau dreptate celui care a spus mai sus ca ti-ai fost coleg. Esti genul care daca nu are dreptate isi ia jucariile si pleaca. E o bila neagra si grea pentru caracterul si pentru profesia ta.
Pardon, am uitat sa pun ghilimele la “injuram”!Era o metafora, probabil am alunecat si eu in jocul ala cu “uite ghilimeaua, nu e ghilimeaua” pe care-l practici.O sa dialogam si pe mail, dar, inainte de asta, lamureste-ma si pe mine, de dragul adevarului si al celorlalti cititori ai blogului tau, pe care-i invoci si carora, cred ca esti de acord, adevarul nu le poate face rau.De ce nu poti sa lapezi odata fariseismul asta!!!??? Nu zic ca-i musai sa recunosti ca postarile mele te deranjeaza pt ca sint mai taioase si mai aplicate decit ti-ar placea, dar macar nu flutura argumentul asta ridicol ca le razi fiindca sint triviale! Sint o gramada de chestii mai obscene decit ale mele si oricine poate sa verifice asta. Zici :”sint si alte comentarii care ma deranjeaza, dar ale tale sint cele mai multe si impresia mea este ca e o problema de atmosfera la care ai contribuit in mare masura”. Daca erai ff bine intentionat si echidistant cum pretinzi ca esti, sareai sa stergi, in primul rind, comentariile vexante la adresa UNOR TERTI si nu pe alea la adresa ta, adica nu lasai sa zaca, pe blogul tau, niste porcaieli mizerabile la adresa lui Liiceanu. Cit despre sugestia ta ca am stricat atmosfera blogului, ea seamana foarte mult cu acuzele de “atitudine necorespunzatoare” pe care le fluturau comunistii. La fel si treaba cu “spatiul de dezbatere care-mi apartine”, cu stergerea fara justificari a postarilor, etc. Toate tin de acelasi lucru: setul de reguli pe care l-ai pus in miscare, odata cu blogul, adica, sub “2500 de semne si fara scato-abjectii”.Dupa cum zicea Andrei, trebuia sa prevezi si faptul c-o sa te calce unii pe bataturi. Cam asa a patit si Marx, saracul, credea ca astmosfera va fi de-a pururi aia pe care o respira el si atunci nu s-a straduit prea mult sa fie exact si coerent. Cum esti d-zeu blogului tau poti, insa, sa remediezi situatia.Baga ceva de genu:”comentariile care tind sa critice sistematic stapinu blogului, stricind atmosfera de consens siropos, vor fi radiate.Aveti dreptul la un singur comentariu pt fiecare postare a jupinului de blog”! Pina atunci, asa cum tu nu intelegi “placerea mea perversa” de a te citi, nici eu nu inteleg placerea ta, la fel de perversa de a ma citi! Sau s-ar putea totusi sa inteleg ca in spatele ei se ascunde placerea inca si mai perfida de a ma cenzura, in ciuda tuturor procamatiilor tale sforaitoare referitoare la libertatea de exprimare “a gindului pe care-l urasti cel mai tare”.Tii minte, nu?!
este incredibil cum oamenii nu pot sa citeasca decit ce vor ei.
sa comenteze decit ce vor ei.
ca intr-un blog in care e evident ca nu vii ca sa gasesti prono si bancuri e plin de comentatori care vor sa se auda.
nici eu nu-l iubesc pe Liiceanu, da recunosc ca e bun la casa omului.
reverente pentru insemnare.
Evident, DB este genul caruia ii plac regulile dar numai cand se supun principiului “toata lumea e egala doar ca unii sunt mai egali ca altii”. DB e un ghem de paradoxuri. In ciuda faptului ca unele persoane au avut proasta inspiratie de a-l invita la EVZ transformandu-l dintr-un abonat obscur al cafenelelor literare intr-un element mediatizat, omul a ramas la un nivel infantil al dezbaterii. Incepe promitator, iti ia fata cu exprimari bombastice si termina prin a se comporta ca un adolescent rebel cu o pubertate dificila.
Pe DB nu il deranjeaza MODUL in care eu sau Codrut il demantelam ci FAPTUL in sine, ca cineva e contra si- grav de tot- are argumente. Sugestia e simpla: Reguli de conduita pe forumul blogului:
1. Stapanul este Bucurenci zis si Almighty.
2. Postari de maxim 10 cuvinte daca sunt contra si fara sa contina cuvintele “nu”, “incompetent”, “ignorant”, “fariseu”, “parvenit”, precum si onomatopee din clasa “Huooo”
3. Postari de intindere nelimitata pentru subiectii care adreseaza laude si dupa caz, osanale, stapanului de blog. Dupa caz se pot acorda si premii, dupa principiul rotatiei cadrelor, celor mai zelosi membri.
4. Negativistii care isi fac autocritica pot sa fie reabilitati, dar numai dupa o trecere prin fenomenul Pitesti.
Si acum ca o sa fim cuminti, disciplinati si spalati pe creier va urez postari placute si mai ales: ganditi pozitiv, stiti voi pentru cine. Daca nu stiti va dau un indiciu: baiatu ala trendy care ii trimite lui Plesu scrisori semnate: “Public Enemy Number 1”.
I rest my case..
Dragos,
Nu e cazul sa iti asumi raspunderea de a trata cazuri patologice precum Codrut si Andrei. Sunt doua barci esuate intr-o epoca in care nu se mai pot pune in slujba puterii, mitului sau politicii oficiale cu iesirile lor nevrotice. In spatiul institutional ar fi fost niste turnatori eficienti, in spatiul public niste activisti convingatori prin patetism, dar aici in spatiul privat , locul unde au esuat, sunt anacronici.
Accesul in spatiul privat se bazeaza pe o tranzactie. Cistigi un drept de acces daca respecti regulile locului.
Ma deranjeaza deopotriva mitocania si prostia lor. Mitocania de a pretinde ca au dreptul sa injure. Prostia de a-si inchipui ca ceea ce spun sunt argumente (ei repeta obsedant acest lucru). Nu sunt, pentru ca nu au exercitiul logicii, iar alte carente de educatie nu le permit nici macar incadrarea la regulile simtului comun.
Ratatii au nevoie de satisfactii masochiste, pentru ca nu iubesc si nu sunt iubiti, pentru ca nu inteleg si nu sunt intelesi. De aceea vin aici, ca sa isi etaleze ura si neintelegerea. Vor sa fie la rindul lor uriti si neintelesi, ca sa isi confirme si sa isi explice ratarea. Arata-le ura si neintelegere si orgasmul lor va fi paroxistic. Ei vor sa semeni cu ei si vor fi fericiti ca au transformat lumea: insula esuatilor este un pic mai mare. Asta vrei? Se pare ca nu. Si atunci nu are rost sa te chinui cu ei.
Ai dreptul moral sa ii excluzi. Nu trebuie sa le dai nici o explicatie. Nu le mai asculta smiorcaiala, sunt scoliti (tot fac caz de diplomele din buzunar), sa isi gaseasca singuri solutia, dar nu aici.
Aici era vorba despre aspecte morale ale comportamentului in spatiul public. Cazul Liiceanu era un pretext. In loc de asta au tras discutia spre martirajul lor. Zero. Sa plinga la mama lor.
Baneaza-le IP-urilor lor de frustrati. Vor fi fericiti. Vor plinge in stinga si in dreapta ce nedreaptate le-ai facut. Cu lacrimi sincere. Vor fi in transa. Nu le-a mai dat nimeni atita fericire in ultimul timp.
Draga mama a frustratilor,
Esti de o ipocrizie demna de Dragos Bucurenci. Incepi domol cu “Invataturi de la mama frustratilor catre fiul sau DB” apoi te asezi pedant pe epitete “mitocani” si “prosti”. Iti continui analiza psihologica pe care o amesteci in context politic, moral si patologic intr-o secventa demna de un ghiveci oriental. Apoi te asezi pe sentinte apocaliptice cum ca eu, Codrut si altii am fi dependenti de forumul lui Bucurenci. Te felicit pe tine si prin ricoseu pe Bucurenci, caci, iata, manifestarea ta a depasit in ridicol si diletantism tot ce a facut Bucurenci pana acum. Fatalmente te incadrezi perfect in punctul 3 al descrierii mele precedente si da, respect regulile lui Bucurenci: postez sub 2500.
Andrei:
Argumentele, unde-s argumentele…?
Nu trage si pe “altii” in barca voastra.
Vindecarea in 3 pasi:
Pasul 1 : recunoaste buba.
Pasul 2: nu dramatiza, n-a venit apocalipsa.
Pasul 3: nu face haz de necaz, chiar daca te vezi oleaca mai breaz.
@Andrei
La miezul noptii, timp de 10 secunde si cu capul sub perna ai voie sa folosesti “cuvintele “nu”, “incompetent”, “ignorant”, “fariseu”, “parvenit”, precum si onomatopee din clasa “Huooo” “.
Dupa aceea mergi cuminte la culcare.
@ mama frustratilor
Iti multumesc pentru sedinta de psihanaliza. Desi ai ajuns cam tirziu, sa mai recuperezi ceva(probabil ca ai lucrat vreo luna jumate replica asta “demolatoare”), diagnosticul tau e incomplet. Pe linga “carentele de educatie”, pe linga faptul ca sunt “un ratat care nu iubeste si nu e iubit, care nu intelege si nu e inteles”, un masochist care juiseaza cind “e urit si neinteles pt ca astfel isi confirma si-si explica ratarea”, sufar de complexul lui Oedip adica sint “bintuit” de obsesia incestului si-a paricidului. Asta nu ma impiedica totusi sa observ ca recursul tau la argument esueaza atit de lamentabil pe cit de erect iti e apetitul polemic! Din perdaful tau purulent, nu sare nici macar o aschie de argument! Are vreun sens sa te intreb ce-i ala argument, cum definesti ratarea, cum ti-ai dat seama ca vreau sa fiu urit sau macar daca intrebarile astea au vreun sens?! Are vreun sens sa-ti explic ca “ratarea” cu care ne impungi e mai degraba impotenta de a parveni mediatic, adica de-a cladi o notorietate frauduloasa, de la inaltimea careia, sa putem prosti niste intoxicati de branduri ca tine, convingindu-i ca le scuipam in crestet cocosei de aur si nu coji de seminte!? Iar chestia cu martirizarea e absolut delicioasa! Pai daca spui ca imi place sa fiu urit si neinteles, de ce m-as automartiriza?! Poti sa ma porcaiesti linistit(a). Nu-mi face placere, dar nu ma voi resimti, nici pe departe cit DB, a carui idiosincrazie e direct proportionala cu notorietatea. Pe de alta parte, n-am facut niciodata caz de studii, cu toate ca mi s-a parut suspecta graba cu care DB se chinuia sa preintimpine eventualele atacuri la adresa lipsei sale de diploma universitara, prin sentinte care reduceau absolvirea unei facultati la o sinecura detestabila, obligatorie, insa, pt pigmeii de rind, cind vine vorba de o slujba de “director”, ca a lui. In rest, traiasca psihanaliza de canal! Vezi ca s-ar putea ca Vlad Tepes sa fi fost devorat de un complex sadic-anal iar “Internationala”, sa fie de fapt un manifest homosexual!
Sunteti CU TOTII jalnici! Vreti “argumente”?? Cititi tot ce s-a postat mai sus! Semnez: God Almighty 😉
Bai codrut, io cred ca tu esti de fapt bucurenci care isi energizeaza blogul… dar totusi nu cred ca esti el, ca nu cred ca are timp sa scrie atatea prostii…
😀
Luind atitudine in apararea d.nului Liiceanu, atacat cu o furie intrecuta doar de mirlania si analfabetismul cultural al acelor figuri patibulare iesite fulgurant din neantul in care se vor intoarce iar, d.nul Bucurenci a implinit un act de onestitate sufleteasca si intelectuala. Un act firesc, propriu unui om inteligent!