Cei care cred, asemenea lui Razvan, ca Tudor Giurgiu e cel mai bun lucru care i s-a intamplat in ultimul timp TVR-ului, pot semna o petitie initiata de mai multi oameni de media, si intitulata Replica la o executie.
Cititi aici scrisoarea transmisa de Tudor Giurgiu acum cateva zile mai multor cotidiene, precum si actualilor si fostilor colaboratori ai TVR. Reiau mai jos doar finalul:
O posibilă concluzie personală dupa evenimentele ultimelor săptămîni e că „undeva” nu se doreşte ca TVR să fie o companie de media stabilă şi puternică. Exista o sensibilă dorinţă de a lăsa lucrurile aşa cum sînt (sau cum au fost), atît organizaţional cît şi din perspectiva mizelor pe care TVR trebuie să le joace. Nu există din păcate conştiinţa că televiziunea publică trebuie sprijinită şi nu „îngropată” funcţie de diverse interese politice sau concurenţiale. Sprijinul e necesar mai ales acum cînd, o spun cu toată fermitatea, în ultimul an oferta de programe TVR s-a apropiat foarte mult de ce trebuie sa ofere un adevărat serviciu public de televiziune. Mai avem mult de lucru dar ştim ce e de făcut; în plus, vom începe o reformă organizaţională inevitabilă avînd ca scop eficientizarea modului în care se lucrează azi în TVR.
Vintilă Mihăilescu îmi scria acum cîteva zile: „Îţi urez rezistenţă multă sau renunţare rapidă…”
Merg pe prima variantă.
In scrisoare, Tudor ne ruga un lucru, pe cei care am colaborat si pe cei care inca mai colaboreaza cu TVR-ul:
Mă deranjează că imaginea mi-e maculată aproape zilnic de oameni puşi să scrie la comandă de cei care vor să-mi arate că pot fi uşor pus la zid si executat cu aceleaşi arme aplicate şi împotriva altora. Mă enervează că hoţii strigă „Prindeţi hoţul!”. Lucian Pintilie numea toate astea „mizerii administrative”.
Tocmai pentru că vreau să ies din ele şi să nu dau satisfacţie celor care se bucură că Giurgiu a intrat, vezi-Doamne, la apă, ii voi ruga pe toţi cei care au cîştigat proiecte, licitaţii, concursuri, finanţări în TVR pe perioada acestui mandat să spună dacă au avut parte de condiţionări, obligaţii, compensaţii pentru alte servicii, dacă le-a cerut Giurgiu „dreptul” sau nu. Dacă am primit eu bani şi de la cine. Aş vrea să merg pînă la capăt şi să le cer acelaşi lucru şi celor care nu au putut intra în „sistemul TVR” înainte de vara lui 2005. Să spună dacă au avut parte de condiţionări, dacă li s-a cerut „ceva” şi de către cine.
Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt clare. Pentru “Puncte pe arta lumii”, prima emisiune moderata pe TVR1, am fost chemat la un casting. Desi Tudor era deja PDG, nu l-am sunat si n-a aflat de emisiune decat dupa ce a vazut prima editie (din cauza sistemului pe care Tudor incearca sa-l reformeze, nu s-a mai produs un pilot, emisiunea a intrat direct pe post).
A intervenit tocmai pentru ca productia arata jalnic. Dar nu m-a sunat pe mine, a vorbit cu directorul de canal, cu producatorul delegat si cu producatorul emisiunii. A cerut imbunatatiri si a fixat un termen pentru ca ele sa aiba loc.
Cat timp s-a difuzat “Puncte pe arta lumii”, l-am sunat o singura data, cand l-am rugat sa schimbe regizorul de emisie, care nu-si facea treaba, incurca pe toata lumea si reusea sa distruga vizual tot ceea ce producatoarea se chinuia sa faca bun in emisiune. Cei din echipa mi-au spus ca-si vor atrage piaza rea asupra lor daca vor cere acest lucru pentru ca regizorul avea “spate”. Tudor vazuse emisiunea si, fiind din bransa, stia mai bine decat mine despre ce era vorba. Noua regizoare a reusit sa faca dintr-un decor foarte teveristic ceva mult mai ofertant vizual. Emisiunea a fost un succes pana la capat, ultimele patru rating-uri au fost 1.4, 2, 1.8, 2.2 (pentru comparatie, Prim-Planul, care e de actualitate si in prime-time, face un rating in jur de 4).
“Cultura libre” a fost propusa la solicitarea fostului director al TVR1, Irina Radu, si, pana sa primeasca avizul lui Tudor, a trecut si pe la coordonatorul editorial. Tudor a organizat doar o sedinta la inceput si a spus: “pe hartie suna bine, vreau sa vad ce reusiti sa faceti din toate astea”. A mai spus ca el nu vede rostul muzicantilor, dar ca asta e doar parerea lui. Emisiunea a fost produsa in formatul propus si a intrunit aprecierile lui Andrei Plesu (Dilema Veche), Miron Radu-Paraschivescu (Evenimentul Zilei, nu, nu scriam pe vremea aia la EvZ :), Alin Ionescu (Cotidianul), Eugen Ciurtin (Revista 22), Cristian Geambasu (Gazeta sporturilor).
Nu l-am sunat pe Tudor nici cand emisiunea a fost mutata la 12 noaptea fara un sfert, nici cand au aparut frictiuni cu producatorul emisiunii, nici cand mi-am petrecut zile intregi prin TVR plimband dosarele colaboratorilor pentru plata, “facand frumos” pentru cele 12 semnaturi pe care trebuie sa le poarte un contract sau rezolvand confictele dintre diverse departamente. Am apreciat intotdeauna mai mult relatia personala cu Tudor, decat inlesnirile administrative pe care o astfel de relatie mi le putea aduce. De altfel, Tudor s-a purtat ca un profesionist pana la capatul colaborarii mele cu TVR-ul.
“Cultura libre” a disparut din doua motive. Relatia cu producatorul emisiunii s-a deteriorat dincolo de orice posibilitate de reparatie. Nici eu nu m-am putut adapta stilului de lucru din TVR (emisiunea nu era o co-productie, ci era integral produsa de TVR) si nici n-am avut prea multa intelegere pentru procedurile cronofage pe care colegii mei erau obligati sa le urmeze, nici ei n-au reactionat intotdeauna asa cum mi-as fi dorit, adaptandu-se ritmului de lucru pe care incercam sa-l imprim echipei. Cu “Salvati Delta” si noua scoala pe cap, timpul si resursele mele de diplomatie s-au epuizat drastic. Au aparut frictiunile, reprosurile si scandalurile. In toamna, obisnuiam sa spun ca, desi televiziunea reprezinta 20% din ceea ce fac, 80% din stress imi vine din televiziune.
In al doilea rand, o editie realizata foarte prost, care nu respecta minimele conditii de impartialitate jurnalistica, nu a fost difuzata, la decizia directa a lui Tudor. El si-a asumat atunci decizia de a nu-si lasa proprii angajati sa fie jigniti de afirmatiile celor doi invitati care lucrau la o televiziune particulara si in fata carora si eu m-am desolidarizat de TVR, un lucru care nu-mi face cinste si pe care-l regret.
In urma unei sedinte furtunoase, in care Tudor mi-a reprosat ce era de reprosat, am inteles unde gresisem si mi-am asumat integral vina. Cei doi invitati erau
Robert Turcescu si Mihai Tatulici. Robert a strigat, cum era de asteptat, “Cenzura la TVR!”. Aveti aici singurul cotidian care a preluat stirea (numai in editia online), intrucat pozitia mea nu a lasat mica bomba artizanala sa faca prea mult zgomot. Ar fi fost comod sa ma raliez pozitiei lui Robert si sa acuz cenzura din TVR, dar am inteles pozitia lui Tudor si mi-ar fi parut rau ca primul presedinte al TVR care a eliminat cenzura si telefoanele scurte sa fie victima unui scandal pe care nu-l merita. Repet, principala grija a lui Tudor a fost fata de proprii angajati. Desi nenumarati oameni din conducere i-au sugerat sa aprobe emisia, a fost ferm si si-a asumat riscul. Cred si acum ca a fost decizia cea buna.
I-am spus atunci lui Tudor si jurnalistilor care au sunat sa ceara comentarii ca nu eu sunt in pozitia de a-mi da demisia, cum dorea Robert si cum pripit declarasem si eu in emisiunea cu pricina, ci ca TVR e in pozitia de a renunta la colaborarea cu mine, in urma acestui scandal aparut din vina mea. Dupa cum stiti, emisiunea nu se mai produce din ianuarie. In locul lui Tudor, as fi facut la fel. Sanctiunile fac bine intr-o institutie molesita de demonul laissez-faire-ului. Eu am invatat o lectie din asta, sper ca si echipa emisiunii a facut-o.
Ulterior, am propus un format nou pentru TVR2, care n-a intrunit acceptul editorilor coordonatori. Tudor mi-a spus franc acest lucru si, din nou, am apreciat modul in care intelege sa ia deciziile editoriale. L-am intrebat pe el ce se aude cu emisiunea tocmai pentru ca raspunsul pe cale oficiala intarzia sa soseasca. Si-a cerut scuze in numele colegilor pentru problemele de comunicare si mi-a spus ce decizie s-a luat. A fost maximul de trafic de influenta pe care l-am comis in TVR.
Am povestit toate lucrurile astea pentru ca, iata, am fost in ambele situatii de care vorbeste Tudor: am avut productii acceptate de TVR, am avut un “conflict de munca” cu TVR-ul si am avut productii care au fost refuzate. Daca inca nu s-a inteles, subliniez ca in nici unul dintre aceste cazuri nu am oferit si nu mi s-a cerut spaga. Au fost urmate procedurile normale de decizie intr-o institutie publica. Atat “Puncte pe arta lumii”, cat si “Cultura libre” au fost exemple despre cum se pot face emisiuni culturale de calitate pe postul public, dar nici una nu a fost produsa la comanda lui Tudor ori fara girul colectivului editorial. Cand am adus prejudicii canalului dintr-o greseala de realizare, Tudor nu s-a sfiit sa ia decizia corecta si sa intrerupa colaborarea cu mine. Cand noul format nu a trecut de colectivul editorial, Tudor nu a insistat ca emisiunea sa fie, totusi, produsa.
Sunt lucruri pentru care cred ca mandatul lui la conducerea televiziunii este o sansa pentru postul public. Sper ca nu va iesi foarte sifonat din infruntarea cu resentimentarii, nostalgicii erei Nicolau si “restauratorii” de ocazie. Nu ma indoiesc ca, daca va fi lasat sa-si faca treaba, TVR va arata, la incheierea acestui mandat, mult mai bine decat se prezenta acum doi ani. Si asta, sunt convins, se va vedea si pe micul ecran.
Am semnat impotriva executiei la care este supus Tudor zilele astea, nu doar pentru ca am incredere in reforma pornita la TVR, dar si pentru ca imi displac executiile publice. Comisarii care pun in act miscarile de salvare publica, cei care vor sa ne salveze de Tudor Giurgiu, de Mona Musca, de Monica Macovei (iertata fie-mi alaturarea, e nefireasca, dar in toate cazurile e vorba de aceeasi marota a “salvarii”), sunt un fel de virus al imunodeficientei democratice. Orice proces de reforma are suisurile si coborasurile sale, dar Cassandrele care arata mereu cu degetul prapastia nu reusesc sa faca altceva decat sa ne aduca mai aproape de ea.
Cred ca Tudor Giurgiu are nevoie de putin ajutor. Sunt curios sa vad cui are sa-i pese de asta.
optiune: comments moderation
comanda: enable
revin cu o precizare: poti folosi politica aplicata de indymedia romania, care modereaza texte tocmai pentru ca intelege ca libertatea de exprimare nu inseamna orice dejectie, dar le pune intr-o sectiune numita “cosul de gunoi public” unde ele pot fi vazute de oricine interesat. detalii aici: http://romania.indymedia.org/ro/static/editorialpolicy.shtml
mi se pare f grava faza cu cenzurarea emisiunii. sunt adeptul lui mill, care spune ca, daca e sa se publice vreo aberatie, o sa sara lumea sa spuna ca e asa, iar efectul negativ va fi inlaturat.
@ anonymous 1:08. In mod normal, cand se face o inregistrare in TVR, canalul semneaza o foaie de emisie pe care sunt trecute, intre altele, tema si invitatii. ptr aceasta emisiunea, aceasta foaie n-a fost dusa la semnat si inregistrarea s-a facut ca atare. mi-am asumat aceasta scapare a producatorului pentru ca, din punctul de vedere al canalului, lucrurile ar fi stat la fel indiferent ca era vina mea, ca realizator, sau a producatorului.
Nu poti sa inregistrezi orice emisiune iti trece prin cap si apoi sa tipi “Cenzura!” pentru ca postul refuza o productie gandita prost si realizata prost.
Daca cei de la canal ar fi aprobat tema emisiunii si cei doi invitati si apoi s-ar fi refuzat emisia, ar fi fost cu adevarat un caz de cenzura si te asigur ca as fi fost de partea lui Robert. Dar asa cum au stat lucrurile, a fost o greseala de realizare care mi-e integral imputabila.
De altfel, inteleg ca si producatorul emisiunii a fost sanctionat, asa ca nu vad nimic grav in toata povestea, decat ca sistemul altfel super-birocratic din TVR a lasat o astfel de scapare sa aiba loc. Or, tocmai cu rateurile acestui sistem se lupta Tudor din pozitia lui, nu cu libertatea de exprimare in TVR, care nu e limitata decat de auto-cenzura oamenilor de acolo, cultivata de toti fostii presedinti ai TVR.
Am discutat lucrurile astea si cu Agentia de Monitorizare a Presei, sesizata de Robert Turcescu, si cu Mircea Toma si cu Liviu Mihaiu, care sunt prieteni cu Robert, si au fost de acord ca nu poate fi vorba de cenzura.
mersi, runbaby, stiu politica asta. o foloseste si maurice, m-am gandit daca sa o folosesc si eu.
cred ca ar fi cel mai bine.
oricum am alte lucruri de rezolvat cu blogul asta, putin mai importante. vreau sa-i fac un “content lift”. vorbim pe pv…
Din cate stiu eu, Dragos a spus exact cum s-a intamplat.
Anonymous: nu-i asa ca e usor de aruncat cu noroi cand esti anonim?
http://www.hiq.ro/blog/florin/2007/03/18/duminica-si-bucurenci-il-sustine-pe-tudor-giurgiu/
Foarte binevenita/binescrisa aceasta punere in tema din partea “propietarului” de blog. Cel putin discutam fapte si acte, hehehehe. Am o intrebare, pentru Bucurenci, cu cine te simti mai solidar?
cu cine ma simt mai solidar dintre cine si cine?
Scuze pentru neclaritatea intrebarii. Cu telespectatorii, jurnalistii din TVR sau cu Giurgiu?
intamplator, cam stiu cum functioneaza televiziunile si cam care sunt ierarhiile si structurile. insa tvr functioneaza complet altfel. intr-un fel pe care giurgiu nu v-a reusi sa-l stapaneasca singur niciodata. nu pt ca nu s-ar pricepe ci pt ca institutia aia nu poate fi condusa de un singur om. nu atata vreme cat majoritatea celor cu functii de conducere in tvr nu fac altceva decat sa-l sape.
Scuze pentru neclaritate. Cu care dintre umatorii te simti mai solidar: telespectatorul, breasla jurnalistilor tvr sau cu Giurgiu?
cu telespectatorul nu pot fi solidar ptr ca nu ma uit la televizor
cu jurnalistii din tvr nu pot fi solidar ptr ca am vazut cum lucreaza si cum gandesc, pot sa-i inteleg, dar nu inteleg sa-i si scuz
cu tudor sunt solidar in fata executiei publice la care este supus. ce face el la tvr merita, cu siguranta, o discutie, dar nu intr-un moment ca asta.
daca o alta strategie ar fi functionat mai bine, daca anumite schimbari tonale i-ar fi adus mai multe rezultate, astea sunt lucruri de finetze. pana la urma, cand reformezi o institutie de marimea tvr-ului, nu exista “calea cea mai buna” si nici “calea cea mai proasta”. exista cai care functioneaza si cai care dau chix. cu siguranta sunt mai multe metode care functioneaza si tudor poate fi criticat ca n-a ales-o pe cea mai scurta, sau pe cea mai ieftina sau pe cea mai moderata.
eu ma feresc, insa, sa critic actul managerial din pozitia lui “eu stiu mai bine” ptr ca intotdeauna se va gasi unul care sa stie mai bine chiar si decat tine. iar verbul care conteaza in management nu este “a sti”, asta e verbul consultantilor, ci “a face”.
Rezumind marturia ta divaganta, confuza si incilcita, iata ce am aflat:
1 T Giurgiu e un profesionist remarcabil.
2 T. Giurgiu n-a avut o contributie decisiva la punerea in grila a emisiunilor “Puncte pe arta lumii” si “Cultura libre” si nici la ungerea ta ca amfitrion al lor.
3 Ai relationat in moduri complexe, contradictorii si indelung-descriptibile cu tvr-ul.
4 Emisiunile care te-au avut in prim-plan, au fost niste succese remarcabile, intrunind atit laudele lui A Plesu, A Ionescu, cit si gratia ratingului.
5 In ciuda succesului, emisiunile au fost mazilite din motive relativ obscure.
6 T. Giurgiu n-a facut nimic sa salveze aceste productii de exceptie.
7 Giurgiu a oprit difuzarea unei emisiuni, in care Turcescu zicea ceva incomod, dupa care a activat tot felul de gadget-uri juridico-deontologice pt a convinge ca n-a comis un act de cenzura. Desi ar trebui sa demonstreze competenta si meritele lui Giurgiu, polologhia ta atinge acest subiect abia in treacat, grosul ei purtindu-ne de-a lungul si de-a latul odiseei bucurenciene prin tvr. De ce n-ai adus in discutie si “Mari Romani”? Multi au fost iritati de faptul ca, tvr-ul, dupa ce lanseaza o tema de mare interes public, dupa ce o infasoara in sintagme patetico-apologetice care depasesc registrul obisnuit al promo-urilor, dupa ce transforma interactivitatea intr-un adevarat canon civic, dupa ce pretinde ca e singura instanta in masura sa-l incoroneze pe “cel mai mare roman”, lasa dezbaterea publica la discretia acelorlasi clienti si veleitari ai sticlei ! De ce nu ne spui pe cine ai survolat la castingul pt rolul de ”avocat” al lui Eliade sau macar, daca a fost un casting ? De ce a fost preferat un tinar ateu-marxist care batjocoreste opera lui Eliade declarind ca il exaspereaza manifestarile religioase, in locul lui Mihai Neamtu sau a altui epigon al lui Eliade? Chiar nu exista solutie la figuratia lamentabila a lui Vlad Craioveanu? Oare Cioroianu a trecut prin vreun casting pt a-l “apara” atit de acuzator pe Antonescu, sau s-a prabusit direct din parlament si trecind prin tavanul, respectiv podeaua biroului lui Giurgiu a ajuns direct in platou. Si mai ales, pe Giurgiu nu l-a intrigat niciodata colaborarea obsedanta a tvr-ului cu bufonul-poet-de-platou Fl Iaru?! Atita timp cit tvr-ul nu pare, in niciun fel, inregimentat politic,atita timp cit are jurnale, documentare si filme bune si mai ales, atita timp cit acuzatiile la adresa lui Giurgiu sint lansate de de-alde Voiculescu, sint de partea lui Giurgiu. Dar nu ne prosti ca Giurgiu a incercat macar sa sparga traditia castingurilor-fantoma, a aranjamentelor si manevrelor de tot felul. Tu esti cea mai buna dovada ca nu e asa!
Ma bucur sa vad ca, dupa ce m-ai bagat in categoria “Exarhu”, te iei si de Florin Iaru cu aceeasi nonsalanta a celui care n-are nimic de spus, doar de manjit.
Poate nu ti-ai dat seama, dar compania Exarhu & Iaru ma onoreaza si inclin sa cred ca si alti cititori ai blogului sunt de aceeasi parere.
Asadar, caveat! Urmatoarea data cand il mai faci pe poetul Iaru “bufon”, mergi direct la cosul de gunoi! Daca nu poate fi educat, prostul gust poate fi macar trimis acolo unde-i e locul…
Sa stii ca in evul mediu, prezenta unui bufon la curtea unui suveran era considerata un lucru de bun gust si nu de prost-gust! Pe urma, ma bucur sa constat ca te-ai trezit din adormirea care te-a impiedicat sa observi modul absolut abject in care era insultat G Liiceanu, pe blogul tau!Numai ca te-ai trezit cam brusc, maestre al paralogisticii si confunzi un epitet eufemistic care se potriveste intru totul prestatiei prietenului tau cu cine stie ce mirsavie execratoare. Daca Iaru ar trebui sa se supere pt epitetul ala, inchipuie-ti cam cum s-ar supara Goma,daca ar afla ca un oarecare D Bucurenci l-a facut “prost”, pt ca nu sesizeaza inocenta marxismului!?Si gindeste-te la un lucru: n-ai cum sa cistigi atita timp cit nu ma cenzurezi definitiv, recunoscind astfel, ca nu trivialitatile mele te deranjeaza ci faptul ca unii, destul de multi, ar putea sa-mi dea, pina la urma, dreptate!
Emisunea “Mari Romani” nici nu avea cum sa fie ocolita de interese ideologice ale prezentului care trebuie sa valorizeze acele etape ale trecutului care le pot legitima magariile actuale. Evident trebuiau pioni care sa produca pledoariile dorite la ora de varf si rating pe masura. Astfel ca Bucurenci l-a elogiat pe Eliade cam in maniera in care la “proslavit” si pe Liiceanu in recentul articol. Cioroianu ar fi picat si la o prezentare de anul I la Drept cu marlania pe care a facut-o fata de Antonescu. Mi se pare penibil sa te oferi sa sustii un personaj pe care de fapt sa vii sa il demontezi. Cu Eliade la fel. E “politically correct” sa le bati obrazul celor care au avut de a face cu legionarii/ nazistii. Ceea ce nu ar fi o problema in sine daca s-ar judeca lucrurile cu aceeasi masura. Le spuneam unori prieteni zilele trecute ca daca porti pe strada tricoul rosu la moda cu CCCP si secera cu ciocanul esti “trendy”. Daca imi pun unul negru cu zvastica nu trec nici de primul colt. Istoria nu ne permite meditatii de genul “ce ar fi fost daca” asa ca ne rezumam la fapte. URSS si comunismul aproape ca ne-au terminat insa Bucurenci alege sa ridice steagul marxismului si sa il ingroape pe Eliade ca s-a dat cu legionarii. Asa ca, Dragos, iti adresez o intrebare, gresit metodologic dar corect psihologic: tu ce ai fi facut in ’40?
Ti-am spus pe undeva ca baiatu-i masochist. De Codrut ziceam. Infringerea e marea lui victorie. Vrea sa-l scoti definitiv, nu se va potoli, fii bun si scoate-l.
Curatenia de primavara! Nu vezi ca nu mai termina cu etichetele? Desi cind agreseaza alte persoane esti obligat moralmente, pentru a nu fi asociat cu impertinenta lui, sa-l tai cu totul. Nici macar reciciclarea la cos nu e o solutie.
Bineinteles ca Andrei vine si el sa risipeasca bogata lui colectie de etichete.
Mai vine si Fane Cititorul de Codrut si gata gasca.
Aspiratoruuuuu!
@ politia blogurilor
Eu zic ca pentru merite deosebite in campul blogurilor meriti sa fii promovat la departamentul propaganda si agitatie. Sau si mai bine fa-ti un blog si baga matale niste reguli despotice ca sa nu mai dai sfaturi nesolicitate aici. Dragos stie foarte bine ca daca vrea comentarii se expune si la remarce neplacute si defavorabile. Atata vreme cat se decide totusi sa le posteze, nu e cazul sa te bagi si tu in seama. Nu de alta, dar de militieni tip “Garcea” suntem satui.