Tot ceea ce porti poate fi folosit si va fi folosit impotriva ta. Recunosc, sunt tipul ala superficial care-i judeca pe oameni inclusiv dupa halul in care se imbraca.
Si n-am de gand sa ma rusinez pentru atata lucru. Chiar daca hoarde de invatatoare si de diriginti ii invata pe elevi ca nu haina il face pe om, tacerea oamenilor care se imbraca bine in legatura cu acest subiect nu e totuna cu o incuviintare. E doar o tacere excedata. Cine spune ca nu haina il face pe om nu face altceva decat sa se justifice.
Casual fashion on people I happen to like (1)Daca ai copii, gandeste-te, te rog, la binele lor inainte sa le debitezi panseul asta tocit de vreme. Iata de ce. Putem fi de acord ca ceea ce intereseaza cu adevarat la cineva sunt calitatile sale sufletesti.
Nici macar inteligenta sau talentele artistice nu compenseaza pentru un caracter urat. Lucrurile ar fi cat se poate de simple daca am putea face mereu cunostinta cu caracterul oamenilor, si asta in chip nemijlocit inca de la prima intalnire.
Casual fashion on people I happen to like (2)Imagineaza-ti! In loc sa dea mana, oamenii si-ar scoate din geanta sau din poseta caracterele, inchise ermetic in recipiente speciale cu formol, si le-ar examina reciproc si ar putea lua o decizie in deplina cunostinta de cauza.
Casual fashion on people I happen to like (3)In realitate, stam ceva mai prost. Ajungem sa cunoastem foarte tarziu intr-o relatie caracterul cuiva si aproape niciodata pe deplin. Asa ca suntem obligati, inca de la prima intalnire, sa ne luam dupa indicii.
Casual fashion on people I happen to like (4)Ochii unui om, felul in care vorbeste, mersul sau, toate astea ne ajuta sa desenam un crochiu, pe baza caruia hotaram daca vrem sa aflam mai multe despre omul din fata noastra sau daca ceea ce ni s-a aratat deja a fost de-ajuns. Intre aceste indicii, numai un prost detectiv ar putea sa ignore hainele.
Casual fashion on people I happen to like (5)Cine crede ca nu exista o legatura intre ce are pe el un om si ce-i la el in suflet ar face mai bine sa nu-si revizuiasca nici parerile despre barza sau despre Mos Craciun.
Casual fashion on people I happen to like (6)Spune-i unui copil ca nu haina il face pe om si i-ai mai atarnat o piatra de moara de gat inainte sa-l trimiti sa se descurce singur in viata.
Casual fashion on people I happen to like (7)Acum doua mii de ani, grecii isi invatau odraslele cum sa devina mai frumosi si mai buni. Undeva, in istorie, filmul asta s-a rupt si educatia de azi practica un discurs halucinant care disociaza intre frumusete si bunatate. In fata invaziei de frumusete artificiala din reclame si din revistele glossy, educatorii tuna si fulgera impotriva frumusetii adevarate, impotriva ingrijirii firesti pe care omul o datoreaza trupului si invelisului sau.
Casual fashion on people I happen to like (8)Rezultatul este spectacolul grotesc al strazii. Vestimentatii prafoase, invechite, conformiste, accesorii funerare, incaltari neingrijite, culori cenusii, priviri tulburi, rictusuri incordate, grohaieli, tipete calcate pe coada, flegme si injuraturi. Unele lucruri vorbesc despre invelisul oamenilor, altele despre caracterul lor. Trage tu linia, eu unul n-o mai vad foarte bine.
Daca ai copii nu le faci niciun serviciu explicandu-le ca asta e normalitatea. Invata-i mai degraba ca bunul-gust e o forma de bunatate fata de sine si fata de ceilalti.
Ca nu-i nevoie sa se imbrace scump ca sa arate bine, dar si ca „modest” nu inseamna neaparat „ieftin”. Ca lipsa banilor sau abundenta lor nu sunt niciodata o scuza ca sa nu le pese de felul in care arata. Si ca oamenii ii vor judeca intotdeauna dupa vorba, dar si dupa port.
Iar daca dirigintii lor ii invata ca uratenia e buna, spune-le ca si pe Mos Craciun l-a adus barza. Copiii sunt isteti. Or sa se prinda.
:: text: EvZ
:: foto: Dana Anghel (2, 8), Roald Aron (1,
4, 5), Constantin Opris (3, 6, 7, 9)
intamplator – putin inainte sa vad insemnarea ta – am nimerit pe blogul lui dobrovolschi (o alta opinie, aprox acelasi subiect):
“Nu am ceva in sine cu un barbat care poarta haine de mii de euro, ochelari de alte cateva mii si diamant la gat. Am insa o problema cand face asta inainte de-a avea o casa. Nu am nimic in sine cu cei care cred ca avand cele mai noi haine merita atentia femeilor. Am insa cu barbatii care cred ca merita aprecierea mea pentru ca au haine noi. Nu am nimic cu un barbat care nu are scop mai inalt in viata decat propria estetica. Am insa cu cei care sunt aroganti cu mine pentru ca eu am.”
stiu textul, a aparut in b-24. e tot o “metrocritica” :p dar la adresa metrosexualilor.
mie mi-a atras atentia alta propozitie: “Nu am nimic cu un barbat care vrea sa fie egal cu femeile. Ma deranjeaza insa cand imi sunt dati ca exemplu de femeia mea.” :))))
oricum, dobro e ultimul om despre care as spune ca se imbraca neglijent. si, in plus, e si unul dintre putinii care a avut curajul sa se dezbrace cand n-a mai avut chef sa poarte nimic. a fost un pictorial cu putin scandal in Tabu acum ceva vreme. chapeau!!
r u next?
“Cine crede ca nu exista o legatura intre ce are pe el un om si ce-i la el in suflet ar face mai bine sa nu-si revizuiasca nici parerile despre barza sau despre Mos Craciun.”
Placute vorbe, placute pentru ca se pliaza aproape perfect pe ceea ce spunea bunica mea. Bunica mea a fost intotdeauna o persoana de conditie modesta, ce nu avea haine alese sa epateze la hora/sezatoare duminica, avea strict doua fuste: una pentru zile obisnuite, una pentru dumnicile petrecute-n sat, ambele croite de ea. Duminica de duminica aceeasi fusta. Exista si o fata a invatatorului(instarita) in aceasta poveste, fata ce i se plangea mamei cum ca bunica mea reusea intotdeauna sa aiba haine mult mai frumoase. Bunica, o persoana tare calina, obisnuia sa imi spuna ca “Hainele au suflet”. Ea nu avea la dispozitie o garderoba impresionanta, dar de hainutele pe care le detinea se ingrijea asa cum stia mai bine.
Buna idea de a lua apararea bunului gust in imbracaminte si a educatiei acestui gust. Dar, dincolo de generalitati, ar fi fost bine sa se ia atitudine fata de cele ce sunt numite in articol „vestimentatiile prafoase, invechite, conformiste“. De pilda, cand oare se va termina cu opresiunea modei blugilor, care nu ar trebui admisi decat ca haine de lucru, la strung sau la santier. Si adidasii intra in aceiasi categorie de incaltari lipsite de gust, inacceptabile pentru oricine vine in vizita sau lucreaza intr-o institutie. Dar purtatul cravatei ? De ce oare in occident toti functionarii sunt obligati sa poarte camase alba scrobita si cravata, cu haine de culoare inchisa, chiar si in timpul verii ? Dar la femei, pana unde este acceptabil decolteul larg si aerisirea buricului ? O tema distincta ar putea fi coafura, ce tine si ea de grija pentru aspect, aratand caracterul omului. La barbati, o barba lasata sa creasca neingrijit e o dovada clara de lenevie. Dar ce trasaturi ale personalitatii scoate la iveala tatuajul pe maini sau pe gat, sau un piercing in urechi, buza sau nas ? Pentru posesor, este desigur o preocupare pentru infrumusetarea fizica, dar tradeaza o nota inferioara, a vulgaritatii, a declasarii. Cat despre fard si cosmetica ar trebui un articol intreg, caci uneori numai o adiere de parfum ordinar e suficient pentru a te lamuri asupra nivelului de cultura a celui ce l-a folosit… Buna idea de a lua apararea bunului gust in imbracaminte si a educatiei acestui gust. Dar, dincolo de generalitati, ar fi fost bine sa se ia atitudine fata de cele ce sunt numite in articol „vestimentatiile prafoase, invechite, conformiste“. De pilda, cand oare se va termina cu opresiunea modei blugilor, care nu ar trebui admisi decat ca haine de lucru, la strung sau la santier. Si adidasii intra in aceiasi categorie de incaltari lipsite de gust, inacceptabile pentru oricine vine in vizita sau lucreaza intr-o institutie. Dar purtatul cravatei ? De ce oare in occident toti functionarii sunt obligati sa poarte camase alba scrobita si cravata, cu haine de culoare inchisa, chiar si in timpul verii ? Dar la femei, pana unde este acceptabil decolteul larg si aerisirea buricului ? O tema distincta ar putea fi coafura, ce tine si ea de grija pentru aspect, aratand caracterul omului. La barbati, o barba lasata sa creasca neingrijit e o dovada clara de lenevie. Dar ce trasaturi ale personalitatii scoate la iveala tatuajul pe maini sau pe gat, sau un piercing in urechi, buza sau nas ? Pentru posesor, este desigur o preocupare pentru infrumusetarea fizica, dar tradeaza o nota inferioara, a vulgaritatii, a declasarii. Cat despre fard si cosmetica ar trebui un articol intreg, caci uneori numai o adiere de parfum ordinar e suficient pentru a te lamuri asupra nivelului de cultura a celui ce l-a folosit…
Icsulescu
Stiam eu ca pina la urma,o sa dai cep chintesentialitatii, vorbindu-ne putin de HAINE! Bineinteles, cind vrei sa salvezi lumea prin marxism, un amanunt atit de important, nu poate fi ignorat. Doar n-o sa ne-apuce echitatea si fericirea colectiva, goi sau, mai rau, imbracati prost! Asa ca, revolutia vestimentara fiind adevaratul preambul al transfigurarii umane,e bine sa nu mai asteptam!E musai sa declansam insurectia, sa rasturnam tirania troglodita a “hoardelor de invatatoare si diriginti”, a “educatorilor care tuna si fulgera, disociind intre bunatate si frumusete” si indemnind puberii sa se imbrace ca in China lui Mao. Daca nu putem sa ne bagam o mina in git si sa ne intoarcem pe dos, exhibindu-ne “frumusetea interioara”, macar sa procedam ca “cel-mai-fabulospirit-vestimentar-brand-autoconstruit sirguincios-din-tara”:DBucurenci! Sa ne transformam viata intr-un cat-walk. Asa a facut el cu filmuletul despre Eliade de la “Mari Romani”, pe parcursul caruia a schimbat vreo 4-5 tinute!
Apropo, unde ti-ai petrecut ultimii 17 ani? La manastire, in Coreea de Nord sau intr-o tabara de fundamentalisti afgani? Unde ai intilnit “hoardele” alea de invatatoare si diriginti care vroiau sa te jupoaie de “invelisul” tau extrem “casual”.
Codrut,
tu esti bolnav/obsedat de antimarxism. De ce nu te tratezi?
Altfel critica ta e tipic marxistoida, se ascute pe zi ce trece, cine nu-i cu tine e contra ta, dusmanul ideologic il demonizezi atribuindu-i vorbe spuse si nespuse (pentru a-l incadra in sablonul dusmanului de clasa). Evident ca sa aperi poporul, timpit de comunisti si exploatat de corporatisti.
Da, haina, gesturile, vorba sunt expresii ale persoanei. Unele mesaje sunt evidente, altele mai subtile. Uneori poti alege, alteori nu.
Cind haina, gesturile si vorba devin norme obligatorii, atunci ele exprima cultura institutiilor.
Cine ti-a imprimat cindva ideea ca a vina marxisti da bine, a uitat sa iti spuna si ca subiectul s-a fumat. Haina mesajelor tale cu Mao, Coreea e tare ponosita.
Tu ai spus (v. Delta)ca e mai bine sa ai “idei putine si fixe”. Dupa tine s-a luat un anonim sa spuna ca e mai bine cu “o idee , dar multa (sic)”.
Parafrazind un poet, as spune ca aici unde voi ati ajuns e mai bine ca binele, aici este finele.
Mai schimba si tu haina, vorba.
Da jos si ochelarii…
Scoala romaneasca e falita la performanta si unii stiu de ce, asa ca tot incearca sa corecteze ce s-a pierdut: inapoi la uniforme.
Macar de o insigna, o cravata, o esarfa acolo, daca nu o fusta sub genunchi, ciorapi trei sferturi, bentita, numar pe brat, nasture pina in git.
Baietii destepti de la educatie stiu de ce. Unul s-a dus, nu inainte de a pretinde ca posteritatea sa isi aduca aminte ce lucruri s-au facut in vremea sa. Nici o grija.
Domnule Bucurenci,
Codrut se dovedeste, chiar si in problemele cele mai neutre, un dusman furios al dvs. Orice ati scrie, pentru dansul pute a marxism. Dar chiar cand scrieti despre curatirea Deltei, asta il umple de nervi. Ati avut ceva personal cu el ? I-at furat logodnica sau l-ati injurat candva de mama ? Sau este doar un biet om bolnav ce si-a gasit aici locul si omul asupra caruia sa-si descarce starile psihice ? Dar de ce trebuie sa suportam noi umorile dansului ? Parca spuneati ca ati introdus un filtru al postarilor pe acest blog. Incepeti, va rog, sa il aplicati acestui Codrut !
Bravo Dragosica, asa mai merge! Acum intelegi si tu ca nu se poate si cu “porcul in curte si cu slanina de pe el in pod” adica si “marxist cu brandul flamboaiant si generos incasator de critici”! Nu era nevoie sa rastorni iarasi hirdaul cu ipocrizie, sa te chinui cu “cosuri de gunoi”, sa pui in scena toata mascarada asta!Puteai sa declari simplu: E blogu meu, nu-l mai primesc pe Codrut decit daca imi dedica o oda in metru antic.
@D-le N Raducanu deghizat in anonimus
Bucurenci v-a satisfacut dorinta. Blogu e curat si pregatit sa va primeasca fecundele truisme despre intelectualul de stinga!Aveti cale libera.Inainte de asta, va explic cum sta treaba cu intelectualul de stinga-centru-dreapta si mai ales sus, DB!La inceput, cind era un “brand personal”neconstruit sau in curs de construire, puteai sa-l balacaresti linistit(ceea ce eu n-am facut niciodata)!Acum, cind a ajuns pe sticla, pe la ziare, intr-un cuvint si-a “dezvoltat multilateral” BRANDUL,idiosincrazia omului a crescut considerabil.Are destui fani, destula notorietate si evident, obligatia sacra de a le pastra! In consecinta mai taie de pe ici de pe colo, dar numai chestiile care vin “de jos”si-l trag in jos pt ca n-au suficienta putere de a-i face publicitate negativa.Cit despre epitetele care cad din “tarii”:Plesu,Liiceanu,Cartarescu,Mihaies,etc,etc alea sint binevenite, publicitate negativa in toata regula.Ai nevoie, in fond, de un dusman exemplar dar ala trebuie sa fie cunoscut de toata lumea! Se stie cita notorietate a cistigat de pe urma faptului ca a fost vituperat de citiva monstrii sacrii.
Codrut, ma tem ca postarile tale sau ale mele devin o proptea serioasa la brandul lui DB si ma gandesc serios sa ii cerem sa cotizeze pentru treaba asta. Publicitatea negativa e excelenta iar Bucurenci o cauta cu prisosinta. In America sunt o gramada de “baieti rai”, “non grata”, “asa nu” care sunt milionari in dolari pe treaba asta. Bucurenci se bucura de climatul capitalismului salbatic si isi joaca cartea. Cea mai mare pedeapsa e sa nu-l bagi in seama, dar ma tem ca raul este facut. In opinia mea, Bucurenci este un intelectual mediocru dar gonflat insa asta nu il impiedica sa aiba un simt mediatic foarte bun.
oricum, tu esti foarte simpatic culegind plastic inmanusat in pungi, cu toalele alea de parker optzecist. aia stii cum erau, rafinatule 🙂 ?
Te-ai gandit vreodata, stimate simpatizant de stanga, ca “vestimentatiile prafoase, invechite, conformiste” nu sunt rezultatul lipsei de gust sau de educatie estetica, ci pur si simplu al saraciei? Ii dispretuiesti pe cei care se imbraca “prafos” etc., pai asta e exact atitudinea tipica a omului de dreapta care ii acuza pe saraci ca nu sunt bogati.