In Jurnalul National de ieri, Gabriela Massaci, directoarea ICR Londra, vorbeste despre ce inseamna sa promovezi mesajul cultural al Romaniei in Marea Britanie.
Versiunea online e nefericit titrata, dar textul interviului compenseaza:
Rep: Avem ceea ce se cheamă un brand de ţară?
Gabriela Massaci: Avem – dar nu cred că e cel pe care ni-l dorim; nu ne-am ocupat sistematic de construirea lui. E lăsat în mişcare liberă şi ca atare suferă prin imprecizie sau preponderenţă negativă. Brand-ul de ţară ţine de reputaţia ţării, compusă din toate mesajele ei: politice, economice, culturale, turistice, istorice, gastronomice etc. Pornind de la realitatea lor, e de găsit aşa-numitului în marketing “unique selling proposition”…, adică mesajul esenţial şi unic, care să ne diferenţieze fără echivoc de ceilalţi – în bine!
Rep: Şi la Londra ce brand promovaţi?
Gabriela Massaci: În absenţa deocamdată a unui mesaj de brand unificator, cum a avut chiar Marea Britanie, “cool Britania”, sau Norvegia, “doctor recommends” de exemplu, construim terenul: invităm la curiozitate & explorare a României, admitem feliile “negative”, dar reamintim că experienţa e incompletă dacă se reduce la ele, sunt numeroase realităţi culturale cu priză pozitivă la britanici. Totul e să le facem cunoscute convingător şi stimulativ. Veştile bune (culturale, de pildă) sunt plicticoase, drama şi cataclismul devorează atenţia publică. Londra e saturată de cultură – de vârf şi de impact public intens. Aici sunt săptămânal expoziţii Rodin sau Banksi; concerte Carerras sau Timberlake… pe Piccadilly a trecut un gigantic elefant de lemn, înalt cât trei clădiri, instalaţia unei poveşti Jules Verne sau, în Trafalgar Square, 5.000 de oameni “cântă” la nuci de cocos într-un spectacol faimos, semnat Monty Python…
Interviul poate fi citit integral aici.
Am fost la redeschiderea din toamna a ICR Londra si urmaresc ce se mai intampla acolo. Probabil ca n-ar fi rau ca din ce in ce mai multe ICR-uri sa urmeze modelul londonez sau sa-si dezvolte o strategie proprie cel putin la fel de indrazneata si de percutanta…
Buna,
Fara legatura cu postul tau (scuze) doream doar sa iti spun ca te-am zarit impreuna cu sotia/prietena la petrecerea cu lautari la muzeul taranului 🙂 sotul meu zice ca semeni putin cu Matthew Fox (serialul Lost); ne-ar fi facut placere sa te salutam, dar am zis sa nu deranjam…poate cu alta ocazie. Apropo, hora a fost un moment super, pacat doar ca nu au intrat mai multi in joc. Loc ar mai fi fost…