Sir Ken Robinson. Un speech haios, dar foarte profund… pe aceeasi tema pe care a incercat si Youth Forum sa sensibilizeze educatorii si legislatorii din Romania:
Povestioara care mi-a placut cel mai mult e cea cu fetita care il desena pe Dumnezeu. Profesorul o intreaba: “Dar cum o sa-L desenezi? Nimeni nu stie cum arata…” si fetita raspunde: “Ei bine, o sa afle imediat…”
A doua parte a discursului e savuroasa.
Se vorbeste atit de des, aici si peste tot, despre “timpul de injumatatire” al cunostintelor. In mod corespunzator, institutiile de educatie ar trebui sa asigure accesul rapid la cunostinte, dezvoltarea competentelor, trecerea la societatea cunoasterii etc., etc. Nimic rau sau gresit in asta, dar sa nu uitam: Nu toate cunostintele se invechesc in acelasi ritm! Exista cunostinte pe care le avem din antichitate (daca le avem) si sunt perfect valabile si in ziua de azi. Ele tin de ceea ce se numea pe vremuri (ce termen demodat, nu-i asa?) cultura generala, adica care “ramine dupa ce ai uitat tot”.
Care este raportul intre cultura generala si creativitate? Sir Ken acorda toata importanta creativitatii (ceea ce nu e de mirare, daca asta e specialitatea lui) si lasa loc afirmatiei implicite (sau confuziei) dupa care creativitatea ar fi mai importanta decit cunoasterea. Cum ca adica de ce sa ne mai tocim coatele pe bancile scolii, cind putem si asa sa facem un portret al lui Dumnezeu si iata, lumea va afla imediat cum arata El. De aici pina la devalorizarea notiunii de cultura generala si la paragina scolii traditionale si a traditiei insisi nu mai este decit un pas.
Am retrait intreaga mea educatie 100% romaneasca cand am vazut filmuletul acesta.
pinocchi0,
In primul rand,cultura generala nu e nici pe departe asa “generala” pe cat ii spune numele.Din contra,e cat se poate de inviduala.Fiecare retine lucruri care il intereseaza,care tin de o anumita structura interioara,de interese,de aptitudini etc.
O solutie ar fi sa recurgem la numitorul comun al culturilor noastre generale,dar fiind cel mai mic numitor comun,we’d be surprised de ce rezulta:).
Raportul intre cultura generala si creativitate poate foarte bine nici sa nu existe(ca dovada povestioara cu fetita de 6 ani).
A,si ce inseamna “scoala traditionala”?,I wonder.Care sunt principiile dupa care se ghideaza?
Anyway,am prins cateva secunde dintr-o stire acum cateva zile care spunea ca “elevilor le-a fost recunoscut talentul muzical,dar nu au luat note suficient de mari la celelalte materii”(era vorba de admiterea la un liceu de muzica).
Asa ca,da,ori n-o cultiva si o ignora(pe creativitate),ori o omoara pur si simplu.
Cultura generala, draga Alexa, cred eu ca este un set de cunostinte care ne ajuta sa intelegem aprofundat lumea si pe noi insine. (Unde prin profunzime inteleg legarea fenomenelor discutate de niste legi cit mai generale, recunoasterea fenomenului dincolo de variatiuni si diferente de suprafata, gasirea unor aplicatii etc.) Daca ne gindim de exemplu la limba ce’o vorbim, un semn de cultura generala ar fi sa (re)cunoastem sensul si originea unor cuvinte, sa stim sa le pronuntam, sa le scriem si sa le folosim corect. Cultura generala tehnica ar insamna sa avem, de exemplu, niste cunostinte de logica, sa stim ce sunt bitii, ce este si cum functioneaza un procesor, o memorie etc. — si mai putin sa stim ce programe se pot instala pe un calculator anume. Toate astea din perspectiva moderna, in care notiunile si domeniile de cunostinte sunt fragmentate (“specializate”), de unde si superficiale. Exista insa si o cultura generala clasica, in care gasim o perspectiva mai unitara asupra lumii.
Scoala traditionala ar fi cea care merge in directia culturii generale clasice. Asa ceva a existat in Romania “pe vremuri”, acum vreo 100 de ani, dupa care spectrul curicular a suferit asa-numita “deplasare spre rosu” prin anii 50, apoi prin anii 70 acel rosu s-a estompat oarecum prin scindarea in directiile matematica-fizica vs. filologie-istorie, nici una scutita de industrializare si tehnicizare. Dupa 1990 nu mi se pare ca aceasta directie s-ar fi schimbat radical. Scoala din ziua de azi nu este, dupa parerea mea, o scoala traditionala, ci sufera de o deformatie pozitivist-materialista. Inca ne vine greu sa vedem lumea altfel decit prin prisma determinismului, si asta la 90 de ani dupa ce Heisenberg a enuntat principiul de nedeterminare…
Daca te inteleg bine (“cultura generala nu e nici pe departe asa de generala, e cit se poate de individuala”, spui), trebuie sa te contrazic in mod categoric: Cultura generala are, la modul ideal, caracter absolut dictat de traditia culturala, si nu depinde nicidecum de interesele si aptitudinile individuale. Cu atit mai putin se defineste cultura generala prin numitorul comun al culturii indivizilor — asta s-ar numi mai degraba incultura generala. Iti dau insa dreptate daca vrei sa spui ca practica si realitatea arata cu totul altfel.
Creativitatea nu poate fi dezvoltata si nu poate da roade fara cultura generala. Ca sa raminem la muzica, talentul (in care includ creativitatea) este un punct de plecare. Mai departe, drumul este lung si spinos, si nu se poate strabate fara cultura generala. Cultura este cea care face diferenta intre muzicieni si muzicanti, intre muzica si manele.
Pe linga exemplul coregrafei despre care povestea Ken Robinson, iata un alt exemplu: Rudolph Nurejew. El povesteste undeva ca, elev fiind, a fost pedepsit pentru ca a fugit din internat ca sa vada spectacolele unei celebre trupe rusesti de balet. Din perspectiva creativitatii, Nurejew era perfect indreptatit sa vada acele spectacole si sa incerce sa le imite sau sa le depaseasca. Din perspectiva culturii generale, insa, pedagogii lui erau si ei indreptatiti sa il oblige sa respecte canoanele: Este greu “sa inveti perfectiunea”, dar este practic imposibil, la acel nivel de performanta, sa indrepti ceva ce ai invatat gresit intr-un moment nepotrivit.
Ar mai fi de spus ca, independent de coloraturile si trendurile curiculare, au existat si exista elevi care isi formeaza o cultura generala in sens clasic. Foarte putini, dar exista. Iar asta nu este meritul scolii ca institutie; ori este meritul familiei, ori al dascalilor cu adevarata chemare. Ajuns la acest punct, ma vad aproape in situatia de a repeta postingul “Mentorat in vremea holerei”…
Off-topic
Bai, mi-e ciuda ca nu te-am cunoscut mai bine pe cand erai nobody pe TV :)). Si mi-e ciuda ca pe mine nu ma prinde verdeata.
pinnochi0,
Inainte sa zic let’s agree to disagree(pentru ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda),vreau sa-mi expun clar(si matematic:D) parerea.
Asadar,cultura generala(sa-i zicem Cg,for short)=un set de cunostinte acumulate in timp,din diferite domenii,o selectie(care has stood the test of time) de notiuni din cele invatate de-a lungul vietii.
Fiind o selectie,nu poate sa nu aiba legatura cu individul.
Cg nu e o conditie necesara si suficienta pentru creativitate.Poate actiona ca dare de seama a unei limite(adica pana aici s-a ajuns in domeniul D) sau punct de referinta fata de care “creativul” sa se afle in opozitie.
Daca creativitatea s-ar raporta la Cg,ar fi inevitabil o functie definita printr-o relatie(f(x)=y).Ergo,i s-ar putea trasa graficul,ar putea fi usor de urmarit evolutia ei(= ar fi previzibila-stim x,il aflam pe y si reciproca e valabila).
[daca ar fi sa merg si mai departe,as zice ca functia asta e si bijectiva:P].
Ei,si-acum,intrebare:Cum poate ceva posibil de determinat(mai greu sau mai usor,important e ca se poate),sa fie catalogat drept “creativ”?(asta referitor la,citez,”Creativitatea nu poate fi dezvoltata si nu poate da roade fara cultura generala.”)
Nu degeaba functiile bijective trebuie sa fie si monotone:).
Acum,da,let’s agree to disagree.