Manele vs Rahmaninov

Intr-o conferinta intitulata “A treia zi a comunismului?”, tinuta la Scoala de Vara de la Sighet si reluata de revista 22, Andrei Plesu zice asa:

Orice tanar, dupa capul meu, in evolutia lui fireasca incepe prin a se intreba care e sensul vietii, ce e cu iubirea, de ce sufera oamenii, de ce murim, ce e moartea, ce e sufletul.

Astea sunt intrebari care in general trec la rubrica intrebari prea mari, intrebari “rusesti”. Dar sunt intrebari normale la varsta asta si, daca esti tenace si te confrunti cu ele toata viata, te confrunti cu marile probleme ale destinului omenesc.

Ei bine, sunt oameni care nu incep cu aceste intrebari. Intrebarile astea nu-i intereseaza, ii lasa reci.

Sunt oameni care, inainte sau in loc sa-si puna intrebarile astea, au o tendinta naturala sa se intrebe ce e cu prizonierii malgasi. Sau ce e cu salariile mici din Maroc.

E si mai comod, intr-un fel. Adevarul e ca e mult mai simpatic sa te ocupi de ecologie, decat sa inveti la latina sau sa te chinui cu materiile curente ale liceului.

Dilema ecologie/limba latina nu e singura care-l nelinisteste pe Andrei Plesu. Va las placerea sa le descoperiti singuri pe celelalte online sau cumparand revista de la taraba.

  1. Am incercat sa gasesc articolul in editia online, n-am reusit, nu prea cumpar ziare.
    Nici reviste. Din pacate.

    Oricum, nici eu nu-mi pun intrebari rusesti, prea mari pentru niste capete asa de
    mici. De pitici 🙂

  2. Domnule Bucurenci,
    Cu ocazia referirii la un articol semnificativ al lui A. Plesu (oare v-ati simtit cumva vizat de cele scrise acolo ?) si deoarece mi-am amintit de panica in care intrasera Plesu si Liiceanu atunci cand vazusera in dvs. un tanar nemanjit de comunism, care indrazneste sa se declare de stanga, va recomand sa cititi blogul:
    raducanu-stanga.blogspot.com
    Este o incercare de a reaminti – macar pe aceasta cale – cateva din valorile stangii, atunci cand numai dreapta are la dispozitie atatea ziare si reviste.
    N. Raducanu

  3. Ti-ai pastrat masochistul dar f prolificul obicei de a te impauna cu publicitatea negativa cu care te blagoslovesc personalitatile. Plesu te identifica cu prototipul “intoxicatului ideologic”, te arde cu ditamai ironia iar tu filfii o contra-ironie penibila, trimitindu-ne, senin, la articolu. In loc sa formulezi niste obiectii, ori sa faci pe niznaiu, mai plonjezi odata in ridicol simulind, pasamite, ca ai ultimul cuvint. Mai demult, ti-am promis ca te initiez in “misterul” legaturii indisolubile intre marxism si D Bucurenci. Nu te-ai intrebat niciodata de ce e Marx mult mai cunoscut decit Saint-Simon, Owen, Fourier?! Ori de ce tocmai Marx trece de-atitea ori drept efigie a stingii? Nu ti s-a parut niciodata suspect faptul ca proliferarea formidabila a marxismului coincide cu ridicarea imperiului sovietic, ca inainte de lovitura de stat bolsevica, doctrina comunista avea doar citeva mii de adepti pt ca 30 de ani mai tirziu sa ne trezim ca aproape jumatate de planeta s-a convertit la ea!? Nu vezi padurea din cauza copacilor, tovarase!! Tot ii tragi ca Lenin, Stalin, Mao, regimurile comuniste l-au ’’confiscat si l-au pervertit’’ pe Marx dar nu te gindesti ca in timp ce-l perverteau, il branduiau, ii sporeau notorietatea, il transformau intr-o religie, il tratau ca pe un “adevar revelat” pe care-l virau si-l intepeneau in creiere prin mecanismul diabolic al propagandei totalitare, adica iti induceau tie ideea fixa ca MARX e IMPORTANT, FUNDAMENTAL. « ADEVARUL irefutabil » al marxismului e insa o FACATURA a regimurilor comuniste e, daca vrei, echivalentul propagandistic al celor mai puternice branduri, ajuns el insusi brand, pt ca nu-i asa, ar fi pacat sa se duca pe apa simbetei o asa comoara de notorietate. Asa ca, tovarase DB, degeaba incerci sa-l separi pe Marx de Lenin, Stalin, etc pt ca sint inseparabili precum siamezii care impart ficatul, rinichii, inima si creierul. Fara Lenin si Stalin, fara URSS, fara misionarismul armatei rosii si fara botezul cu secera, ciocanul si cizma sovietica, nu te-ai mai fi uitat la Marx cum se uita Don Quijote la morile de vint si probabil nu l-ai fi pomenit mai mult decit pe Saint-Simon ori Fourier.(pt amanunte, vezi « Idei in Dialog », nr din iulie, « Marxism dupa marxism »)
    Acum cred ca a devenit inteligibila si pt tine legatura dintre marxism si D Bucurenci. Aceeasi mirabila si perversa inversiune: La fel cum nu valoarea tezelor lui Marx confera prestigiu marxismului ci prestigiul arbitrar al marxismului confera valoare tezelor lui Marx, nici valoarea lui Bucurenci nu l-a facut notoriu pe Bucurenci ci “brandul sau personal”(adica notorietatea obtinuta arbitrar) a facut ca ideile sale sa “fie” valoroase. Si mai e si reverenta pe care un brand relativ insignifiant o face in fata unui BRAND EXEMPLAR, fabulos, in primul rind, pentru ca natura lui e intotdeauna insesizabila de cei asupra carora isi exercita fascinatia.

  4. ce mare e bucurenci, asta? …. l-a bagat Plesu-n seama. bravo domnule, tine-o tot asa. si iti doresc sincer sa reusesti sa faci sa se scrie si ceva de calitate despre tine. M-am uitat acum si la un articol in EVZ. slabut, foarte slabut. iti poti da seama si din atentia pe care ti-o dau cititorii,… nivelul e inca de rubrica meteo. tine-aproape de cel care decide ce se publica, e un prieten bun de-al tau. fa-i un cadou si din doua in doua zile cate un compliment. Iti tin pumnii sa rezisti pana cand reusesti sa adaugi valoare cumva.

Leave a Reply