In Dilema Veche de saptamana trecuta, Lucian Mandruta se plange ca nu mai are timp si ca mult visatul capitalism prezinta oarece inconveniente:
Nu mai am timp. Vă spun cinstit, că poate mă înţelegeţi pe undeva: dacă cineva mi-ar fi zis că drumul spre capitalism o să fie mai lung şi mai greu decît ăla spre comunism, nu mai plecam.
Dar altceva e mai rău: acum chiar că nu mai avem de ales. Chiar şi-n vremurile cele mai negre ale partidului unic, exista, undeva, o a doua soluţie. Aveam măcar iluzia unei insule, cum ar fi zis poetul azi senator PSD. Aveam RFG-ul, America, Franţa, refugii pentru constructorii obosiţi ai socialismului. (…)
Azi, dacă te-ai săturat de construcţia capitalismului, eşti pierdut. N-ai unde să pleci: Cuba şi Coreea de Nord sînt oarecum incomode pentru cine s-a obişnuit cu cafeaua Illy şi maşina cu piele pe scaune, pusă acolo de constructor, nu de şofer. Poţi doar să evadezi, cîte o săptămînă-două, în zone în care capitalismul e temporar suspendat, asta pînă cînd instalează şi-n Tahiti full coverage 3G. Poţi să te fofilezi sub şezlong în Grecia, să te ascunzi în bordel în Tailanda, poţi să tragi chiulul în biserică în Malta.
Însă te vor găsi: Securitatea e mic copil faţă de capacitatea clienţilor sau a patronilor de azi de a da de tine la capătul concediului. Unde deja ai întîrziat prea mult, na, uite că s-a umplut hard-ul de mailuri!
La final, imi arunca si mie o manusa:
Frumoasă ironie: tocmai sistemul care pretinde că fiecare e unic şi trebuie tratat ca atare, tocmai sistemul ăsta individualist a reuşit cumva să treacă în planul doi viaţa indivizilor.
De fapt, care viaţă? Nu e prinsă la pachetul salarial, nu e negociată cu contractul colectiv de muncă. Nimeni nu-ţi caută în powerpoint-ul din şedinţă poze din week-end. Nici un şef nu te întreabă ce-ai mai citit, ce-ai mai visat. La ce bun?! Şi pe ei îi presează alţii, peste ei alţii, şi tot aşa, în straturi concentrice fără capăt, la fel ca universul.
Nu credeţi că scriu la nostalgie. Nu mai există oameni de stînga – au murit toţi intoxicaţi cu hamburgeri buni şi proaspeţi. Iar ăştia care mai trăiesc sînt simulanţi. Chiar şi amicul meu Bucurenci, cu Che Guevara pe tricou, are o problemă cu munca pentru edificarea capitalismului: filmează de la 7 dimineaţa!
Hai că exagerăm, Dragoş: păi, doar în ziua de defilare ne mai trezeam la ora aia!
N-am ridicat manusa, vorba lui Plesu, nu pentru ca n-am purtat in viata mea tricouri cu Che Guevara (am obosit sa tot repet: a fost un infanticid ordinar), ci pentru ca ma bucur ca mai exista si capitalisti cu fata umana si liberali inimosi ca Lucian, pe care ma bucur sa-l demasc cu aceasta ocazie, la cati stangisti simulanti infloresc in Ro.
Si acum dezlegarea intamplarii: Lucian detine Sign Factor, compania care produce “Linia verde” si “Patrula de mediu” pentru TVR1. Si, da, recunosc, am avut cateva zile de filmare cand am plecat din Bucuresti chiar si la 6 dimineata pentru ca altfel nu mai reuseam sa inghesui tot ce am de facut in 24×7. Oricum, stangistul care se trezeste de dimineata departe ajunge… in capitalism sau aiurea…
Ma bucur ca nu l-ai pus pe Che guevara pe piept.
Oricum stangismul si liberalismul au ajuns sa nu mai fie atitudini clare in caz ca se considera ca au fost ele candva clare. De multe ori sunt oportunitati (momentane) sau teorii scolastice fara legatura cu situatia din teren.
Cum poate fi de stanga un dictator comunist care e de fapt patronul tzarii sale?
Cum poate fi liberal un magnat occidental care-si doneaza cea mai mare parte din avere organizatiilor umanitare. Ramane doar viitorul apropiat ca criteriu pentru catalogarea stanga/dreapta a unei strategii/mentalitati care se desfasoara pe o perioada de timp mai intinsa . Si se comite astfel eroarea judecarii mai multului prinmai putzin.
nu înţeleg nici eu de ce te trezeşti cu noaptea-n cap. poate că faci mai multe, dar să nu-ţi imaginezi că le faci mai bine. ţie nu-ţi place să dormi mult ca să visezi mult şi să te întinzi în pat până la amiază?