Noaptea la semafor. O doamna imbracata decent ma roaga sa cobor geamul: “Imi dati si mie niste bani, va rog?”. Nu falseaza vreun scancet, nu repeta, doar ma priveste in ochi. “O secunda”, zic, si intind masinal mana dupa geanta, ca si cum mi-ar fi cerut un foc sau un numar de telefon. Ii dau banii. “Va multumesc din suflet. Si va rog sa ma iertati ca v-am deranjat.” “Nu face nimic”, raspund tot masinal, robotizat de aparitia neverosimila.
M-am gandit cum ar fi sa ma bucur de aparitia cersetorilor civilizati, sa jubilez adica in fata suferintei care a invatat sa se poarte… Mi s-a pus un nod in gat si mi s-a facut brusc rusine.
cum zicea cineva: bani platiti sunt scuza noastra.”te-am platit, acum lasa-ma”
Intr-un metrou dintr-o capitala europeana cersetoria nu coboara supt un anumit prag: oamenii iti tin un discurs despre probele de etica a globalizarii dupa care iti ofera o revista pe care o tot cara cu ei spre cumparare. Lumea le mai da cate ceva.
Intr-o zi un astfel de discurs este tinut de o adolescenta, frumusica, curat imbracata, dar mai ales sofisticat vopsita si pierce-ata. Era cel mai frumos cersetor pe care l-am vazut vreodata, asa ca n-am putut sa rezist acelorasi instincte, de care ulterior ne rusina, si i-am dat cate ceva. Q.E.D.
probabil era verisoara lui derren brown.
O sa citez di “Filantropica”: mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana! Nu prea s-a aplicat in cazul tau.
Cinem stie ce drama se ascundea in spatele imaginii de doamna imbracata civilizat care a fost nevoita sa intinda mana ! Dar cate drame teribile ne inconjoara, pe strada, la scoala, in familiile pe care le vizitam, si care pe unele persoane sensibile le marcheaza pe toata viata ! A cercetat cineva cat de mult a sporit in ultimii 17 ani numarul celor internati in spitalele de psihiatrie ? Sau a celor aflati in stare de depresiune psihica, drama pe care si-o consuma in tacere, acasa ? Traim o lume prost croita, anormala, pe care nu toti sunt capabili sa o suporte. Poate ca doamna ce a recurs la solutia cersitului era la ultima incercare inainte de sinucidere. Vai ei ! Vai noua !
Eu nu cred că doamna a cerşit. Să ceri bani nu înseamnă neapărat să cerşeşti. Cerşitul implică minciuna, nu se poate fără minciuna care te face să bagi mâna în buzunar. Dacă doamna ar fi fost un fel de Mihaela Rădulescu colţ cu domnişoara (încă) Raicu, Bucurenci ar fi luat-o de nevastă, i-ar fi dat tot ce are şi, într-un final, ar fi suferit. Iată că totul s-a întmplat mai fin, doamna nu a fost chiar atât de răpitoare, suferinţa şi falimentul nu s-a petrecut, toată lumea a fost fericită. Îmi imaginez o lume în care cineva intră într-o bancă, stă la coadă civilizat, ajunge la ghişeu şi spune:
“Bună ziua domnişoară, eu sunt cel care vă jefuieşte astăzi… vreţi să-mi daţi banii pe care îi aveţi în sertar?”
Desigur, domnişoara dă banii (doar banca e asigurată), aceştia sunt luaţi, puşi într-o geantă de voiaj şi… hoţul spune “Mulţumesc” şi “Bună ziua”, face un gest cu capul şi pleacă.
Aceasta este civilizaţia.
Am păţit acelaşi lucru în faţă la TNB: o domnişoară, curăţică, frumos îmbrăcată se opreşte în faţa mea (aşteptam un prieten) şi mă întreabă perfect natural: “Poţi să îmi dai şi mie zece mii?”. Un pic interzis şi cu gesturi automate am scos portofelul şi i-am dat cei suma cerută. “Mulţumesc, scuze de deranj” zice ea, “Nici o problemă” spun eu.
La fel cum spunea Dragoş mai sus, întrebarea a sunat ca şi cum ar fi cerut un foc iar răspunsul meu perfect a fost încadrat în context.
Întrebările mi le-am pus după. De ce am dat, care a fost motivaţia mea de moment şi cu ce se deosebeşte ea de ceilalţi cerşetori pe care îi evit instinctiv. Mi-am pus până şi întrebarea şi dacă nu cumva e o farsă, cameră ascunsă, sondaj social etc etc etc.
Cele întâmplate m-au lăsat la întrebările de mai sus fără răspunsuri…