1. Un triptic definitoriu pentru veselia si absurdul unei tari in care nu opreste nici un tren. De remarcat umorul discret, “consistenta” dialogurilor (chestiuni profund existentiale…neveste & dolari) si cadrele splendide cu pustiul de dincolo de Prut 🙂

    Despre Cobileanski au mai scris Tiukul si Evenimentul Zilei; din cate stiu are in proiect un lung-metraj, asta dupa ani de zile in care si-a exersat priceperea cu videoclipuri pentru Zdob si Zdub.

  2. Criminale filmuletele. Ai spune ca sunt pe undeva clone pe linia Kusturica-Caranfil-Nemescu insa ma tem ca orice abordare est-europeana ajunge sa arate asa.

  3. Desi le-am vazut de ceva vreme, papilele mele resimt acelasi gust, dulce – amarui, de fiecare data cand mi le aduc aminte sau cineva imi pomeneste de ele. E prea greu pentru mine, cu conditia mea de om din multime, sa fac aprecieri pompoase, de aceea spun simplist ca imi plac…Serios.

Leave a Reply