M-am înfrânt

Ieri seară am hotărât să pun capăt experimentului cu somnul polifazic. Vineri n-am auzit 3 alarme care-au sunat vreo oră la diferite intervale. Mi s-a mai întâmplat lucrul ăsta o dată sau de două ori, dar de data asta simptomele de epuizare au continuat. De vineri după-amiază n-am mai scăpat de o stare de oboseală generalizată, similară cu ce-am trăit în primele zile ale experimentului. Aveam ochii roşii şi dureri musculare, mă trezeam din fiecare repriză de somn mai obosit decât mă culcasem, spre seară reuşeam cu greu să rămân treaz. Ieri seară, după ora 9, eram ca drogat. Am ieşit să beau un ceai şi n-am mai fost nici măcar în stare să conduc la întoarcere.

Am ales să mă opresc aici pentru că mi-e clar că mi-am ratat toate şansele de succes. Nu cred că mi-a lipsit motivaţia, ci disciplina şi o anumită ordine a priorităţilor. Cred că greşeala principală a fost momentul ales – vara este o perioadă foarte aglomerată pentru mine. N-am fost în stare să refuz o groază de angajamente, am încercat să fiu mereu flexibil cu cei care au tras de mine în toate părţile, iar rigoarea programului de somn a pierdut mereu din aceste alegeri.

S-au făcut, cu totul 6 săptămâni. În ultimele două, am ţinut un jurnal al orelor de somn (vezi mai sus): cu verde – timpii planificaţi, cu portocaliu – timpii de moţăială apăsând butoanele de snooze ale alarmelor, cu roşu – timpii dormiţi în plus. Dereglarea care apare la mijlocul graficului este weekendul trecut de la Tăşuleasa. Ultima linie verde este somnul de ieri noapte.

Ca să educi un nou obicei e nevoie de cel puţin 30 de zile. Dar e nevoie şi de mai multă disciplină decât am fost eu în stare să-mi impun. În lipsa ei, în loc să-i imprim organismului un nou pattern de somn, n-am reuşit decât să-l privez de odihnă, după o schemă mai degrabă aleatoare. Vineri, după ce am pedalat pe ruta Târgovişte – Bucureşti, ar fi trebuit să-mi îngădui puţină recuperare. N-am făcut-o, dimpotrivă: ca să compensez orele dormite în plus noaptea, am eliminat două reprize de somn din timpul zilei. Cred că episodul aproape narcoleptic de ieri seară a fost şi un rezultat al acestei severităţi excesive.

Mă simt înfrânt de biologicul din mine, dar nu disper: din lupta cu îngerul nu ai decât de câştigat. Am să încerc să-mi organizez mai bine timpul pe care-l am la dispoziţie, am să refuz mai mult şi am să-mi aleg mai bine priorităţile.

Îmi rămâne şi ceva foarte bun în urma experimentului: abstinenţa de la alcool, teină şi cofeină. Am descoperit că se poate lucra obosit sau odihnit fără aceste stimulente şi am observat cu şi mai multă luciditate în ce caricaturi îi transformă alcoolul pe cei mai buni dintre noi.

Am citit în ultima vreme despre nutriţie şi cred că un alt factor care a contribuit la eşecul meu este un dezechilibru glicemic, ale cărui simptome ar fi trebuit să mă îngrijoreze mai demult. Am fost un mare mâncău de dulciuri până acum câteva luni şi alimentaţia mea e în continuare hiperglicemică (nu mai mânânc deserturi, dar beau jumătate de litru de fresh de portocale pe zi, d.e.). Cred că trebuie să-mi pun în ordine nutriţia şi să ajung la o alimentaţie regulată hipoglicemică mai înainte de a mai încerca să-mi testez limitele oboselii.

Îmi asum acest eşec, dar nu renunţ cu totul. Când mă voi simţi din nou pregătit şi când contextul va fi mai puţin solicitant, am să încerc din nou. Dacă ştiţi de cineva căruia programul i-a reuşit, daţi-mi de ştire.

  1. 🙂 Vezi, totusi ai invatat cateva lucruri despre tine. Si acest lucru este un mare castig.
    Dar asa cum ti-am spus si la inceput. E vorba de disciplina si o mai buna organizare a timpului.
    Lumea are nevoie de tine dupa tiparul obisnuit zi/noapte. 🙂
    Multa bafta in toate si….bine ai venit in ritmul circadian, again. 😛

  2. eu am vazut ca erai foarte obosit. lasa, poate e mai bine asa. noi trei speram sa alegi in viitor experimente care sa nu te disciplineze, ci din contra. ne bucuram ca unchiul preferat a revenit printre noi.

  3. E greu cu somnul asta . Eu m-am obisnuit foarte greu , problemele mari au fost in prima sesiune si mai ales cand am mers acasa pt ca ai mei nu intelegeau acest nou program de somn.
    Eu am trisat si am continuat sa beau cafea.Nu am putut sa renunt la ea , alcoolul a fost ok …acuma mai beau un pahar din cand in cand dar pot sa zic ca pritenii de ” party-uri ” imi simt lipsa. 🙂
    De 8 luni sunt in clubul oamenilor care au un somn polifazic 🙂 si e bine, am descoperit multe lucruri care se pot face noaptea sau altele care nu le-am mai facut de ceva vreme.Btw cred ca si catelul meu are un somn polifazic pt ca acuma nu mai trebuie sa trag de el la 3 nopate sa il plimb – vine de buna voie . 🙂
    Oricum felicitari ca ai rezistat pana acuma.

  4. De unde chestia asta de a face experiente pe tine?Fara sa te monitorizeze cineva avizat….
    Unele efecte , ar trebui sa realizati, ca pot fi i-re-ver-si-bi-le.

  5. Hmm.. eu cred ca organismul are nevoie de o perioada compacta de odihna, si nu de perioade scurte de repaos. De aici si necesitatea pe care o are faza REM in fundamentarea amintirilor si altor experiente senzoriale. REM-ul nici nu se mai produce in cadrul somnului polifazic. Ca sa nu mai spun de toti hormonii eliberati in timpul unui ciclu de somn monofazic si normal, si care au valoare adaugata asupra sanatatii organismului nostru. Si mai cred ca deprivarea de somn are efecte ireversibile, si ca experimentele necontrolate (nu esti singurl blogger care a facut-o) nu pot constitui resurse de informare atestate pentru, sa zicem, potentialii “fani” ai somnului polifazic.
    Dar asta e parerea mea, you can all judge me for it:-)

  6. mircea eliade era de parere ca somnul nu face decat sa iti rapeasca timpul, asa ca s-a hotarat sa isi puna ceasul sa sune cu cate 5 minute mai devreme in fiecare zi, pana cand ajungea sa doarma cate 3 ore pe noapte. si-a dat seama ca organismul lui nu mai poate functiona corespunzator, si s-a impacat cu ideea ca somnul de cel putin 8 ore nu numai ca este benefic organismului, dar este obligatoriu pentru sanatatea ta.

  7. Daca tot vrei sa iti shimbi somnul poate ca ar trebui sa stii ca organismului ii trebuie doar 3-4 ore de somn.
    Important e insa sa gasesti intervalul ideal.
    Poate ti s-a intamplat sa te scoli foarte devreme si sa fii fresh ca apoi sa te culci la loc, iar cand te scoli mai tarziu sa te simti f obosit.
    Prin experimente poti determina cand este acel interval, adica sa te culci si sa te trezesti la ore diferite si sa vezi cum iti e mai bine.
    Eliade nu a fost departe 🙂

  8. pt pb de nutritie inceraca (si nu va fi degeaba, promit!) carte Mihaelei Bilic – Traiesc, deci ma abtin.
    vei intelege mai bine ce si cum despre hipo, hiper (proteic, glicemic) si-ti va fi mai usor, muuuult mai usor. Unde? Pai, exact unde nu te-astepti.

  9. (in caz ca o sa mai citesti si pe aici) Mai exista un “soi” de somn polifazic, care nu e chiar atat de obositor si complicat. consta in 2 reprize a cate 1h30, noaptea. ideea e sa dormi atunci cand simti ca esti foarte obosit si ca ai adormi foarte repede si sa incerci sa iti dai seama de scurtele treziri care apar in mod normal si in timpul somnului monofazic si care sunt la fiecare 1h30. cu timpul organismul se va obisnui singur si vei dormi doar 1h30 (pe repriza), fara sa ai nevoie de alrma de trezire. cu doua astfel de reprize iti faci somul de care ai nevoie si nici nu te chinui foarte mult cu respectarea unui program foarte stric.
    sper ca am explicat suficient de clar:)

  10. Interesant si ce ai zis tu Julie. De azi am decis ca incep si eu un experiment de acest gen, doar ca voi folosi metoda uberman cu un program de somn pe care l-am gasit in alta parte, adica: la orele 02, 06, 10, 14, 18, 22 voi dormi cate 30 min (deci tot din 4 in 4 ore). In caz ca voi ajunge si eu sa dau gres, atunci voi incerca si varianta juliei.

  11. Eu dorm așa de câteva luni noaptea. Mă trezesc fresh, ca după o oră să mă culc înapoi. Reprizele sunt de 1.30-2 h. La început am crezut că e ceva în neregulă cu mine, dar mă trezeam ca după un somn de 8 ore înainte.

Leave a Reply