– Dă-mi voie să-ţi prezint delicatesele.
– Delicatesele vegetariene…
– Acum eşti vegetarian?
– Îhî.
– Toate ifosele se prind de tine…
– Dă-mi voie să-ţi prezint delicatesele.
– Delicatesele vegetariene…
– Acum eşti vegetarian?
– Îhî.
– Toate ifosele se prind de tine…
Oare de ce sunt de acord cu ultima fraza?
“We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.”
— T.S. Eliot
multi au impresia ca vrei sa ajungi undeva… cand de fapt, tot ce vrei este sa descoperi adevarata natura a lui “acasa”.
Şi ai scris asta pe blog pentru că e amuzant sau adevărat? Sau amândouă?
pentru că replica e geniala, am râs cu lacrimi. E şi puţin adevăr în ea, că altfel n-ar mai avea haz. Plus că venea de la un om foarte drag şi care are o relaţie destul de sănătoasă şi cu moftul şi cu ifosul. Altfel, nu permit, mă-nţelegi, stimabile!
Mie imi pare ca vine de la un om cu gandire sanataoasa. O sa tin minte asta
Pai mofturi desigur, ca bucataria traditionala e 80% de origine animala.
E normal sa te simti special daca esti vegetarian. Chiar esti special
Cine mai vrea sa se simta special?
This might be of some interest (Pozitia Asociatiei dieteticene Americane si Canadiene asupra vegetarianismului, cu surse de nutrienti “alternativi”. Concluzia pe scurt : femei insarcinate, copii si atleti pot linistiti sa se lipseasca de produse de origine animala : http://www.eatright.org/ada/files/vegnp.pdf). You’re welcome.
Ei da, pai a fi vegetarian e deja un “ifos” degenerat intr-un “trend”, care a ajuns mai apoi un curent.
Deja “delicatese” suna a ceva ce satisface ifosele, asa ca …
Dure dure d’être un vegetarian
vorba aceea “Am un prieten care e vegetarian, atata doar ca mananca sunca”